Ascultarea Credintei

Cautam si anul acesta o tabara, ca loc, pentru a merge in vara. Daca vom ajunge pana atunci, ramane de vazut…

Dar, rezervarile se fac, pana una alta, inca din prima decada a anului in care vrei sa mergi si chir mai repede. Daca vrei sa prinzi loc…

Cand il intrebi pe Google despre tabere crestine, te duce pe un sait care prezinta o tabara crestina din Ponor-Padis, M-tii Apuseni. Domeniul e “taberecrestine”, dar e vorba de o tabara doar…

Am fost sa vedem locul. Tabara, evident, nu e crestina, daca ne gandim ca nu a avut ocazia sa se pocaiasca… Nici proprietarul. Dar, prefera grupuri de crestini, fiindca nu beau, sunt mai linistiti… am aflat. Ei stau in Huedin.

Am fost sa vizitam tabara, urcand prin nameti pe un drum inzapezit. Sus, zapada este inca la jumatate de metru. Un peisaj superb, ultima asezare omeneasca, aer curat. O zona la peste 1000 m, cu foarte multi brazi.

Parcul de distractii e mai degraba un mic parculet, potrivit pentru copii, mai mult decat pentru tineri. Tiroliana nu am vazut-o, dar distanta se pare ca e suficienta pentru o “calatorie” cu robitenul de adrenalina deschis.

Fratele femeii care e administrator acolo (si proprietar) are si el o vila. E de trei stele (nu margarete, ci stele, ne-a spus de doua ori). Am primit o masa calda si din Huedin ne-au dus ei cu masinile lor (4×4). Am fost 4 din Hateg si ei 3.

Am remarcat vila aceea ca un loc foarte bun pentru conferinte crestine sau tabere de familii. E foarte curata, spatii degajate si confortabile. Pentru grupuri mari pretul se negociaza. Omul e deschis la discutii. Ne-a spus ca se intelege bine cu baptistii, care sunt foarte multi in Huedin (dupa cum ne-a asigurat).

Mi-a placut casa aceea si ospitalitatea, motiv pentru care asez aceste randuri. Nu e o reclama, ci o sugestie. Pentru o retragere de studiu, o tabara mai pretentioasa, sau o conferinta pe care s-o organizati.

La tabara sorei lui (cabanute, mansarda, sala mese – toate corpuri separate) nu mai e loc, anul acesta. Dar mai construieste si zice ca mai e gata inca o tabara de vreo 60 de locuri pana la vara. Nu stim daca vom merge pe varianta aceasta… Vom vedea. Dar, vazand toata aceasta amisticare, m-am hotarat sa inaugurez un nou blog – http://taberecrestine.wordpress.com.

Sper sa va ajute detaliile gasite acolo, daca sunteti in cautarea unei tabere sau loc de conferinta.

Cautam si anul acesta o tabara, ca loc, pentru a merge in vara. Daca vom ajunge pana atunci, ramane de vazut…

Dar, rezervarile se fac, pana una alta, inca din prima decada a anului in care vrei sa mergi si chir mai repede. Daca vrei sa prinzi loc…

Cand il intrebi pe Google despre tabere crestine, te duce pe un sait care prezinta o tabara crestina din Ponor-Padis, M-tii Apuseni. Domeniul e “taberecrestine”, dar e vorba de o tabara doar…

Am fost sa vedem locul. Tabara, evident, nu e crestina, daca ne gandim ca nu a avut ocazia sa se pocaiasca… Nici proprietarul. Dar, prefera grupuri de crestini, fiindca nu beau, sunt mai linistiti… am aflat. Ei stau in Huedin.

Am fost sa vizitam tabara, urcand prin nameti pe un drum inzapezit. Sus, zapada este inca la jumatate de metru. Un peisaj superb, ultima asezare omeneasca, aer curat. O zona la peste 1000 m, cu foarte multi brazi.

Parcul de distractii e mai degraba un mic parculet, potrivit pentru copii, mai mult decat pentru tineri. Tiroliana nu am vazut-o, dar distanta se pare ca e suficienta pentru o “calatorie” cu robitenul de adrenalina deschis.

Fratele femeii care e administrator acolo (si proprietar) are si el o vila. E de trei stele (nu margarete, ci stele, ne-a spus de doua ori). Am primit o masa calda si din Huedin ne-au dus ei cu masinile lor (4×4). Am fost 4 din Hateg si ei 3.

Am remarcat vila aceea ca un loc foarte bun pentru conferinte crestine sau tabere de familii. E foarte curata, spatii degajate si confortabile. Pentru grupuri mari pretul se negociaza. Omul e deschis la discutii. Ne-a spus ca se intelege bine cu baptistii, care sunt foarte multi in Huedin (dupa cum ne-a asigurat).

Mi-a placut casa aceea si ospitalitatea, motiv pentru care asez aceste randuri. Nu e o reclama, ci o sugestie. Pentru o retragere de studiu, o tabara mai pretentioasa, sau o conferinta pe care s-o organizati.

La tabara sorei lui (cabanute, mansarda, sala mese – toate corpuri separate) nu mai e loc, anul acesta. Dar mai construieste si zice ca mai e gata inca o tabara de vreo 60 de locuri pana la vara. Nu stim daca vom merge pe varianta aceasta… Vom vedea. Dar, vazand toata aceasta amisticare, m-am hotarat sa inaugurez un nou blog – http://taberecrestine.wordpress.com.

Sper sa va ajute detaliile gasite acolo, daca sunteti in cautarea unei tabere sau loc de conferinta.

Versuri de Traian Dorz.

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.

Versuri de Traian Dorz

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.

Versuri de Traian Dorz

„Aşa vorbeşte Domnul:

‘Staţi la răspântii şi priviţi!

Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,

unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea

şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre…’ “
[NTR]

In mijlocul unui capitol profetic, Dumnezeu rosteste aceste cuvinte. In timpuri in care poporul si-a parasit Dumnezeul, in timpuri de moarte spirituala si departare de Dumnezeu.

Tinerii aveau atunci intalniri si copiii se jucau in liniste in societate(“toarn-o peste copilul de pe ulita, peste adunarile tinerilor” – 11), barbatii si femeile aveau pamant, posesiuni materiale si case (“casele lor vor trece in stapanirea altora, ogoarele si nevestele lor de asemenea” – 12), toti erau obsedati de binele propriu al vietuirii pe pamant (“caci de la cel mai mic, pana la cel mai mare, toti sunt lacomi de castig”), fara sa se gandeasca la Dumnezeu. Conducatorii lor spirituali erau prinsi in decadere (“de la proroc pana la preot, toti inseala” – 13).

Seamana cu timpurile noastre? Izbitor de mult! Versetul 16 este solutia lui Dumnezeu. Nu o noua descoperire, nu o noua cale, nu o noua directie. Ci, o noua inima.

Omul nu vrea sa se pocaiasca, sa-si schimbe gandirea, mintea, felul de a fi. El mai degraba gaseste alte cai, alte “treziri spirituale”, alte forme, alte miscari, alte ideologii, alte principii, alte paradigme. Dar nu schimbarea inimii.

Trezire spirituala nu inseamna un nou set de reguli, o noua forma, o noua paradigma. Trezire spirituala inseamna pocainta oamenilor, trairea cu adevarat in Imparatia Cerurilor.

Istoria este un cumul de vremuri in care s-au propus directii, s-au acceptat, s-au inlocuit prin rascoale si razboaie si tot asa si pe viitor. Pentru ca pur si simplu exista o alta Imparatie, care nu este din lumea aceasta. Pentru ca Imparat e Cristos, dar “imparatii” nu vor sa accepte aceasta, se rascoala si se impotrivesc. Domnul rade din ceruri…

Ei bine, Dumnezeu dat deja voia Sa. A prezentat preceptele Imparatiei Cerurilor inca din cele mai vechi timpuri. Ne vom schimba noi inima dupa ele? Vom deveni noi cetateni in aceasta Imparatie? Ne rugam “Vie Imparatia Ta… precum in cer asa si pe pamant”. Dar ne dorim, o traim, este Imparatia in noi? Sau e o mare minciuna, o mare inselare de sine?

Nu un lider carismatic va aduce trezire, nu o noua paradigma, nu o miscare a tinerilor cu mult zgomot imitator de viata. Ci, o adevarata zdrobire a eului pamantesc si o traire in omul ascuns al inimii, o viata dediacta lui Cristos, traita zilnic in voia Tatalui, ca in cer, asa si pe pamant.

Lumea se indreapta spre ceea ce unii numesc post-capitalism, intr-o societate post-modernista. Crestinii de mii de ani sunt in aceeasi veche Imparatie. A lui Cristos. Ea nu este din lumea aceasta, nu are a face cu cea de aici si este chiar impotrivitoare acesteia.

Iata ce suntem invatati, in aceste momente importante din viata noastra, in timpuri de grea cumpana, de grele lovituri si mari pericole, dar timpuri in care putem sa ne pocaim si sa traim cu adevarat o viata de credinta:

1. “stati la raspantii si priviti”- judecati, chibzuiti;
- aveti in fata o iminenta alegere, sunteti la o intersectie, va trebui sa alegeti;
- aveti ochii deschisi, intelegeti;
- voi, nu liderul vostru, nu cel cu o personalitate puternica;
- aveti ce privi, inseamna ca istoria biblica si contemporana are ce exemple sa va dea

2. “intrebati care sunt cararile vechi”- presupune ca nu le stiti, daca le-ati sti le-ati trai si bine ar fi;
- sugereaza interes (intrebati), dorinta de a afla, dorul pentru cunoasterea adevarata;
- presupune ca exista un raspuns adevarat, unul care sa ajute drept;
- exista niste carari vechi, un mod de viata autentic;
- pe aceste cai au umblat si altii, ei stiu despre ele pentru ca umbla pe ele;
- Dumnezeu nu S-a lasat fara marturie si avem Scripturile!
- arata cat de mare e inselaciunea, incat cararile vechi nu sunt cunoscute;
- pentru omenire, vechiul inseamna perimat; pentru crestini vechiul inseamna imuabilitate, autenticitate (daca e vorba de Dumnezeu, desigur);
- cu cat cararile sunt mai vechi, cu atat se vad mai bine, se disting mai clar, avem mai multe exemple concludente, doveditoare… putem gresi cu atat mai putin (e un nor de martori pentru noi!)

3. “[intrebati] unde este calea cea buna”
- “calea cea buna” e sinonim aici cu “cararile vechi”;
- exista o singura cale buna, pe care multi au umblat (cararile);

4. “apoi umblati pe ea”- se pare ca nu e subiect de scris ceva nou pe blog, sau de a castiga o discutie teoretica, intr-o pauza, la cafea;
- Dumnezeu ofera solutie pentru rezolvare si nu sprea luare la cunostinta;
- e esential pentru a cunoaste calea buna, dar nu suficient: trebuie sa umbli pe ea – si cararea ta sa fie inscrisa in aceeasi alura;
- nu vorbiti despre, ci umblati pe…

5. “veti gasi odihna pentru sufletele voastre”- agitatia colica, spasmatica generata de migrari spontane si consecutive spre lumini aritificiale ale “trezirilor” spirituale man-made nu da odihna si vei cauta altceva;
- doar umblarea pe calea buna a cararilor vechi aduce pace sufletului;
- Dumnezeu a pregatit aceasta cale pentru binele sufletului tau;

6. “dar ei spun”: ‘nu vrem sa umblam pe ea’”- tu ce spui?
- se va vedea in viata ta

Frati care va numiti crestini: “Luati aminte la sunetul trambitei!“

Intr-o analiza, Elena Dulgheru spune despre “Stapanul Inelelor”:

Iată un criteriu important “de benignitate”, care separă Stăpânul inelelor de mai simplul şi, aparent, mai “inocentul” Harry Potter, cu care îl comparam anul trecut şi în care protagonistul nu este, prin fire, un “om normal”, iar cartea pe care o joacă şi o propune este tocmai această “anormalitate”. De aceea, Harry Potter creează printre copii pottermanie, droguri şi secte potter, pe când umilul Frodo Baggins, protagonistul salvator al omenirii, fără voia lui, din Stăpânul inelelor (fie el şi hobbit, dar întrutotul uman – relaţia hobbiţi-oameni fiind cam ca între pigmei şi europeni) nu crează manii şi fobii şi nu se propune ca idol (vezi şi afişele!). Sunt mai multe secrete narative, inclusiv caracterologice care duc la acest fapt, de pildă, disiparea naraţiunii pe mai multe centre de acţiune, gravitând în jurul mai multor personaje-lider. Aceasta a fost asigurată iniţial de J.R.R. Tolkien, care şi-a propus exerciţiul de a crea civilizaţii imaginare, după aceleaşi criterii şi legităţi pnevmatice care formează limbile – o autentică provocare pentru un scriitor şi care, chiar dacă este, într-un fel, tot un demers demiurgic, este mult mai spirituală decât cel de “xeroxare” genetică.

Tot ea afirma ca:

“valorile morale impuse sunt cele ale creştinismului: virtutea în genere, fidelitatea, cumpătarea, curajul”

Intr-o descriere a autorului trilogiei, J.R.R. Tolkien, Robert Lazu spune:

“Încurajat de prieteni dar şi de critică, în sufletul autorului se naşte dorinţa de a scrie un basm de mare întindere, prin care să-şi împlinească visul: acela de a oferi lumii o lume de basm, spre vindecarea bolilor sufletului şi redescoperirea virtuţilor creştine ale compasiunii, bunătăţii şi curajului. Geniul lui Tolkien şi-a găsit un ideal pe măsură.”

Mai multe informatii despre autor gasiti in articolul acesta.

Tot Robert Lazu ne da urmatoarea informatie:

“Ucenici declaraţi ai Mântuitorului Iisus Christos, toţi aceştia şi-au pus harul scriitoricesc în slujba valorilor creştine. Înscrişi în strălucita descendenţă a lui G.K. Chesterton, ei au înţeles că orice gen literar poate deveni, sub pana scriitorului iscusit, vehicul al Evangheliei. În fine, un al doilea eveniment evidenţiază discret profilul scriitorului. Remarcat datorită meritelor sale ştiinţifice, în anul 1960, J.R.R. este cooptat ca şi colaborator în colectivul traducătorilor Bibilei de la Ierusalim.”

Filmul “Stapanul Inelelor” este o ecranizare excelenta a unei carti de mare valoare. Daca-l vizionezi cu atentia cuvenita nu ai cum sa nu remarci valori inalte care ar trebui sa ne insoteasca. Nu ai cum sa nu vezi o diferenta uriasa intre ceea ce se promoveaza astazi prin filme si prin media de masa (masa de lemn…).

Intr-o scena un personaj care este apostrofat ii cere numele celui care-l intreaba (care a uitat sa se prezinte). Nu am timp sa dezvolt acum lipsa de educatie a majoritatii tinerilor de astazi, care-si permit sa flirtreze cu fete pe care nici nu stiu cum le cheama…

Este obisnuit ca eroii trilogiei sa se prezinte avand in vedere descendenta. Este, din nou, impotriva curentului de astazi, care ne invata sa ne separam si sa ne rupem de parintii nostri si de credinta lor.

Se subliniaza mult ideea de “old ways”. Ascultarea e la mare cinste, precum si respectul fata de un batran si fata de intelepciune.

Vazand filmul iti doresti sa fii si tu un adevarat barbat, plin de virtuti verticale si demne de numele de crestin. Dar intelegi ca aceasta inseamna dedicare si sacrificiu. Acolo regii dau exemplu, au valoare. Acolo liderii conduc si se arunca primii in lupta. Acolo prietenia este esentiala si cuvantul spus te poate tine in viata, sau te poate omori, dar nu-l retragi.

Filmul pare real din cauza valorilor inalte. Viata de astazi e asa de josnica din cauza acelorasi valor pervertite si urate, pe care multi le traiesc si le elogiaza prin televiziuni, radio sau ziare.

In principiu, trilogia prezinta o delasare a oamenilor, in timp ce raul si-a stras fortele si e gata sa distruga umanitatea. Traim astfel de vremuri. Oare cum de s-a ajuns aici, se intreaba un rege? Ne intrebam si noi la fel… Oare cum?

Dar, nu timpul ni-l alegem noi, ci cum sa traim in timpul si vremea in care suntem.

Daca vrei sa te uiti la un film uita-te la acesta. Uita de telenovele, de filme ieftine, de comedii si filme de copii. Mai ales daca ti-ai propus sa fii barbat. Vei vedea cum si-a imaginat autorul barbatia si ce valori presupune ea. Filmul e fictiune, cat si cartea. Autorul insa nu si nici valorile prezentate in opera sa.

Sunt mutle de invatat, pentru cine stie sa le-nvete.