Ascultarea Credintei

Evanghelistul Luca relateaza ca ultima parte a scrierii sale (Evanghelia dupa Luca) doua intalniri a Domnului Isus cu ucenicii: una doveditoare, prin care le arata ca a inviat cu adevarat in trup, si cea cand S-a si inaltat la ceruri, binecuvantandu-i.

In prima dintre acestea, Luca mentioneaza ca Domnul Isus le-a deschis mintea ucenicilor pentru a intelege Scripturile (Vechiul Testament), care vorbeau despre El in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi. Domnul Isua a talcuit Scripturile, tot in acest sens, celor doi ucenici de pe drumul Emausului.

Este important ca Luca mentioneaza ce anume a deslusit Domnul Isus ucenicilor din Scripturi. Nu ni se spune despre intalnirea cu cei doi, dar ni se spune despre intalnirea cu toti.

Iata ce spun Scripturile despre Cristos, in concluzie:

“Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. Si le-a zis: ‘Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Cristos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim.’”

Deci:
- Cristos trebuia sa patimeasca;
- Cristos trebuia sa invieze a treia zi dintre cei morti;
- Cristos trebuie (inca) sa fie propovaduit tuturor;

Cristos a patimit. Cristos a inviat. Cristos este propovaduit (inca) dupa Scripturi. Astfel, daca intelegem bine Scripturile, vom avea intelegerea aceasta ca datoria noastra este sa propovaduim, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor.

In Faptele Apostolilor (unele fapte ale unor apostoli) ne sunt relatate evenimente istorice prin care Scriptura a continuat sa se implineasca. Istoria ne relateaza si ea astfel de evenimente. Noi trebuie sa continuam sa traim astfel de realitati, in faptele noastre prin credinta.

Este dovada unei intelegeri corecte a Scripturilor, conform cu interpretarea lui Isus Cristos.

Domnul Isus se prezinta pe Sine ca fiind Pastorul cel bun. O buna descriere a Domnului este aceasta din Ioan 10.

Domnul Isus, Pastorul cel bun, Isi da viata pentru oi. Un pastor platit fuge, fiindca oile nu sunt ale lui. Dar, dupa cum Tatal Il cunoaste pe Fiul si dupa cum Fiul Il cunoaste pe Tatal, tot asa Fiul isi cunoaste oile si oile Il cunosc pe Fiul.

Oile Il recunosc in Acela care a murit pentru ele, ca oile sa aiba viata. Si s-o aiba din belsug. Dar in spatele acestei realitati stau multe. Cristos avea viata in Sine, dupa cum Tatal are viata in Sine. Si atunci, si acum.

Cristos putea sa-Si dea viata si avea putere sa Si-o ia iarasi. Mai mult decat atat, faptul de-a muri pentru oile Sale (cunoscute din vesnicie de Dumnezeu si Cristos Insusi) a fost o dorinta si o porunca a Tatalui. In acelasi timp a fost dorinta pura a Fiului.

Faptul ca acesta era planul dumnezeirii este una. Apoi, faptul ca aceasta era dorinta Tatalui este una. Iar distinct de acestea, de fiecare, este intentia deplina a Fiului. In mod deplin, planul era ca Fiul sa-Si dea viata. Tot in mod deplin era vointa si porunca Tatalui. Iar, tot in mod deplin a fost dorinta si intentia Fiului.

Facand abstractie in discutie de primele doua, observam ca Tatal are o reactie la atitudinea Fiului de a veni pe pamant si de a-Si da viata pentru oile Sale (din Israle si dintre natiuni). Iata ce ne invata Mantuitorul:

“Tatal Ma iubeste pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu”

Acum, a fost iubirea Tatalui conditionata? Nu, pentru ca atunci Fiul nu ar mai fi avut oportunitatea deplina de a-Si da viata fara vreo constrangere din afara. Si totusi, Tatal Il iubeste pe Fiul – zice Fiul – fiindca Fiul Isi da viata. Iar aceasta a fost in deplina concordanta cu vointa Tatalui.

Reactia oamenilor? Pai, oile Il cunosc pe Cristos asa cum Cristos Il cunoaste pe Tatal si viceversa. “Ele vor asculta de glasul Meu, zice Domnul, si va fi o turma si un Pastor”. Dar ceilalti? Iata: “Din pricina acestor cuvinte s-a facut dezbinare intre iudei.”

Iata reactia Tatalul la jertfirea de Sine a Fiului. Iata reactiile oamenilor. Dar care este reactia ta si care este reactia mea?

“Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi”

Marturia apostolului Ioan are un scop clar. Nu este pentru a ne arata noua ce oportunitate a avut el de-a vede live (si nu pe TVu) moartea lui Cristos. Avem, astfel, Evanghelia dupa Ioan (si nu dupa Miel Ghibson). Nu este pentru a ne sugera ce inima puternica a avut de a rezistat tuturor imaginilor si scenelor acelora.

Iata scopul: pentru ca si noi sa credem.

Pentru ca noi daca credem, putem sa avem (crezand) viata vesnica!

Ioan a depus marturie. A spus ceea ce a vazut si ceea ce a auzit, aratand adevarul, pentru binele nostru vesnic.

Ne aducem aminte de moartea lui Cristos. Ei bine, cu aceasta ocazie trebuie sa intelegem ca noi, care L-am cunoscut pe Cristos, care ne-am identificam in moartea Lui si am inteles, prin Duhul, jertfirea Sa si plinatatea insemnatatii acestei VALORI, suntem chemati sa fim niste marturisitori in lume. De ce? Pentru ca si altii sa creada in El!

Ajuta-ma, Doamne, sa spun adevarul pe care-l stiu. Si stiu ca ceea ce cred este asa, dar sa spun pentru ca si altii sa creada, sa vina la Cristos si sa fie mantuiti. Ioan a fost acolo, cand a murit Cristos. Si a trebuit sa scrie adevarul, pentru ca a inteles sensul jertfei lui Cristos.

Faptele noastre arata daca credinta noastra este autentica. Daca este, atunci vom stii clar ca nu putem sa nu spunem ceea ce stim, atata timp cat Dumnezeu are trebuinta de noi pentru a Se vesti tuturor Imparatia Cerurilor si cum se primeste cetatenie acolo.

Cristos moare in trup. Dar in duh S-a dus sa propovaduiasca, sa marturiseasca, sa spuna (declarand) adevarul. Cui? Sufletelor din inchisoare. Tot asa trebuie sa facem si noi (noi suntem in trup, in trup sa mergem), daca iubim identificandu-ne cu Cristos, in moartea Lui.

E o diferenta mare intre modul in care au implinit iudeii Scriptura si modul in care a implinit-o Cristos. Un exemplu se vede clar in relatarea apostolului Ioan momentele agoniei lui Cristos, pe crucea de pe dealul craniului.

După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“

Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

Cristos cunostea Scriptura si o implinea. El a scris-o. A existat pe cand fiecare particica a ei (Vechiul Testament, a se intelege) a fost traita de protagonistii timpului respectiv. Acum el era om si o traia in modul cel mai deplin, conform cu sfatul bun al lui Dumnezeu. El murea pe lemn, in blestem fiind facut, de buna voia Sa, in iubirea lui Dumnezeu, pentru implinirea ispasirii pentru pacatele noastre si faurirea unei mantuiri vesnice pentru om.

Iudeii care L-au rastignit se ingrijeau sa pazeasca obiceiurile, scrierile, sa fie totul ca la carte, sa nu cumva sa apara ceva nelalocul lui. Era, pentru ei o mare zi, speciala zi, un Sabat (odihna) mare.

Era si pentru Cristos o mare zi. Ziua cand a murit in trup, pentru ale noastre pacate. O, ce mare zi. Creatorul, Cel “in care era viata”, moare pe o cruce… O zi mare de odihna, caci trupul Sau va fi pus intr-un mormant, pentru cateva ore. Dar duhul Sau a faurit o vesnica odihna pentru cei credinciosi in El, pentru cei adevarati, care sunt in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Cristos.

Dar noi? Ce zi e astazi pentru noi? Dar maine, dar in fiecare zi?

Formalism religios de sarbatoare. Sau, sarbatoare de formalism religios?

Era in timpul saptamanii sarbatorii azimilor. Apostolul Ioan relateaza moartea lui Cristos astfel”

28 După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“1129 Acolo era pus un vas plin cu vin acru12. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. 30 Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

31 Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32 Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33 Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, 34 ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. 35 Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura carezice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“13 37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“14

38 După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre15 de smirnă şi aloe. 40 Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42 Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

In mijlocul suferintei Cristos sfarseste ispasirea pentru pacatele noastre. Scriptura se implineste pana la detaliu. Cristos moare in trup si e ingropat dupa obiceiul evreiesc.

Dar motivul pentru care a fost luat de pe cruce este straniu si grozav in acelasi timp. Ca sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului. Au gasit iudeii si solutia pe care sa i-o propuna lui Pilat. Iudeii au cerut moartea lui Cristos, dar cand Pilat le-a spus sa-L omoare ei, au raspuns cu un spiritual grotesc ca lor nu le ingaduie Legea sa omoare…

Insa ei L-au omorat, chiar daca prin mana celor faradelege (a romanilor, care nu aveau o Lege divina).

Si aici evreii sunt ingrijorati de Legea lor, fiindca se apropia Pastele si era deja Ziua Pregatirii, au cerut ca trupul lui Cristos sa fie zdrobit, sa-si poata tinea obiceiurile. Iata-i cum tineau zilele foarte amanuntit, regulile si obiceiurile. Dar cum L-au tinut pe cruce pe Isus, in grea suferinta si zdrobire – aceasta nu era impotriva Legii… Asa credeau ei.

Un formalism religios care implineste Legea, dar Il rastingeste pe Cristos. Aceasta este o definitie autentica a formalismului religios. A tine zile, a tine obiceiuri, a tine sarbatori ca la Carte, dar, in acelasi timp a-L tine si pe Cristos rastignit, cu ura, cu pizma, cu rautate, cu o inima demonica si goala de Dumnezeu.

…

Iata-ne in 2009. Desi te astepti ca lumea s-a mai cultivat, formalismul tot formalism. Ca altfel si-ar pierde sensul, nu? Si iata-i pe crestini pastrand bunul obicei al curateniei de Paste, zilele pe rand, fiecare pregatita si randuita pentru cate-o camera, pentru mancare, pentru cumparaturi…

Spre Vineri, Sambata oboseala e mare. Toate-s pregatite si aranjate special pentru burtile care asteapta “ziua sacrificarii”, cand sa se infrupte in liniste de bunatatile pe care si le-au pregatit. Stomacul, madularul sef, i-a muncit pe bietii oameni de totul e acum pregatit. Pentru el.

Ma gandeam ca am putea face curatenie cu o saptamana inainte de Paste. Sau cu doua. Dar nu. Rugaciune, partasie, cantare si meditare la sacrificiul lui Cristos mai putin.

O zi pentru a scoate afara tot din inima si a face curat prin toate colturile nu e in program. Pentru a da afara mizeriile stranse prin cotloanele inimilor noastre rele. O zi de zdrobire, de post si rugaciune, de identificare cu Cristos, de a merge la cei sarmani si a sarbatori cu adevarat Pastele… Asta nu, o, nu.

Totul e ca la carte. Cristos rastignit, noi sa ne facem treaba. Iar vinerea-L dam jos seara, ca nu se cade sa ramana pe cruce. Asa a fost la rastignire, asa ramane obiceiul, nu-l putem schimba. Si-l tinem jos de pe cruce, pana dupa Paste, sa putem manca si sa ne simtim bine. Apoi revine intre noi “si El rastignit”… Formalism religios.

Scriptura ne arata ca noi putem sa tinem o zi pentru Cristos, sau putem sa nu o tinem, caz in care, tot pentru Cristos nu o tinem. Deci, pentru Cristos, in ambele cazuri. Ori, ma tem ca cei mai multi tin pastele pentru ei. Faptele sa vorbeasca si nu judecata mea nestiutoare. Caci faptele noastre stau inaintea lui Dumnezeu si ochii Lui ne privesc cu atentie, zi si noapte.

Ce mare tristete a fost atunci in inima lui Dumnezeu, cand Fiul Sau ne purta povara pacatelor noastre, iar oamenii L-au dat jos de pe cruce degraba, nu ca sa nu mai sufere, ci ca era “Ziua Pregatirii”… NO COMMENT.

Dar El ne poarta povara zilnic! Zilnic. Ce mare tristete pentru El sa ne vada si astazi la fel de interesati de obiceiurile noastre spre a le tine cu ora, minutul si secunda, dar total dezinteresati de Cristosul impovarat.

In fapt, nu toti cei care-si zic crestini asa sunt. Caci faptele roadelor vorbesc pentru fiecare, iar ziua judecatii divine sta sa vina.

Daca te-ai hotarat sa ti aceste zile pentru Cristos, atunci tine-le pentru Cristos. Daca nu, atunci macar nu mai spune ca sarbatoresti Pastele. Daca te-ai hotarat ca nu vrei sa faci deosebire intre zile, nu fa aceasta deosebire pentru Cristos. Ca in toate, Cristos sa fie glorificat in noi!

Citeam blogul ateului despre a carui exprimari am mai scris. Am aflat ca el stie despre Dumnezeu din desenele animate Cartea Cartilor. Am banuit ca de prin filme.

Ne da acolo doua exemple in care, pentru ca nu a inteles ce a intalnit in viata, dar pe ecran, s-a revoltat in sine. Rezultatul: acum crede ca nu exista Dumnezeu. Ne sugereaza ca la o varsta apreciabila, de copil, era deja mai destept cale lunga decat tatal lui. Bravo.

Iar la sfarsit zice “de fapt, pe mine Biblia m-a facut ateu”. Cartea Cartilor e sursa, Biblia e vina. Intelegeti? Hm, eu nu.

Deci, fiindca ateul nostru care si-a dat cazul ne internet, nu a inteles experienta lui Avraam cu Isaac si cartea Iov, din niste desene animate cu Memo, Biblia e de vina. Logic, ce mai tot vorbim atata?

Deci, Dumnezeu sa-Si dea fiul la moarte pentru noi. Curata nebunie! Da, crucea lui Cristos! Ea este nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, ea este puterea lui Dumnezeu.

Sa ne mai gandim putin la logica aceasta ateistica. Deci, am inteles ca avortul nu trebuie interzis si ca Dumnezeu e fals fiindca e impotriva. Dar Dumnezeu nu exista fiindca Avraam era sa-si omoara fiul. Hm… Nu se inteleg lobii. Lobul stang care a interpretat citirea din Biblie (daca a fost vreodata) nu se intelege cu lobul drept care a inghitit imaginile umanismului. E si? Atei sa fim, ca de paine se ingrijeste mama natura.

Un comentator ii sugera: “Nu mai urmariti Cartea Cartilor, are un efect deosebit de nefast asupra dvs.”

Dincolo de comedia de pe fata clovnului, pictata a fericire, tristetea este adanca. Ratacirea e mare. Atat duce mintea omului lasata in voia ei. Ce urgie sa cada pe bietul om, mai mare? Decat sa te paraseasca Dumnezeu printre gandurile tale…

“Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu”.

Noi crestinii suntem pentru viata! Din respect pentru Dumnezeu si pentru ceea ce a facut El. Datorita valorii pe care El a dat-o omului cand a murit pentru noi! Nu exista pentru noi avort in dictionar. E un pacat mare si greu pentru ca nu noi am facut viata sa o luam. Noi suntem doar oameni.

Sotia mea se pregateste sa nasca un copil. Cand am aflat ca e insarcinata am fost cutremurat de realitatea aceasta. Vom aduce pe lume un om. Dumnezeu ni l-a dat, el creste in burta mamei lui. De cateva luni comunicam. Il cant, ii vorbesc. El impinge cu piciorusele. Il ocrotim si-l asteptam. Ii vom da un nume. Dumnezeu stie cate zile are, aceasta e in mana Lui.

Am citit in Scriptura cum Dumnezeu lucreaza la copilul nostru, il tese si-l formeaza. Il face o “faptura asa de minunata”. In inturenicul de acolo, ochii Sai il vad si zilele lui Ii sunt cunoscute mai inainte sa fie vreuna din ele.

Acuzati de criminali ca ne impotrivim stiinta, noi ne iubim copiii si-l nastem, si-i crestem, si le dam o educatie pentru ca nu noi am facut viata, ci noi o avem. Daca ar fi corecta ratiunea acuzarii, atunci ce progres stiintific ar mai fi daca ne ucidem urmasii?

Din cele mai vechi timpuri, biserica s-a opus stiintei, cunoasterii si educatiei. De ce? Pentru ca biserica nu vrea enoriasi capabili sa caute singuri idei, bisericii nu-i plac oamenii care-si pot forma singuri pareri. Religiile prospera in locurile sarace si in mizerie, pentru ca in acele locuri oamenii oricum si-au pierdut orice speranta. Religiile exploateaza intr-un mod miselesc durerile oamenilor si lipsa lor de perspectiva, promitandu-le viata vesnica intr-un paradis inchipuit. Promisiuni pe care nu si le pot tine, dar astea sunt deja detalii.

Fals. Noi ne impotrivim legilor care adopta avortul fiindca suntem liberi sa ne formam singuri idei, pareri, rationamente. Inteleg, prin urmare, ca avortul e crima, pacat fata de Dumnezeu si rau facut umanitatii. Suntem pentru viata pentru ca traim si noi la randul nostru.

Sunt religii care exploateaza durerile omului. Dar Cristos nu! Cristos le-a curmat. El Si-a dat viata pentr noi. El, Cristos, iti promite viata vesnica, nu noi, oamenii. Din acest motiv vorbim despre o promisiune care se va tine. Pentru ca Cristos e Dumnezeu. Suntem pentru viata, pentru ca am primit viata aici, dar am primit si viata vesnica. Dumnezeu da viata. Omul omoara. Dumnezeu a dat viata, omul a luat-o. Cu ce drept? Dumnezeu e Dumnezeu. Dar omul?

In ce priveste viata vesnica, insa, omul nu mai poate influenta cu nimic. Bine e sa stii aceasta. Poate ca aici jos ati reusit sa puneti ca doctori de oameni criminali de copii, si multi nu-si mai numara zilele datorita acestora. Dar in ceruri Dumnezeu va da viata vesnica tuturor celor care s-au nascut din nou din El, prin credinta in Domnul Isus Cristos.

Iata-ne intr-un timp in care oamenii sarbatoresc moartea si invierea lui Cristos. Sau, mai bine zis, si le amintesc. Le comemoreaza. Priveste la Cel in care era viata, dar care Si-a dat viata, pentru ca noi, cei morti in pacatele noastre, cei fara de Dumnezeu, sa avem viata.

Noi crestinii suntem pentru viata! Din respect pentru Dumnezeu si pentru ceea ce a facut El. Datorita valorii pe care El a dat-o omului cand a murit pentru noi! Nu exista pentru noi avort in dictionar. E un pacat mare si greu pentru ca nu noi am facut viata sa o luam. Noi suntem doar oameni.

Sotia mea se pregateste sa nasca un copil. Cand am aflat ca e insarcinata am fost cutremurat de realitatea aceasta. Vom aduce pe lume un om. Dumnezeu ni l-a dat, el creste in burta mamei lui. De cateva luni comunicam. Il cant, ii vorbesc. El impinge cu piciorusele. Il ocrotim si-l asteptam. Ii vom da un nume. Dumnezeu stie cate zile are, aceasta e in mana Lui.

Am citit in Scriptura cum Dumnezeu lucreaza la copilul nostru, il tese si-l formeaza. Il face o “faptura asa de minunata”. In inturenicul de acolo, ochii Sai il vad si zilele lui Ii sunt cunoscute mai inainte sa fie vreuna din ele.

Acuzati de criminali ca ne impotrivim stiinta, noi ne iubim copiii si-l nastem, si-i crestem, si le dam o educatie pentru ca nu noi am facut viata, ci noi o avem. Daca ar fi corecta ratiunea acuzarii, atunci ce progres stiintific ar mai fi daca ne ucidem urmasii?

Din cele mai vechi timpuri, biserica s-a opus stiintei, cunoasterii si educatiei. De ce? Pentru ca biserica nu vrea enoriasi capabili sa caute singuri idei, bisericii nu-i plac oamenii care-si pot forma singuri pareri. Religiile prospera in locurile sarace si in mizerie, pentru ca in acele locuri oamenii oricum si-au pierdut orice speranta. Religiile exploateaza intr-un mod miselesc durerile oamenilor si lipsa lor de perspectiva, promitandu-le viata vesnica intr-un paradis inchipuit. Promisiuni pe care nu si le pot tine, dar astea sunt deja detalii.

Fals. Noi ne impotrivim legilor care adopta avortul fiindca suntem liberi sa ne formam singuri idei, pareri, rationamente. Inteleg, prin urmare, ca avortul e crima, pacat fata de Dumnezeu si rau facut umanitatii. Suntem pentru viata pentru ca traim si noi la randul nostru.

Sunt religii care exploateaza durerile omului. Dar Cristos nu! Cristos le-a curmat. El Si-a dat viata pentr noi. El, Cristos, iti promite viata vesnica, nu noi, oamenii. Din acest motiv vorbim despre o promisiune care se va tine. Pentru ca Cristos e Dumnezeu. Suntem pentru viata, pentru ca am primit viata aici, dar am primit si viata vesnica. Dumnezeu da viata. Omul omoara. Dumnezeu a dat viata, omul a luat-o. Cu ce drept? Dumnezeu e Dumnezeu. Dar omul?

In ce priveste viata vesnica, insa, omul nu mai poate influenta cu nimic. Bine e sa stii aceasta. Poate ca aici jos ati reusit sa puneti ca doctori de oameni criminali de copii, si multi nu-si mai numara zilele datorita acestora. Dar in ceruri Dumnezeu va da viata vesnica tuturor celor care s-au nascut din nou din El, prin credinta in Domnul Isus Cristos.

Iata-ne intr-un timp in care oamenii sarbatoresc moartea si invierea lui Cristos. Sau, mai bine zis, si le amintesc. Le comemoreaza. Priveste la Cel in care era viata, dar care Si-a dat viata, pentru ca noi, cei morti in pacatele noastre, cei fara de Dumnezeu, sa avem viata.

“Pacate” cum ar fi homosexualitatea, avortul sau prostitutia poate n-ar fi atat de blamate daca in avangarda multimii acuzatoare nu s-ar afla purtatori de icoane si cruci.

Acum incepem sa intelegem, nu? De fapt e vorba de ceea ce impiedica pacatul in lume. Si, lumea, raspunde inapoi, crud si lacom. Fiindca lumea nu vrea ca biserica sa o opreasca din mersu-i nebun spre degradare. Pacatosii nu vor lumina in intunericul pe care si l-au creat. Pacatosii nu vor sare pe rana.

De fapt nu e vorba de dorinta aceasta “buna” de a-i ajuta pe “bietii oameni” care-s prosti rau si care nu reusesc sa-si dea seama ca nu exista Dumnezeu. De fapt, pentru ca inima e plina de viclenie, oamenii isi dau seama ca ar fi bine sa pacatuiasca tot mai mult, sa simta placere in ipostaze tot mai rele si mai pline de venin, numai ca le sta impotriva Biserica adevarata. Nu institutii pamantesti, eu vorbesc de crestini adevarati. Nu-mi pasa de minciuna inainte sa-mi peze de adevar.

Aha, deci. Iata problema:
- ateul vrea homosexualitatea;
- ateul nostru vrea avort;
- ateul blogului unde-si prezinta articolele vrea prostitutie.

Stiam. El vrea aceasta si nu doreste sa i se spuna ca nu e voie. Ca e pacat. Ca Dumnezeu nu e de acord. Nu poate suferi asa ceva. Il taie la inima, il enerveaza la culme. E vorba de un biet om prins de pacat, de diavolul si de minciunile lui. O, sarman suflet… Plangeti crestini!

Ateul cel “stiintific”, care pentru “progres” si “bine” condamna crestinatatea pentru ca nu e de acord cu abominatiunile sexuale, cu orgiile si uraciunile practicilor scarboase, cu uratul si gunoiul. El striga pentru ca vrea sangele copiilor nenascuti, vrea gustul criminalului in serie.

Paranteza: am aflat ca doctorul ginecolog unde mergem noi in vederea nasterii primului nostru copil (Dumnezeu sa-l aduca cu bine in lumea noastra si sa-l scoata cu bine din ea) nu face avorturi. M-am bucurat. Am inteles atunci de ce Domnul ne-a pus pe inima sa-l alegem pe el dintre cei doi disponibili in Hateg. Acum stim ca doctorul nostru nu ne considera copilul o bucata de carne. Intr-o discutie cu el, ne-a spus ca nu e de acord nici cu practica de a stii ce e (baiat, fata). Nici nu i-am cerut o astfel de opinie de “specialist”. Inchid.

Sfintii spun nu! Opriti crimele. Opriti lascivitatea si infidelitatea. Dar oamenilor nu le place. Atunci isi zic “atei” si, sub o umbrela inscriptionata cu “stiintific”, ataca si lovesc biserica in general, crestinismul in general, pe Dumnezeu. Ca sa poata ei sa se simta mai liberi in a face ceea ce Dumnezeu, biserica si sfintii lui Dumnezeu spun ca e PACATOS.

Iata de fapt adevarul. Acum, ca am dat masca jos, sa urmarim cateva imagini:

“Pacate” cum ar fi homosexualitatea, avortul sau prostitutia poate n-ar fi atat de blamate daca in avangarda multimii acuzatoare nu s-ar afla purtatori de icoane si cruci.

Acum incepem sa intelegem, nu? De fapt e vorba de ceea ce impiedica pacatul in lume. Si, lumea, raspunde inapoi, crud si lacom. Fiindca lumea nu vrea ca biserica sa o opreasca din mersu-i nebun spre degradare. Pacatosii nu vor lumina in intunericul pe care si l-au creat. Pacatosii nu vor sare pe rana.

De fapt nu e vorba de dorinta aceasta “buna” de a-i ajuta pe “bietii oameni” care-s prosti rau si care nu reusesc sa-si dea seama ca nu exista Dumnezeu. De fapt, pentru ca inima e plina de viclenie, oamenii isi dau seama ca ar fi bine sa pacatuiasca tot mai mult, sa simta placere in ipostaze tot mai rele si mai pline de venin, numai ca le sta impotriva Biserica adevarata. Nu institutii pamantesti, eu vorbesc de crestini adevarati. Nu-mi pasa de minciuna inainte sa-mi peze de adevar.

Aha, deci. Iata problema:
- ateul vrea homosexualitatea;
- ateul nostru vrea avort;
- ateul blogului unde-si prezinta articolele vrea prostitutie.

Stiam. El vrea aceasta si nu doreste sa i se spuna ca nu e voie. Ca e pacat. Ca Dumnezeu nu e de acord. Nu poate suferi asa ceva. Il taie la inima, il enerveaza la culme. E vorba de un biet om prins de pacat, de diavolul si de minciunile lui. O, sarman suflet… Plangeti crestini!

Ateul cel “stiintific”, care pentru “progres” si “bine” condamna crestinatatea pentru ca nu e de acord cu abominatiunile sexuale, cu orgiile si uraciunile practicilor scarboase, cu uratul si gunoiul. El striga pentru ca vrea sangele copiilor nenascuti, vrea gustul criminalului in serie.

Paranteza: am aflat ca doctorul ginecolog unde mergem noi in vederea nasterii primului nostru copil (Dumnezeu sa-l aduca cu bine in lumea noastra si sa-l scoata cu bine din ea) nu face avorturi. M-am bucurat. Am inteles atunci de ce Domnul ne-a pus pe inima sa-l alegem pe el dintre cei doi disponibili in Hateg. Acum stim ca doctorul nostru nu ne considera copilul o bucata de carne. Intr-o discutie cu el, ne-a spus ca nu e de acord nici cu practica de a stii ce e (baiat, fata). Nici nu i-am cerut o astfel de opinie de “specialist”. Inchid.

Sfintii spun nu! Opriti crimele. Opriti lascivitatea si infidelitatea. Dar oamenilor nu le place. Atunci isi zic “atei” si, sub o umbrela inscriptionata cu “stiintific”, ataca si lovesc biserica in general, crestinismul in general, pe Dumnezeu. Ca sa poata ei sa se simta mai liberi in a face ceea ce Dumnezeu, biserica si sfintii lui Dumnezeu spun ca e PACATOS.

Iata de fapt adevarul. Acum, ca am dat masca jos, sa urmarim cateva imagini: