Ascultarea Credintei

Deu 13:1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune,
Deu 13:2 şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem după alţi dumnezei”, -dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -„şi să le slujim”!
Deu 13:3 să n’asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-i slujiţi, şi de El să vă alipiţi.
Deu 13:5 Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v’a scos din ţara Egiptului şi v’a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
[e-sword]

In primul rand vom face cateva observatii pe acest pasaj:
1. ceea ce vesteste proorocul sau visatorul de vise este un semn sau o minune;
2. semnul sau minunea se va implini;
3. impreuna cu aceasta vestire, acest prooroc te chema la ceva despre care nu ai auzit pana acum legat de Dumnezeu, la ceva strain de adevarul despre Dumnezeu care ti-a fost propovaduit;
4. printr-o astfel de lucrare, Dumnezeu pune la incercare pe oamenii care au de-a face cu El, ca sa stie daca-L iubesc din toata inima, din tot sufletul;
5. pasajul spune ce sa facem pentru a birui intr-o astfel de incercare: sa mergem dupa Domnul, sa ne temem de Domnul, sa pazim poruncile Domnului, sa ascultam de glasul Lui, sa-I slujim si sa ne alipim de El.
6. proorocul trebuia nimicit cu moartea, adica raul trebuia scos afara.

Ai auzit despre oameni care iti spun astazi ca au primit o voce a unui prooroc si s-a intamplat? Atunci esti pus la incercare, ca sa vada Dumnezeu daca-L iubesti din toata inima ta, din tot sufletul tau. Este cel mai probabil ca exista in viata ta ceva pentru care inca nu-L iubesti in toate pe Dumnezeu. E o veste buna – Dumnezeu te iubeste, de aceea te incearca.

Ai avut o experienta cu un profet care ti-a spus ceva si s-a intamplat? Te incearca Dumnezeu. Faptul ca s-a intamplat ce a spus proorocul nu are NICI o valoare in aceast caz. In ce caz? In cazul in care stii poruncile Domnului, cunosti calea Lui. In cazul in care ai primit de la Domnul voia Sa. Toate acestea sunt in Scriptura. Le avem deja. Scriptura este suficienta. Toate aceste lucruri au fost scrise pentru ca noi sa credem, iar crezand sa putem sa avem partasie cu Domnul Isus si cu Tatal… si cu toti sfintii, cu robii Sai proorocii (adevaratii prooroci).

Poate ca esti dintre cei care au primit cunostinta adevarului ca sa fie mantuiti, iar, dupa ce ai primit aceata cunostinta, altii incearca sa te convinga sa crezi lucruri despre care nu ai auzit pana atunci, pe care cei care ti-au spus Cuvantul si prin care ai fost mantuit prin credinta nu le propovaduiesc. Esti in mare pericol – poti fi inselat. Abandoneaza repede orice credinta straina! Nu te juca cu Dumnezeu!

Aud si eu astazi noi chemari. Hai sa vezi un semn. Hai sa vezi o minune. Hai sa experimentezi… Saracii samsari – ei nu stiu ca ce experimentam noi, cei credinciosi in Domnul, nu poate fi imitat de nimic si depaseste orice inventie si lucrare omeneasca. Totul pare ciudat, totul pare mort din afara. E privirea lucrurilor lui Dumnezeu cu ochii lumii. Ce poate sa vada despre Dumnezeu cel care nu-L are cu adevarat pe El? Adevatele minuni, adevaratele partasii si experiente sunt cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, prin Duhul Sfant, exact asa cum scrie Scriptura, nici la dreapta nici la stanga, in adevara, in lumina si fara nici o imitare, razvratire, ascundere, sau vreo alta lucrare a firii pamantesti.

Am vazut si am experimentat semne si minuni in viata mea, langa Scriptura, incat nu le pot spune aici. Uneori nici cuvintele nu sunt suficiente. Adevaratele minuni sunt atunci cand traiesti prin credinta, nu prin vedere. Nu cand mergi ca un vesnic copil la prooroci sa-ti spuna ce sa faci, ci cand traiesti cu Dumnezeu prin credinta, cand te lasi CALAUZIT de El.

Exista o consecinta a valului al treilea care invadeaza astazi bisericile, despre care vreau sa scriu aici – tulburarile. Se produc divergente evidente, intre profetii falsi si proorocii Domnului, intre invatatorii falsi si invatatorii Domnului. Multi crestini sinceri sunt pusi la mijloc si pare ca trebuie sa aleaga, dar ar vrea sa fie si bine, sa fie intelegere, sa fie pace si unitate.

Cum sa stiu cine are dreptate? Cum sa stiu adevarul? Simplu – invatand adevarul. Stim despre Cuvantul lui Dumnezeu ca este adevarul. Cunoaste Biblia. Cunoaste-L pe Domnul. Maturizeaza-te in credinta si cunoastinta adevarului Scripturii. Vei sesiza orice minciuna atunci cand vei cunoaste bine Cuvantul lui Dumnezeu.

Oricum, erorile minciunilor de acum nu vor ramane nedescoperite. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice gand in facem rob ascultarii de Cristos, fiindca nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu cum fac cei mai multi. Cei care stau langa adevar vor straluci ca soarele si tot ce vei putea spune despre ei va fi – ei au pazit Cuvantul rabdarii Domnului, de aceea si Domnul i-a pazit de ceasul incercarii care va veni peste intreaga lume. Cine-i sfant sa se sfinteasca si mai departe!

Iata ce spune Biblia despre profetii falsi:

2 Peter 2:1-3

2Pe 2:1 În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2Pe 2:2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
2Pe 2:3 În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
[e-sword]

1 Timotei 6:3-12

1Ti 6:3 Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,
1Ti 6:4 este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
1Ti 6:5 zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.
1Ti 6:6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig.
1Ti 6:7 Căci noi n’am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
1Ti 6:8 Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.
1Ti 6:9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
1Ti 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s’au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
1Ti 6:11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa.
1Ti 6:12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa vecinică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor marturi.
[e-sword]

2 Timotei 4:3-5

2Ti 4:3 Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
2Ti 4:4 Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
2Ti 4:5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba.
[e-sword]

Cei asociati cu aceasta miscare, nu doresc sa fie numiti penticostali sau carismatici. Exista un secret aici (care nu mai e secret deja) – ei TREBUIE sa ramana in bisericile unde au fost botezati. Penticostalii si carismaticii s-au separat si au propria organizare. Noul val doreste sa ramana in biserici si neaga legaturile cu valurile precedente. De ce? Pericolul este asadar mult mai mare.

Ei sunt printre noi astazi. Merg la frati si le “explica” noi invataturi, pe care acestia nu le primesc la Biserica. Este cea mai infantila miscare si tine, in caracterizarea mea, de evolutia degradanta a raportarii omului la adevarul absolut. Tot mai mult departarea de Scripturi este evidenta. Doctrina nu mai are valoare. Apar astfel rupturi in biserici, disensiuni grave si partide. Crestinii fundamentalisti ajung sa fie vorbiti de rau. In special conducerile bisericilor, batranii bisericilor sau cei maturi din biserici. Este si normal sa fie asa, fiindca nu exista in aceasta miscare nimic sistematizat, doctrinele sunt la pamant, iar argumentele sunt cele mai puerile, naive din cate am auzit.

Problema majora este la crestinii din biserici. Fondul incredibil de incultura biblica si lipsa de maturitate spirituala a facut posibila aceasta. Crestinii lucreaza mult, invata, se distreaza… nu mai studiaza Biblia. Normal ca sunt usor de influentat. Cei care au ramas in Cuvant si si-au adacit privirile in adevar nu sunt insa asa de usor influentabili. Din observatiile mele, pastorii bisericilor noastre vad aceste probleme (desi, din pacate sunt si exceptii), dar membrii bisericilor sunt intr-o majoritate incredibila pentru mine crestini lumesti. Cand spun “crestin lumesc ” ma refer la definitia biblica a termenului (cei care de mult ar fi trebuit sa fie invatatori, dar care au iarasi trebuinta de a intelege cele dintai adevaruri ale lui Cristos – vezi Evrei 5, 6).

Noua miscare ecumenica nu mai permite denumiri ca “penticostal”, “carismatic”. Cei asociati cu miscarea ultimului val prefera sa li se spuna evanghelici (un termen vag, in multitudinea de credinte si doctrine false dintre cei care se zic evanghelici).

Ei neaga suficienta Scripturilor. Sunt gnostici, afirmand ca Dumnezeu vorbeste paralel cu Biblia. Este doar un mijloc care provoaca stergerea ochelarilor (aburire), fiindca scopul real este inlocuirea Bibliei. Aici se va ajunge, este evident.

Ei vor sa restaureze temelia bisericii, incercand o conducere cu apostoli, profeti, evanghelisti, pastori si invatatori, deci in cinci piloni.

Acum devine interesant. Ei cred ca apostolii si profetii cei noi, pe care i-ar trimite astazi Dumnezeu, vor face lucruri cu mult dincolo de ceea ce au facut proorocii Vechiului Testament.

Unitatea este cu mult mai importanta decat doctrina. Unitatea e construita prin relatii si nu prin doctrina. Aceasta este si o consecinta a implicarii femeilor in darea de invatatura si in profetie (contrar specificatiilor Bibliei). Astfel, in fiecare biserica avem astazi infiltrati (intentionat sau nu) oameni care incearca sa convinga bisericile sa accepte viziunea noului ecumenism evanghelic, sub conducerea apostolilor si profetilor miscarii pseudo-crestine, apostate din prezent.

Isus si apostolii intampina toate nevoile. Ei vindeca, ajuta, mangaie. Domnul nostru Isus a ajuns asa de blasfemiat, incat e vazut ca un duh bun la toate, ca un prieten care ne ajuta la orice, care ne vrea bunastarea aici pe pamant si… care se pare ca nu mai vine. Ma intrebam cand citeam pasajul din Petru legat de cei care neaga venirea Domnului – cum asa ceva? Revenirea Lui este o piatra de temelie in Biserica. Dar nu in valul al treilea. Aici ridicarea bisericii si bunastarea ei, semnele si minunile etc – acestea sunt asteptate cu ardoare. Cristos? Cine crezi ca se mai gandeste la El astazi?

Ei spun ca un crestin poate fi demonizat. Orice om poate avea in el un spirit rau, doar ca ei il pot scoate afara, prin autoritatea pe care o au. Deja ajungem pe taramul spiritismului si lucrurile incep sa degenereze. Revin.

Chemarea mea este sa fim atenti la astfel de oameni. Atentie – ei pot sa fie pastori, invatatori, oameni cu renume in predicare (in trecut), oameni cu vaza, cunoscuti de multi… sau nu.

A inceput in mijlocul secolului XX. La acest moment in timp, doctrina penticostala s-a infiltrat in organizatiile protestante si romano-catolice, cu scopul de a revitaliza bisericile traditionale.

Diferenta carismaticilor fata de penticostali tine de modul de privire al doctrinei in sine. Carismaticii vad doctrina ca ceva care separa credinciosii, o sursa divizionara in sanul bisericii. Inca din cadrul acestei miscari s-a cautat pastrarea celor atrasi de ea in cadrul bisericilor unde au fost botezati. Spre deosebire de penticostali, ei cred ca poti primi Duhul fara sa vorbesti in limbi. Pastreaza linia experientei penticostale, dar nu o mai supun rigorilor doctrinare ale acestora.

Ei cred ca poti avea mai mult din Duhul, prin aceea ca experimentezi mai mult din El, prin umplerea cu El.

Se deschide astfel un domeniul al haosului, unde doctrina nu are valoare si unde Cuvantul ajunge relativ, impreuna cu invataturile absolute. Fundamentalismul este tot mai departe, Scriptura ajunge evident pe locul doi, iar experienta si amestecul in traire, din partea credinciosilor ajung atractiile sezonului. Aceasta este tot ce conteaza.

Cultura biblica este cea mai scazuta, iar studiul sistematic sau sistematizarea nici nu exista.

Intai vreau sa mentionez faptul sunt constient ca exista multi credinciosi printre penticostali, care sunt sinceri si carora vreau sa le spun ca nu doresc sa ii ranesc sau sa ponegresc in vreun fel credinta lor sincera. Aceasta nu inseamna insa ca nu voi spune tot ceea ce am de spus. NU ma ridic aici impotriva lor, ci doar prezint situatia din punct de vedere istoric. Tinta mea este miscarea valului trei, unde vom ajunge in curand. Totusi, vreau sa mentionez ca sinceritatea nu conduce la adevar. Un ateu poate fi sincer. Un sinucigas poate fi sincer etc. Mai mult, ceea ce prezinta aici nu este pe un ton de superioritate.

Revenind la subiect, voi incepe sa spun cateva lucruri despre primul val.

A inceput in prima parte a secolului XX. Isi are radacinile in a doua mare miscare de trezire din America secolului XIX. Multi vad aceasta ca o revitalizare a montanismului.

Exista trei mari caracteristici care se vad la aceasta miscare:
- botezul cu Duhul Sfant;
- manifestarea vorbirii in limbi;
- manifestarea vindecarii divine.

Vorbirea in limbi, cunoscuta si sub denumirea de “glosolalia”, e vazuta ca si dovada botezului cu Duhul Sfant. Aici este una dintre diferentele dintre teologia penticostala si cea carismatica. Penticostalismul difera de fundamentalism, prin faptul ca pun cel mai mult accent pe experienta personala si prin acceptarea femeilor in lucrarea de invatatura si conducere a Bisericii.

Diferenta majora de doctrina tine de sanctificare. Ca si fundamentalistii, penticostalii considera ca relatia cu Dumnezeu incepe prin nasterea din nou, dar adauga acesteia nevoia de a fi botezat cu Duhul (pentecost), ulterior, adica dupa inceperea vietii crestine.

Ei vorbesc despre “Evanghelia plina”, adica ofera experientei un loc in fata, in sala prioritatilor. Prin experienta ei refera trairea tuturor evenimentelor specificate in Noul Testament, plus altele care li se aseamana.

In cadrul acestei miscari exista un grup numit “penticostalismul Oneness”, care neaga trinitatea.

Voi scrie cateva articole pentru a prezenta situatia de fata din biserici. Pentru mine, aceste articole sunt un semnal de alarma pe care il trag, pentru toti cei care sunt interesati de o astfel de voce.

Traim efectiv vremurile in care, invatatori mincinosi si profeti falsi au acces la fratii din biserici, pe care ii invata minciuni, pe la spate, fara nici o rusine. Nu se poate ca sa trecem pe langa aceste lucruri fara sa luam atitudine. Unele biserici incep sa raspunda, dar putin sunt acelea care au vegheat si au reusit sa fie “pe faza” atunci cand aceste tendinte au aparut. Vegherea in zilele de pe urma este o cerinta din partea Domnului Isus pentru noi.

Argumentele pe care le voi aduce sunt bazate pe Scriptura. Da, fiecare o poate interpreta cum vrea. Totusi, aceasta nu inseamna niciodata ca Scriptura nu poate fi crezuta in adevar.

Suntem in mijlocul unui atac organizat, concentrat asupra bisericilor noastre din Romania. Voi explica modul cum s-a ajuns aici, pe un fir istoric, iar apoi voi arata ce spune Biblia despre toate acestea. Desigur, fara Biblie suntem in mod real in aer. Fiecare afirmatie nu valoreaza decat atat cat valoreaza cel ce a spus-o – in cazul nostru: nimic.

Asadar, sa incepem cu explicarea a ceea ce inseamna cele trei valuri “ale Duhului”, cum sunt ele numite in istorie.

Din partea Domnului Isus Cristos: „te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine. Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.“ (Apocalipsa 3:18-22)… „Iata, Eu vin curind si rasplata mea este cu mine, ca sa dau fiecaruia dupa faptele lui. Eu sunt Alpha si Omega, Cel dinti si Cel de pe urma, Inceputul si Sfirsitul. Ferice de cine isi spala hainele ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate. Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, uchigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna.” (Apocalipsa 22:12-15)

Din partea apostolului Pavel: „Tu, insa, ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele care au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat; si totusi Domnul m-a izbavit din toate. De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti. Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii, si se vor amagi si pe ei insisi. Tu sa ramai in lucrurile, pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat: din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru

orice lucrare buna.“ (2 Timotei 3:10-17)

„Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si implineste-ti bine slujba.“ (2 Timotei 4:1-5)

Din partea apostolului Ioan: „Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.“ (1 Ioan 3:7-10)

De la profetului Daniel: „Dar, Doamne, dupa toata indurarea Ta, abate mania si urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tau cel sfant; caci din pricina pacatelor noastre si din pricina nelegiuirilor parintilor nostri este Ierusalimul si poporul Tau de ocara tuturor celor ce ne inconjoara. Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau, si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste sfantul Tau locas pustiit…! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la daramaturile noastre, si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Iti aducem noi cererile noastre, ci pentru indurarile Tale cele mari. Asculta, Doamne! Iarta, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaza si nu zabovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Caci Numele Tau este chemat peste cetatea Ta si peste poporul Tau!” (Daniel 9:16-19)

“Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, cari sînt în toată Ahaia: Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!
Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi înşine sîntem mîngîiaţi de Dumnezeu, să putem mîngîia pe ceice se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.
Aşa că, dacă sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea şi mîntuirea voastră; dacă sîntem mîngîiaţi, sîntem pentru mîngîierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mîngîiere.
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” 2 Corinteni 1: 1 – 9.

Unde era Pavel? Cum traia? Lupta apostolilor nu a fost una usoara, dupa cum nici a noastra nu e. Suntem partasi cu ei la necaz si la rabdarea lui Isus Cristos. Suntem partasi la suferinta, fiindca vom fi partasi la glorie. Si ne bucuram ca avem parte de suferinta, fiindca stim ca asa calcam pe urmele Domnului Isus si pe urmele celor care au pus bazele credintei crestine, pe urmele apostolilor.

In taina, dincolo de orice lovitura, ne plecam inaintea Stapanului, cu mare recunostinta, fiindca ne-a dat harul sa suferim pentru Numele Lui. Multumesc, Doamne Isuse. Ajuta-ma sa fiu vrednic de acest har si sa nu-mi iubesc viata pana la moarte. Caci am de la tine promisiunea castigarii vietii vesnice. Ajuta-ma sa ma pot face partas la suferintele Tale, la moartea Ta… ca sa ma fac partas la viata Ta.

Locul meu nu e pe fotoliu, ci e chiar pe genunchi. Caci, daca suntem greu loviti, sa ne plecam inaintea Domnului, ca El sa ne vindece si nu puterea omeneasca.

Sunt un pribeag fara de tara
Ratacitor prin lung pustiu
Dar am in ceruri o comoara
Si tara mea in vesnicii.

Ma-ndrept spre cer! Sa-L vad pe Domnul!
Sa nu mai fiu un pelegrin!
Caci, dupa ce-am sa trec Iordanul,
Se va sfarsi si-al meu suspin!…

Voi lepada a mea povara
Eliberat sub crucea-Ti grea
Nadejdea mea nu o sa moara
In cerul sfant, cand voi intra!

Cand voi parcurge toata calea
Si voi ajunge-al meu sfarsit
Primit voi fi, cu bucurie
Acasa, cand voi fi sosit.

Nu am tara aici, nu am parte aici. Adeseori lovit din toate partile, dar cu nadejde – ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul!