Ascultarea Credintei

Iata un link web unde gasim articole despre EM in limba engleza.

http://www.apprising.org/archives/emergent_church/index.html

Unele sunt lungi, nu le-am citit pe toate, dar, din ce am citit mi se par interesante si demne de luat in seama in acest moment al studiului nostru despre EM (vezi si restul articolelor pe aceasta tema de pe blogul de fatza).

Succes.

Au fost invitati la TVR1 pentru o emisiune, unde si-au marturisit public credinta. Dau concerte hip-hop si sunt judecati din mai multe puncte de vedere de mai toti. Totusi, duc mesajul in locuri in care mandria unora nu poate ajunge. In mizeria cartierelor si la persoanele care nici nu vor sa auda de Dumnezeu.

Este vorba despre o formatie muzicala hip hop, dar despre cei care o compun, despre oamenii care reusesc sa duca Evanghelia in locuri unde ea nu a fost pana acum.

Unii considera lucrurile astea un spectacol. Prin urmare, incearca sa aduca in biserici tot ce atrage lumea. Pe langa faptul ca noi cand semanam nu aducem pamantul in casa pentru a planta, ci iesim noi pe camp, nu este deloc potrivit sa schimbi bisericile pentru a se potrivi lumii. Este invers. Lumea trebuie schimbata pentru a se potrivi adevarului. Desigur, pentru a o schimba trebuie sa-i vorbesti sa inteleaga, in adevaratul sens al cuvantului.

Scriptura este singura relevanta pentru oricine de oricand. Problema este ca, unii sunt adresati diferit de altii, fiecare in mediul sau. Dar aceasta se intampla pe camp si nu in casa. Biserica este Casa lui Dumnezeu. Nu putem argumenta in nici un fel aducerea lucrurilor lumii in biserica. Dar, in situatii date, atunci cand intelepciunea si adevarul o cer, pe “camp” se poate transmite un mesaj in diverse moduri.

Exista forumuri intregi legate de acceptarea muzicii hip-hop si altele. Unii spun ca e doar o forma de muzica si ca nu conteaza cum canti in biserici. Altii spun ca nu exista muzica crestina hip-hop. Acum, aceasta problema se naste cel putin din urmatoarele:
- societatea de azi cere distractie si amuzament, iar muzica te tine ocupat; generatiile tinere, copiii crestinilor de ieri au inceput sa detine putere de decizie, fara ca ei sa fie spirituali, unii chiar nu sunt nascuti din nou; prin urmare considera muzica ca ceva ce asculti, deci ce conteaza genul daca te simti bine?
- teoria evanghelizarii e facuta uneori de cei care nu fac evanghelizare, prin urmare concluziile sunt lipsite de aplicabilitate si sunt doar de dragul discutiei (daca erau pentru traire, erau traite si asta se vede);

De departe acest subiect nu a fost abordat integral. Voi mai reveni. Dar aceste chestiuni trebuie referite si adresate. Sunt lucrurile cu care avem noi de-a face. Ne vom raporta gresit, corect, exagerat, moderat, real, iluzoriu etc… Generatiile trecute au avut problemele lor, ei au adormit. Cei care vin, daca vor mai fi zile, vor avea si ei lupte mari. Dar Domnul este langa noi sa ne ajute sa biruim.

Inainte de a pune un videoclip cu Pocaitii, vreau sa clarific unele aspecte:
- consider gresit aducerea muzicii lumesti (inventate de lume) in biserici fiindca scopul cantarilor este zidirea si numai cineva duhovnicesc poate concepe muzica duhovniceasca (el inventeaza si muzica si versurile);
- exista un grad de influenta a societatii fatza de noi de toti, dar aceasta trebuie identificata (influenta) si diminuata progresiv, fiindca noi nu trebuie sa ne obisnuim cu ce e aici, ci sa parasim, sa ne detasam (orice produs al societatii nu e rau in sine, dar este consecinta pacatului si a firii pacatoase);
- exista persoane care inteleg un anumit limbaj, daca acesta este acceptabil (nu impune pacatul), atunci ei pot fi adresati cu mesajul Evangheliei in respectivul limbaj, in cadrul lor specific si atat (eu stateam in timpul facultatii de vorba cu betivi, in locuri publice, in Timisoara; vorbeam rar ca ei, acceptam privirile trecatorilor, ca ei, dar nu ma imbatam ca ei);
- suntem in realitate nu in basme, traim viata chiar daca internetul si jocurile pe calculator ne propun o lume artificiala; unii traiesc in iluziile lor in timp ce oamenii mor si tot ei sunt cei care critica (cei care nu fac nimic); eu nu am pentru ce sa ma apar aici, dar ma deranjeaza atitudinea de superioritate a celor care nu fac nimic (chiar daca ar fi gresit sa canti hip-hop in cartierele unde oamenii nu asculta altceva, pentru a transmite un mesaj biblic; iar cel care face asta nu isi da seama, ar fi mai mult decat comentatorul de pe margine care zice ca nu e bine, dar el insusi nu face nimic – la nivelul persoanei);
- exista locuri unde oamenii de acolo nu asculta decat hip-hop sau alt gen de muzica; in astfel de situatii vad sens ca cei ca Pocaitii (formatia) sa cante cum o fac;

Acest mesaj NU este o apologie a muzicii hip-hop si nici o incurajare a ei. Interpretarea acestui articol o va face fiecare cum decide si poate, dar eu nu pot fi acuzat de modul fiecaruia de a interpreta si procesa datele prezentate aici.

Iata si videoclipul. Daca stiti pe cineva care asculta doar muzica hip-hop… DOAR pentru a deschide subiectul.

Au fost invitati la TVR1 pentru o emisiune, unde si-au marturisit public credinta. Dau concerte hip-hop si sunt judecati din mai multe puncte de vedere de mai toti. Totusi, duc mesajul in locuri in care mandria unora nu poate ajunge. In mizeria cartierelor si la persoanele care nici nu vor sa auda de Dumnezeu.

Este vorba despre o formatie muzicala hip hop, dar despre cei care o compun, despre oamenii care reusesc sa duca Evanghelia in locuri unde ea nu a fost pana acum.

Unii considera lucrurile astea un spectacol. Prin urmare, incearca sa aduca in biserici tot ce atrage lumea. Pe langa faptul ca noi cand semanam nu aducem pamantul in casa pentru a planta, ci iesim noi pe camp, nu este deloc potrivit sa schimbi bisericile pentru a se potrivi lumii. Este invers. Lumea trebuie schimbata pentru a se potrivi adevarului. Desigur, pentru a o schimba trebuie sa-i vorbesti sa inteleaga, in adevaratul sens al cuvantului.

Scriptura este singura relevanta pentru oricine de oricand. Problema este ca, unii sunt adresati diferit de altii, fiecare in mediul sau. Dar aceasta se intampla pe camp si nu in casa. Biserica este Casa lui Dumnezeu. Nu putem argumenta in nici un fel aducerea lucrurilor lumii in biserica. Dar, in situatii date, atunci cand intelepciunea si adevarul o cer, pe “camp” se poate transmite un mesaj in diverse moduri.

Exista forumuri intregi legate de acceptarea muzicii hip-hop si altele. Unii spun ca e doar o forma de muzica si ca nu conteaza cum canti in biserici. Altii spun ca nu exista muzica crestina hip-hop. Acum, aceasta problema se naste cel putin din urmatoarele:
- societatea de azi cere distractie si amuzament, iar muzica te tine ocupat; generatiile tinere, copiii crestinilor de ieri au inceput sa detine putere de decizie, fara ca ei sa fie spirituali, unii chiar nu sunt nascuti din nou; prin urmare considera muzica ca ceva ce asculti, deci ce conteaza genul daca te simti bine?
- teoria evanghelizarii e facuta uneori de cei care nu fac evanghelizare, prin urmare concluziile sunt lipsite de aplicabilitate si sunt doar de dragul discutiei (daca erau pentru traire, erau traite si asta se vede);

De departe acest subiect nu a fost abordat integral. Voi mai reveni. Dar aceste chestiuni trebuie referite si adresate. Sunt lucrurile cu care avem noi de-a face. Ne vom raporta gresit, corect, exagerat, moderat, real, iluzoriu etc… Generatiile trecute au avut problemele lor, ei au adormit. Cei care vin, daca vor mai fi zile, vor avea si ei lupte mari. Dar Domnul este langa noi sa ne ajute sa biruim.

Inainte de a pune un videoclip cu Pocaitii, vreau sa clarific unele aspecte:
- consider gresit aducerea muzicii lumesti (inventate de lume) in biserici fiindca scopul cantarilor este zidirea si numai cineva duhovnicesc poate concepe muzica duhovniceasca (el inventeaza si muzica si versurile);
- exista un grad de influenta a societatii fatza de noi de toti, dar aceasta trebuie identificata (influenta) si diminuata progresiv, fiindca noi nu trebuie sa ne obisnuim cu ce e aici, ci sa parasim, sa ne detasam (orice produs al societatii nu e rau in sine, dar este consecinta pacatului si a firii pacatoase);
- exista persoane care inteleg un anumit limbaj, daca acesta este acceptabil (nu impune pacatul), atunci ei pot fi adresati cu mesajul Evangheliei in respectivul limbaj, in cadrul lor specific si atat (eu stateam in timpul facultatii de vorba cu betivi, in locuri publice, in Timisoara; vorbeam rar ca ei, acceptam privirile trecatorilor, ca ei, dar nu ma imbatam ca ei);
- suntem in realitate nu in basme, traim viata chiar daca internetul si jocurile pe calculator ne propun o lume artificiala; unii traiesc in iluziile lor in timp ce oamenii mor si tot ei sunt cei care critica (cei care nu fac nimic); eu nu am pentru ce sa ma apar aici, dar ma deranjeaza atitudinea de superioritate a celor care nu fac nimic (chiar daca ar fi gresit sa canti hip-hop in cartierele unde oamenii nu asculta altceva, pentru a transmite un mesaj biblic; iar cel care face asta nu isi da seama, ar fi mai mult decat comentatorul de pe margine care zice ca nu e bine, dar el insusi nu face nimic – la nivelul persoanei);
- exista locuri unde oamenii de acolo nu asculta decat hip-hop sau alt gen de muzica; in astfel de situatii vad sens ca cei ca Pocaitii (formatia) sa cante cum o fac;

Acest mesaj NU este o apologie a muzicii hip-hop si nici o incurajare a ei. Interpretarea acestui articol o va face fiecare cum decide si poate, dar eu nu pot fi acuzat de modul fiecaruia de a interpreta si procesa datele prezentate aici.

Iata si videoclipul. Daca stiti pe cineva care asculta doar muzica hip-hop… DOAR pentru a deschide subiectul.

Un batran odata era pe patul de moarte. Tinerii de la biserica lui au aflat aceasta si s-au dus sa-l incurajeze cu vorbe vesnice si sa-i cante din inimi nascute din etern. Ajunsi acolo, plin de ravna, unul dintre ei a luat Cartea Sfanta si a citit din Ioan, unde Domnul Isus vorbeste despre “un loc” pe care se duce sa-L pregateasca: “Ma duc sa va pregatesc un loc…”.

Si tanarul i-a descris batranului, cu ganduri spre zari si plaiuri diferite, lucrurile pe care le vom avea dincolo de lumea aceasta a pacatului. El l-a incurajat plin de ravna pe fratele batran si i-a spus ca Domnul ne pregateste un loc de mii de ani si ce minunat loc este acesta. Vom umbla pe strazi de aur, vom avea bucurie si lacrima suferintei nu va curge pe obrazul nostru.

In tot acest timp batranul asculta cu atentie. Cu ochii umezi, cand tanarul si-a incetat incurajarea, muribundul l-a rugat sa citeasca mai departe ce spune pasajul. Tanarul a acceptat si a citit: “Ma duc sa va pregatesc un loc… ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi”. Batranul plangea deja. El i-a spus tanarului: “Eu ma duc sa fiu unde e Domnul. Strazile de aur si orice maretie nu sunt nimic in fata perspectivei prezentei lui Dumnezeu pentru mine. Acolo unde este El, ma duc si eu… sa fiu cu El.” Zicand acestea a plecat…

Gandul tau unde e? La ce e? Astepti cu nerabdare nadejdea revenirii Mirelui? Te provoc la o viata revizuita. Noi asteptam ceruri noi si un pamant nou “unde va locui neprihanirea”. Intr-o zi vom fi ca El “fiindca Il vom vedea asa cum este”. “Cine are nadejdea aceasta in el se curateste, dupa cum El este curat”. In calatoria ta, unde mergi, la ce ti-e gandul? Era o cantare – “Ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul”. Asa e? Ai in tine dorul intalnirii cu Dumnezeu, cu MARGARITARUL cel mai de pret?

“Lupta-te lupta cea buna a credinte”. “…m-am vazut silit sa va scriu sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna”.

Spre tara luminii eterne…

Un batran odata era pe patul de moarte. Tinerii de la biserica lui au aflat aceasta si s-au dus sa-l incurajeze cu vorbe vesnice si sa-i cante din inimi nascute din etern. Ajunsi acolo, plin de ravna, unul dintre ei a luat Cartea Sfanta si a citit din Ioan, unde Domnul Isus vorbeste despre “un loc” pe care se duce sa-L pregateasca: “Ma duc sa va pregatesc un loc…”.

Si tanarul i-a descris batranului, cu ganduri spre zari si plaiuri diferite, lucrurile pe care le vom avea dincolo de lumea aceasta a pacatului. El l-a incurajat plin de ravna pe fratele batran si i-a spus ca Domnul ne pregateste un loc de mii de ani si ce minunat loc este acesta. Vom umbla pe strazi de aur, vom avea bucurie si lacrima suferintei nu va curge pe obrazul nostru.

In tot acest timp batranul asculta cu atentie. Cu ochii umezi, cand tanarul si-a incetat incurajarea, muribundul l-a rugat sa citeasca mai departe ce spune pasajul. Tanarul a acceptat si a citit: “Ma duc sa va pregatesc un loc… ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi”. Batranul plangea deja. El i-a spus tanarului: “Eu ma duc sa fiu unde e Domnul. Strazile de aur si orice maretie nu sunt nimic in fata perspectivei prezentei lui Dumnezeu pentru mine. Acolo unde este El, ma duc si eu… sa fiu cu El.” Zicand acestea a plecat…

Gandul tau unde e? La ce e? Astepti cu nerabdare nadejdea revenirii Mirelui? Te provoc la o viata revizuita. Noi asteptam ceruri noi si un pamant nou “unde va locui neprihanirea”. Intr-o zi vom fi ca El “fiindca Il vom vedea asa cum este”. “Cine are nadejdea aceasta in el se curateste, dupa cum El este curat”. In calatoria ta, unde mergi, la ce ti-e gandul? Era o cantare – “Ma-ndrept spre cer, sa-L vad pe Domnul”. Asa e? Ai in tine dorul intalnirii cu Dumnezeu, cu MARGARITARUL cel mai de pret?

“Lupta-te lupta cea buna a credinte”. “…m-am vazut silit sa va scriu sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna”.

Spre tara luminii eterne…

Istoria crestinismului ne aduce spre cunoastere foarte multe erezii si sisteme de erezii, mai mult sau mai putin bine structurate. Studiul lor este facilitat de lucrarile celor care au aparat credinta de-a lungul veacurilor. Aceasta realitate ne subliniaza doua adevaruri:
- intotdeauna au existat teorii si trairi care nu se nasc din adevarul Scripturilor;
- acestea au fost mereu aratate ca atare; Dumnezeu in suveranitatea Lui a fost de fiecare data pregatit pentru a deconspira si anula incercarile distructive din partea dusmanului Sau, diavolul;

Suntem in fata unor noi provocari, vazand miscari de imitatie fata de adevar tot mai pronuntate. Am putea face la acest moment o distinctie. Exista momente in istorie cand ereziile au fost numeroase, dar mici, lovind din toate partile, ca o haita de caini slabi, dar multi. Apoi, unele timpuri arata o singura fiara care vrea sa distruga pe cei care se nasc din Dumnezeu, caz in care vedem suveranitatea lui Dumnezeu care Isi conduce ostile spre un acelasi unic razboi (ca la sfarsitul veacurilor, cel descris in Apocalipsa).

De asemenea, vom observa ca o erezie, ca sa fie mai puternica, trebuie sa porneasca din interior. Cu cat cei care o initiaza si sustin sunt mai aproape de adevar, cu atat mascarea ereziei se face cu mai mult succes. Erezia nu este din adevar si Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ea. Prin urmare, ea poate fi catalogata, observata si evaluata dupa orice criterii ale logicii, independent de Scripturi. Totusi, o evaluare corecta a ei nu se poate face fara adevarul revelat in Scripturi si intelegerea lui corecta prin Duhul.

Ce vreau sa spun este ca cei eretici nu au o mai mare putere decat cel mai intelept om fara Dumnezeu, dar ca nu pot fi demascati decat printr-o intelegere autentica in adevar. Adica – este normal si natural ca cel nascut din Dumnezeu sa simta erezia cand o intalneste si sa o combata prin adevar. Voi sublia si faptul ca exista oameni inzestrati cu daruri spirituale precum cel al deosebirii duhurilor, prin care pot vedea dicolo de aparente si pot demasca lucrurile ascunse ale oamenilor. Aceste daruri (alaturi de restul darurilor prin care Domnul da directie bisericilor) nu sunt spectaculoase, cum se chinuie multi sa arate, sa sublinieze sau sa scoata in evidenta. Sa nu uitam ca Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa izbeasca privirile.

Un atac puternic la adresa celor care au darul de pastorire, prorocie, invatatura, deosebirea duhurilor (discernamant) este prin implicarea numelui lor in diverse spectacole. Se amesteca aici si vorbirea in limbi, care are locul ei clar in Biserica Universala. Ce rezulta – incercarea de falsificare a adevaratilor slujitori ai lui Dumnezeu. De ce? Fiindca daca cineva face asta loveste de doua ori: odata atrage oamenii spre o minciuna si apoi loveste in adevar. Dar Dumnezeu e suveran. Imi imaginez ca diavolul este foarte manios avand in vedere ca a incercat atatea si nu a reusit sa distruga lucrarea lui Dumnezeu.

Si spectacolul atrage. Ce atrage lumea si nu este crucea lui Cristos, nu este de la Dumnezeu. Dar propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzarii. Pentru aceasta este nevoie de intelepciunea pe care o da Dumnezeu prin Duhul Sau, de lucrarea Lui de cercetare a omului. Aici se vede omul cat e de prost, cu toata stiinta lui. Aici cad toate intalnirile celor mari si realizarile lor. Mii de oameni alearga spre spectacolele si lucrarile realizate de oameni si se hranesc cu minciuni.

Daca adevarul ar purta o roba neagra, probabil am vedea sute de robe negre prin piata. Adica minciunile care incearca sa para adevar. Dar adevarul are multe fețe si de aceea vedem gemeni, tripleti si chiar mai mult. Adica, fiecare aratare a adevarului este copiata, mai mult sau mai putin reusit. Cu cat stii mai multe lucruri adevarate, cu atat vezi si mai multe imitatii si minciuni. Asa este lumea in care traim si asa adevarul straluceste si mai mult. Dar, cu cat el straluceste si mai mult, apar forme noi care vor sa straluceasca si ele mai mult. Dar, oricat de performant ar fi aparatul de fotografiat, tot ce poate el face este sa imite cat mai bine realitatea, fara sa fie vreodata realitate.

Exista o structurare si exista apologeti care au incercat sa organizeze natura miscarilor eretice, mai ales ca unele seamana intre ele sau se repeta sub diverse forme de-a lungul anilor. Totusi, aparitia de noi imitatii si lucrari straine adevarului ne arata ca trebuie sa fim mereu vigilenti si atenti la orice, pentru a sta in picioare.

In lupta credintei, o datorie pe care o avem este sa ne pazim de idoli. Noi sa slujim Domnului, in adevar si lumina, cu dragoste!

Am observat ca am ajuns la articolul 200 aici. E un moment in care sa evaluez lucrarea aceasta de pana aici si sa invat ce am de invatat.

Scopul meu este sa slujesc adevarul spre ascultarea de credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.

Domnul sa ne intareasca pe toti pentru a lupta lupta cea buna a credintei, indiferent de costuri, pareri, atacuri si tot ce mai poate incerca sa ne opreasca din alergarea spre premiul chemarii ceresti.

Urmatoarele mesaje se vor incadra in limitele necesare pastrarii directiei blogului – de a desconspira impotrivirile fata de credinta adevarului si de a zidi pe cei din adevar, in adevar. Cand gresesc e vina mea, va trebui sa-mi aratati. Cand nu gresesc e harul Domnului, slaviti-L pe El.

Har, indurare si pace, de la Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos!

Dupa cum am aratat intr-un articol postat aici, studiul pe care cei de la Willow Creek l-au facut recent, in ce priveste impactul actiunilor pe care le-au realizat pana acum cateva luni, a descoperit realitatea ca nu exista hrana spirituala “tare” printre convertiti. Conducatorii acestei miscari spirituale au decis ca vor regandi situatia si vor discuta pentru a pune la punct o noua strategie pentru a rezolva problema.

In Viziunea 2010, liderii Willow Creek vor modifica modul in care antreneaza pentru a invata cursantii cum sa fie indivizi care se hranesc singuri (“self-feeding individuals”) devreme in viata lor spirituala. Mai degraba decat sa se astepte sa fie hraniti spiritual in fiecare saptamana cu o predica de 35-40 minute Duminica, participanatii vor incepe sa invete cum sa isi ia singuri responsabilitatea pentru propria hrana spirituala. Restul – serviciile de inchinare si clasele de la Willow Creek – vor fi crema de deasupra.

Cei necrestini care participa la aceste intalniri dau o nota foarte mare congregatiei. La fel si adolescentii.

Liderii Willow Creek au hotarat ca e nevoie sa atinga mai multi oameni din zona lor. In acelasi timp, se tin conferinte de “cum sa fii un lider” si in Romania. Bill Hybels va veni in Romania pentru o conferinta in toamna, din cate am inteles. Pana la acel eveniment major, el a tinut deja o conferinta in Romania, zilele astea. Daca voi avea ocazia voi merge la acea conferinta, pentru a vedea daca ce se aude despre cei de la Willow Creek este adevarat, sau ce este adevarat si ce nu. Iata o impresie a unui participant (copiat de pe blogul unui duh intaratat):

—-
—-
Cred că a fost cea mai scurtă conferinţă la care am participat vreodată. A durat doar vreo trei ore, cu pauza de cafea cu tot. Şi, deşi anticiparea a fost mare, rezultatele au depăşit-o. Găzduită de fosta Sală a Senatului din Bucureşti, în apropierea parcului Cişmigiu, întâlnirea a atras 200 de participanţi, numărul fiind limitat de capacitatea sălii, pastori şi lideri din tot spectrul evanghelic românesc, care au dorit să-l cunoască pe cunoscutul lider creştin american, Bill Hybels.

În primul rând trebuie să mărturisesc că aşteptările mele au fost cumva înşelate. De exemplu, îmi imaginam că cineva precum Bill Hybels va veni însoţit de o armată de asistenţi care vor fi ‘behind the scene’, regizând şi controlând totul. Am văzut însă un om care avea nevoie doar de un videoproiector şi de o tablă pentru a ne lansa o provocare uriaşă.

În al doilea rând credeam că ‘fumasem’ destul de multe despre leadership ca să mă mai surprindă ceva. Bill a avut darul de a mă face să recunosc că informaţia de primă mână mi-a lipsit până acum.

În al treilea rând credeam că vom fi bombardaţi cu concepte laborioase, diagrame sofisticate şi teorii care mai de care mai alambicate. Surpriza mare a fost să vedem că s-a pornit de la aceeaşi problemă simplă, care ne frământă pe fiecare: cum poţi să faci o biserică azi care să fie similară cu cea din Faptele Apostolilor.

Da, hotărât lucru, Bill Hybels a fost o mare surpriză. Ne-a demonstrat cât de mult poate un lider să înveţe pe alţi lideri, fără prea mult tam-tam. Din spatele ecranului, a avut câţiva asistenţi desăvârşiţi în persoana lui Steven Sample, Marcus Buckingham şi mai ales inegalabilul T.D.Jakes. “Puteţi învăţa ceva de la un ’screen’?” a întrebat Bill şugubăţ… Ei, da, am învăţat mult mai multe decât de la alţi conferenţiari în carne şi oase!

Ar fi multe de spus… acestea sunt doar câteva impresii la cald. Evenimentul de azi a fost doar avanpremiera primului Summit de Conducere Globală, ce se va desfăşura în România, în toamna acestui an, prin parteneriatul încheiat între Willow Creek şi Fundaţia BIG Impact, sub motto-ul extrem de inspirat: “Fii lider acolo unde eşti!” În mod sigur voi mai reveni asupra acestui subiect.

—-
—-

Harana tare este ceva normal in cresterea spirituala. Este evident ca hrana tare nu poate fi primita de cei care nu sunt inca obisnuiti cu ea. Hrana tare, dupa Scriptura, inseamna capacitatea de a discerne, prin intrebuintarea intelepciunii de sus, intre ceea ce este bine si ceea ce este rau.

Modelul invatarii in “21 de zile” se muta si in miscarile zise crestine. Vom vedea mai multe carti gen “Cum sa fii un bun crestin. Ghidul celor mai putin intelepti, in 21 de zile”, sau “Gaseste-ti sotia in 20 de zile. Casatoreste-te in ziua 21″.

Daca se merge asa, atunci vor exista in urmatoarele generatii crestinii “self”, care nu vor avea a face cu fratii lor in ce priveste zidirea spirituala. Doar worship, cand trebuie sa uite de cel de langa. Este un contrast puternic cu predica de duminica dimineata, unde fratele Mihai a predicat despre dragostea agape. Dragostea care merge inca o mila, dupa s-a lasat obligata sa o parcurga pe prima. Dragostea care intoarce si al doilea obraz dupa prima lovire. Dragostea care vine din Dumnezeu.

In acest context, va chem la o traire dupa voia lui Dumnezeu, dupa Scripturi. “Faceti ucenici” este porunca Domnului. Dupa ce acestia sunt botezati, suntem chemati sa ii invatam tot ce ne-a poruncit Domnul. Generatie dupa generatie, avem datoria sa ducem mai departe adevarul lui Dumnezeu, samanta lui Dumnezeu, dupa planul lui Dumnezeu, in voia lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu.

Haideti fratilor sa ne dam viata pentru frati, fiindca asa a facut si Domnul Isus cu noi. Doamne ajuta! Doamne da izbanda!

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati