Parcul National Retezat a fost primul de acest fel din Romania. Langa Cabana Pietrele (care a ars de curand) este portretul celui care este supranumit ctitorul acestui parc, un preot, profesor universitar.

Parcurgand potecile, peisaje grandioase arata maretia lui Dumnezeu, lucrarea Sa. Coborand de pe Curmatura Bucurei, spre Bordul Tomii si Gentiana, gasesti pe o piatra mare urmatorul citat: “Imi ridic ochii spre munti, de unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Dumnezeu, care a facut cerurile si pamantul!”

Mai jos putin, pe acelasi traseu, in apropierea lacului Pietrele, o piatra pastreaza inscriptia: “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne”. Iar, daca de pe Saua Bucurei vrei sa urci spre cel mai inalt varf al masivului, Peleaga, dupa ce treci de varful Bucura, anul acesta vezi ceva inedit. Dar ai nevoie de binoclu, sau aparat foto cu zoom mare. Pe un petec de zapada, niste turisti au scris cu pietre “Jesus”.

Am fost prin Retezat zilele astea si am gasit frumusete in creatie, care arata spre Creator. Dar m-am bucurat sa vad ca oamenii au lasat in spate acest mesaj, ca o recunoastere a realitatii, a adevarului.

Am si un mesaj din partea Retezatului pentru tine. Nu e vorba de “eu sunt fratele tau, ingrijeste-ma nu ma taia” etc. Mesajul este - Dumnezeul Creator m-a facut sa Il marturisesc tuturor, deci si tie!

Pe Retezat iti poti curma mandria. Caci muntii au un varf, dar Cel care i-a facut este namarginit!

Pe acest blog nu vor mai aparea articole pe o perioada nedefinita, de acum incolo. Scopul pentru care a fost facut a fost realizat. Deocamdata nu mai gasesc nici un sens pentru a publica articole. Cand realitatea o va cere, voi reveni. Posibil ca, din cand in cand, sa mai fie cate un articol, dar numai daca exista o motivatie concreta.

Mult har tuturor si va doresc o viata crestina vie, plina de rodire.

Traim vremuri grele. Si alte generatii au trait vremuri grele, incepand chiar cu prima. Istoria bisericii ne demonstreaza ca biserica, in fapt, a fost persecutata necontenit, indiferent de aparente, relatii cu statul sau opinia generala. Calitatea de crestin si exemplul Domnului Isus subliniaza principial esenta prigoanei in sine - antagonia dintre firea dumnezeiasca si cea pamanteasca.

Am calatorit anul acesta de doua ori in Serbia, prin harul lui Dumnezeu. Experienta aceasta, impreuna cu cea pe care am avut-o atunci cand am fost in Coreea de Sud, anul trecut, m-a facut sa ma gandesc mai mult la evanghelizarea propriu-zisa, la ceea ce ne-a poruncit, in fapt, Dumnezeu sa facem, in relatie cu lumea.

Vreau sa arat cateva chestiuni semnificative:

1. Chemarea explicita

Scriptura ne cheama explicit, redand porunca Domnului Isus, la a face ucenici din toate natiunile. Nu redau aici versetele, bazandu-ma pe aceea ca cititorii le cunosc.

Acum, apare o problema. Pentru ca eu sa fac ucenici, trebuie ca eu insumi sa fiu un ucenici. Aici este o chestine de identitate. Nu ma refer aici la propovaduirea Cuvantului si la Cuvant, ci la evanghelist.

2. Cui se adreseaza chemarea

Chemarea si porunca se adreseaza in mod direct ucenicilor Domnului Isus, apostolilor in primul rand. Dupa ce Domnul Isus a stat cu ei si i-a invatat, atunci cand S-a inaltat le-a spus sa faca ucenici. Din toate redarile Scripturii, nu gasim nici o conferinta despre “cum sa facem ucenici”. Prin urmare, Ioan se putea intreba - pai cum sa fac ucenici daca nu am participat la cursul de “cum sa facem ucenici”? Dar nu s-a intrebat, fiindca porunca Domnului a fost data natural, in contextul realitatii unui proces concret - ei erau ucenici ai Domnului Isus. Acum erau pregatiti sa faca, la randul lor, ucenici.

Erau oameni iertati prin jertfa Domnului Isus. Duhul Sfant s-a coborat peste ei, conform prezicerii Domnului Isus. Ei au format prin autoritatea primita Biserica, care urma sa se continue in istorie, pana astazi.

Acum, pentru aceasta continuitate trebuiesc cel putin doua lucruri:
- pastrarea esentei de transmis;
- transmiterea esentei propriu-zis;

Vom observa corect ca, pentru a face ucenici, ai nevoie de:
- a fi ucenic (identitatea de ucenic);
- a spune altora, a invata pe altii ceea ce si tu stii, ca ucenic;

Aici se strecoara problemele. Aici apar confuziile si greselile. Aici se insertizeaza erorile. La nivelul acesta.

Pai, daca noi nu suntem ucenici, degeaba mai mergem sa facem ucenici. Vom face, dar nu ucenici ca cei pe care i-a facut Domnul Isus! Pentru a face ucenici adevarati, noi trebuie sa fim ucenici adevarati. Pentru aceasta, toate invataturile care formeaza credinta crestina trebuie sa ramana ca la inceput si Duhul Sfant trebuie sa participe ca la inceput.

Astfel, lupta pentru integritate scripturala si evanghelica de la noi din tara nu este una absurda. Eu vad cum Dumnezeu lucreaza foarte clar. Am multi frati care se lupta pentru credinta in jurul meu. Ii cunosc, pe unii, pe altii nu. Ei lupta pentru pastrarea credintei, pentru ca aceasta sa nu fie alterata in vreun fel. Da, se rade de ei, sunt batjocoriti de unii care fac pe pastorii sau pe mari evanghelisti etc… Totusi, acesti oameni fac posibila evanghelizarea in sine.

Mi se pare absurd sa se ridiculizeze soldatii care lupta pentru ca cetatea pe care o pazesc sa nu fie luata in timpul asediului dusmanului, in timp ce o parte din armata e plecata pentru alte lupte, pe alte meleaguri, de chiar cei plecati… Aici este problema. Sunt cei care ridiculizeaza din Biserica?

Daca merg in Serbia si nu sunt ucenic adevarat, merg degeaba… nu voi putea face ucenici. Vom observa ca apostolul Pavel a predicat neamurilor. Asa s-au format primele biserici primare. Care a fost invatatura apostolului? Sa plece toti in misiune? Nu! Ci, sa se intareasca acolo unde sunt, sa se consolideze in asa fel incat sa nu fie stricati de lume si de atacurile invatatorilor mincinosi. Aceasta inseamna ca nu au mai mers crestini in misiune? Pai suntem la 2000 de ani de Pavel si suntem crestini… Evident ca au mers in misiune! Si au facut ucenici.

Deci, pentru a face ucenici avem nevoie de a fii ucenici si de a ramane ucenici. Avem nevoie sa nu parasim adevarul asa cum l-am primit. Avem nevoie sa persistam in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna, transmisa mai departe pana la noi. Cu asta nu ne jucam. Cine se joaca pateste mai rau decat cu focul… Joaca cu focul nu e nimic pe langa asta.

Sunt profund recunoscator pentru fratii mei batrani, care mereu au contestat lucrurile lumesti si acceptarea lor in biserici. Nu ma refer la cei care critica orice, oricand si firesc. Ma refer la prorocii de astazi, adevaratii proroci. Inteleg ca exista mari probleme de intelegere a ceea ce inseamna “proroc”, dar nu sunt ale mele. Sfatul meu este sa nu intelegeti acest cuvant dupa obiceiul vremurilor, ci dupa aratarea Scripturilor. Ma refer la darul deosebirii duhurilor si la marturia Domnului Isus.

Ca sa facem evanghelizare, avem nevoie de biserici solide, care nu accepta lumescul. Da, pericolul este sa inchidem usile si sa intram in hibernare. Dar eu vad cum Duhul Sfant lucreaza astazi si nu lasa ca Evanghelia sa “moara” prin lipsa de impartasire… Si Scriptura ne spune aceasta! Dumnezeul nostru este viu si El aduce viata in biserici, nu noi si nu personalitatile noastre si nu vlaga tinerilor nostri!

Durerea aduce adesea greseala. Atunci cand ma doare maseaua, sunt mai “deschis” pentru a ma enerva. Nu intru in detalii aici, dar cu siguranta ca in astfel de situatii Domnul intervine prin roadele Duhului, printre care este si rabdarea. Inteleg ca uneori suntem indurerati de realitatea din jur, cand vedem cum oamenii mor si nu afla despre Cristos. Dar e gresit sa ne refulam in fapte nedemne de adevar.

Astfel, nu sunt de acord cu cei care au inceput sa devina relevanti lumii, dandu-i ceea ce este al ei. Apoi, acestia au ajuns sa nu poate sa-i primeasca pe noii “convertiti” in Biserici, fiindca bisericile sunt altfel. In loc sa modifice lumea pentru a se potrivi bisericii, au inceput sa modifice bisericile pentru a se potrivi lumii. De aici rupturi si separari, durere si mai mare si o mare intristare pentru Duhul Sfant.

3. Maturitatea

Astfel ca, ma uit in viitor si vad ca daca nu ramanem cu biserici solide, unde sfintenia sa fie la rang inalt, unde inchinarea sa fie adanca si plina de tremur si frica… nu vom mai avea forta sa mergem in alte tari cu Evanghelia. Puterea ucenicizarii sta in valoarea ucenicului care o face. Deci, discutam despre maturitate.

Altfel, suntem dusi de vant, labili spiritual si nu vom putea niciodata sa facem ucenici, fiindca nici noi nu suntem. Aici nu ma refer la calitate, ci la maturitate, cum spuneam mai sus.

Cunosc oameni care s-au botezat, dar care ies in fata mai mereu pe la evanghelizari, sa se predea Domnului. Daca crestinii nostri vor ajunge sa se predea mereu, cand vor mai ajunge sa ii angajeze pe altii in aceasta? Se intra intr-un ciclu infinit periculos, de unde nu exista garantia revenirii. Mare atentie!

Noi trebuie sa nu parasim credinta si valoarea ei. Asa vom putea merge in lume, in alte tari, la alte popoare, sa le spunem si lor despre Domnul Isus. Fiindca avem despre Cine sa le spunem, avem in spate o biserica locala puternic inradacinata in adevarul vechi (sau nou, fiindca e acelasi) ca autoritate, avem in nou potentialul uceniciei, fiind ucenici reali, avem pe Duhul Sfant si Scripturile…

Evanghelizarea este strans legata de capacitatea bisericilor de a se pastra intacte de valurile lumii. Evanghelizarea este strans legata de pastrarea lumii in lupta cu cei care vor sa o puna sub obroc, prin relativizarea in comparatie cu valorile lumii.

Crestini, nu va lasati pacaliti de teoriile moderne si de noile paradigme despre cum se face biserica. Nu noi zicem cum se face, noi avem insa un cuvant de spus in ce priveste pastrarea valorilor primite deja!

Dupa roade ii veti cunoaste. Poate pomul bun sa faca roade rele? Poate sa iasa dintr-un izvor de apa sarata, apa dulce? Nu va inselati, preiubitii mei frati! Ce seamana omul, aceea ce secera.

Ce-i amorteste pe crestini? De ce nu traiesc acestia prioritar pentru cresterea spirituala a trupului Bisericii si marturia crestina a evanghelizarii lumii?

Iata cateva raspunsuri:
- indiferenta
- pacatul
- identitatea falsa
- un crestinism fals
- marturia gresita

Indiferenta este o propunere presanta a lumii de acum. Prin incurajarea individualismului si a iesirii in fatza printr-o lupta animalica, dupa cum ne invata teoriile materialiste si evolutioniste. Biblia ne invata ca noi nu trebuie sa ne luam dupa mersul lumii acesteia, dupa obiceiurile natiunilor sau dupa modul de viata al celor care traiesc in intuneric. Nu este nici o legatura intre lumina si intuneric. Modul cum traiesti arata unde esti. In loc sa ne mintim, mai bine ar fi sa ne uitam in vietile noastre sa vedem daca suntem sau nu in lumina. 1 Ioan ne vorbeste mult despre ramanerea in Dumnezeu, in lumina, in adevar sau in dragoste.

Pacatul… Este vorba de acel pacat care “ne infasoara asa de lezne” (asa de usor, fiind lasat sa faca asta). E ca si cum ar fi un paianjen urias care isi infasoara victima intr-o panza speciala cu rapiditate, la care mergem si ne lasam infasurati minunati fiind de culoare stralucitoare a panzei in lumina din spate (dinspre care venim)… Bogatiile lumii si stralucirea lor ne pot duce usor in pacat. Iubirea de bani este radacina tuturor relelor. Facem scoli, strangem bani, vizitam, mergem in lume, cheltuim (si ca sa facem astea tre sa muncim ca robi si roabe luni intregi, fiind rupti si vlaguiti). Iar cand vine vorba de biserica… mai bine sa o punem de la 10, ca nu ne trezim, sa fie mai putina ca sa avem timp sa strangem panza de paianjen… Implicarea in viata fratilor - pace, ce mai faci? Bine, tu? Si eu. Sotia, copii? Sunt bine… (de fapt sunt in fatza domnului profesor Televizoru’, care ii invata principiile lumii si logica ei). Slabiti si tristi, suntem mai vulnerabili inaintea ispitelor, pe internet, in familie, in vorbire, in purtare, in decizii, in fapte etc. Partasie? Nu. Dragoste? Fatza de cine? Marturisirea credintei? Impreuna cu cine, la cine sa vina, sa-i facem si pe ei incarcerati ca noi, in panza de pacate?

Sau, poate identitatea falsa e sursa. Poate spunem ca suntem crestini, dar, in fapt, nu suntem. Se vede dupa roade. Dupa munca noastra pe campul evangheliei, al ucenicizarii. Aici nu am prea multe de zis, fiindca vorbesc faptele. Numai ca, autoinselarea isi aduce si ea aportul ei.

Un crestinism fals este trairea prin puterea omului. Aici se fac poate diverse demersuri, actiuni, activitati etc, numai ca… nimeni nu se converteste in realitate. Tabara dupa tabara, misiune, activitati, filme… Nimic… De ce? Nu e puterea Duhului Sfant! E posibil ca oamenii sa fie impietriti ca pe vremea lui Noe, dar nu este cazul, inca, in vremea de astazi. Harul este inca lasat neamurilor, natiunilor…

Marturia. Cum stai cu marturia? Ce marturisesti? Ce traiesti? Oare cei care se uita la tine ce vad? Oare sunt oameni care au o marturie proasta in familie, de la cei mai mari ca ei? Oare mai au o alta marturie autentica? Oare se multumesc tinerii de astazi sa traiasca linistiti intr-o lume straina, deplin integrati in ea, fiindca asa vad la parintii lor care se imbraca duminica a pocaiti? La venirea Domnului, doi vor fi in acelasi pat - unul va fi luat si unul va fi lasat…

Treziti-va crestini din amorteala! Joia trecuta am auzit un proroc in biserica noastra. El s-a ridicat si a cercetat biserica. Un proroc adevarat, nu copie. In timp ce plangea si cerceta biserica cu avertizari, unii radeau. Era un frate batran… batranii mai gresesc, sunt prea inceti pentru tineri… Duminica au cantat doi frati, unul cu acordeonul. Si au cantat o cantare mai spre populara, asa. Zambete, discutii… Ca noi suntem mai buni, suntem superiori in muzica si in tot… Dar nu am zis nimic, ca doar, fiind mai maturi, am putut rabda cu zambet pe buze micimea celor doi. Ciudat… cantarea lor spune despre ce mici sunt ei… Slava Domnului.

Partasia frateasca? Hai sa fim seriosi! Partasia frateasca se vede dupa cum traim in restul zilelor. Duminica e usor sa “ne intoarcem in dreapta si in stanga” si sa aplicam un zambet fratelui (si mai ales sorei, daca nu esti casatorit). Este asa de trist incat nici simtul umorului nu te mai face sa zambesti. Si e asa de amar ca nici dulcele unei ironii usoare nu-si mai face efectul.

Solutia? Sa cumparam de la Domnul alifie, haine si ce am mai lasat cu timpul pe drum, ca e cald afara…

Ce se intampla cand lumea intra in biserica? Lumea in sensul valorilor lumii de aici, desigur. Fiindca ne dorim cu totii ca lumea (oamenii) sa intre in biserici si sa asculte Evanghelia harului lui Dumnezeu!

Iata o mica demonstratie:

Dupa ce intra apa, iata cum arata aceeasi portiune de nisip:

Ce s-a intamplat? Marea (lumea) trecut dincolo de bariera de nisip (limita pe care noi trebuie sa o pastram fatza de lume) si a miscat pietricelele albe astfel incat numele “ISUS” a devenit tot mai fara sens. Daca lasam lumea in biserici, Isus Cristos si Evanghelia vor avea tot mai putin sens. La ce bun atunci? Sa continuam sa mentinem limitele fatza de lume… Dumnezeu a pus hotar marii…

Harul lui Dumnezeu sa fie cu voi cu toti!

Pace voua, crestinilor. Am bucuria sa va reamintesc, anuntandu-va, despre Festivalul Adevarului, conform nu invitatiei, ci poruncii Unuia care era, care este si care vine:

DATA: din ziua nasterii tale din nou pana la sfarsitul alergarii pe calea numita ingusta;
LOCUL: acolo unde te-a asezat providenta lui Dumnezeu, iar de acolo pana la marginile pamantului;
METODA: prin propovaduirea crucii Domnului Isus Cristos, tuturor familiilor pamantului;
INVITAT SPECIAL: Marele Pastor al Oilor;

Iata documentele:

Domnul Isus a spus:

„Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” [Matei 28: 19, 20]

Marcu relateaza porunca Domnului Isus astfel:

„Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit” [Marcu 16: 15, 16]

Luca subliniaza cuvintele Domnului:

„Asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Cristos si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim. Voi sunteti martori ai acestor lucruri. Si iata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti in cetate pana veti fi imbracati cu putere de sus”
„Ci voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.” [Fapte 1: 8]

Se subintelege autoritatea bisericii locale, dupa ordinea aratata in Scripturi.

Avem de toate, DAR BISERICI GOALE

Avem bani si bogatii, DAR BISERICI GOALE.
Avem doctori in teologie, DAR BISERICI GOALE.
Avem politicieni de toate culorile si in toate structurile, DAR BISERICI GOALE.
Avem radio si televiziune, internet si transmisii live, DAR BISERICI GOALE.

Avem evenimente si spectacole, DAR BISERICI GOALE.
Avem cursuri, conferinte si seminarii, DAR BISERICI GOALE.
Avem masini, camioane, barci si avioane, DAR BISERICI GOALE.
Avem aer conditionat si scaune confortabile, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, unde am gresit si ce ne lipseste?

Apocalipsa 3:17-19:
“Pentru ca zici:
‘Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic’
si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,
te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc,
ca sa te imbogatesti;
si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale;
si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!”

Avem slujitori sinceri si slujitori mincinosi, DAR BISERICI GOALE.
Avem mandrie si smerenie, DAR BISERICI GOALE.
Avem casatorii si divorturi, DAR BISERICI GOALE.
Avem razboi si pace, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, am vazut din istorie ca dupa perioade de declin accentuat a Bisericii Tale urmeaza sau
PERSECUTIA OAMENILOR, sau
NUIAUA TA, sau
POCAINTA NOASTRA.

Da-ne intelepciune sa ne pocaim ACUM, ca maine s-ar putea sa fie prea tarziu.

Avem atata har prost inteles incat nu luam atitudine impotriva minciunii, curviei, homosexualitatii, avorturilor, hotiei, inselatoriei; de fapt nu luam atitudine impotriva a nimic ce e rau, daca “iese banul”, DAR AVEM BISERICI GOALE.

Doamne, ne lipsesc genunchii tociti de rugaciune si ochii uscati de lacrimi de pocainta.
Dar astea nu ni le dai Tu, ci trebuie sa plece dintr-o inima indragostita de Tine.

Vizitand o Biserica evanghelica imediat dupa Revolutie, Mitropolitul Corneanu spunea: “Bucurati-va cat mai puteti, pentru ca in 10 ani si voi veti fi ca noi”…

In 2000 Mitropolitul Daniel, actualmente Patriarh, spunea: “Pe vremuri ortodocsii aveau un altar in partea de rasarit a casei, iar pocaitii aveau Biblia pusa la loc de cinste, deschisa pe masa… Acum si unii si altii au televizorul…

Avem muzica rock si fara rock, cu tobe sau fara tobe, muzica de cor, de fanafara sau de chitara, DAR BISERICI GOALE.

Cred ca nici televizorul, nici politicienii, nici banii, nici muzica nu umplu si nu golesc o biserica, ci doar PACATUL, RUGACIUNEA SI POCAINTA.

Fratele Petru Popovici spunea unei biserici: “Sunteti bogati, v-ati imbogatit, dar Duhul a plecat de la voi”.

Domnul sa fie laudat ca sunt si multe BISERICI PLINE.

Intri in cate o biserica si parca “miroase” a pacat acolo.
Intri in alta si te copleseste Duhul Sfant, duh de pocainta si de rugaciune.

Doamne, a ce miroase in inima mea?

Ioan Ciobota

= www.ioanciobota.wordpress.com =

Am gasit in Biblie niste intamplari care se potrivesc cu lucruri pe care le vad astazi in jurul meu si care sunt necesar de inteles, in trairea noastra in ascultarea credintei.

Prima intamplare este cu Balaam. Balac ii trimite o oferta pentru a-i blestema pe israeliti. Acum sa intelegem ca Balaam era PROFETUL DOMNULUI, nu un pagan sau un vrajitor… Se duce si-L intreaba pe Domnul si Domnul ii spune “NU”. Si Balaam ce face? Desigur, se duce si le spune oamenilor lui Balac “NU”. Dar acestia revin cu un bonus si o noua oferta, mult mai substantiala. Raspunsul Domnului a fost “NU”, sa nu uitam, fiindca e important. Acum vine partea interesanta, fiindca Balaam se duce iar sa intrebe pe Domnul. Ca si cum Dumnezeu s-a razgandit ca, de, vorba aia - oferta mare, bani pentru misiune… era prorocul Domnului si noi stim ce saraci sunt oamenii lui Dumnezeu… Si… mare surpriza - Dumnezeu ii spune “Du-te”. Numai ca, pe drum, ingerul Domnului a stat inaintea lui si magarita lui a vazut ingerul, dar profetul (vazatorul) nu l-a vazut. Multi spun ca Balaam a fost nebun ca si-a auzit magarita vorbind… Pai era nebun…

Acum sa intelegem. Balaam se roaga Domnului. Domnul ii spune “NU”, dar inima lui Balaam nu era acolo. El nu vrea sa faca de fapt voia Domnului si se mai roaga odata. Si Domnul ii zice “DA”, dar numai pentru a-i arata nebunia, fiindca Dumnezeu a ramas cu “NU”. Balaam suntem noi cand ne rugam sa ne lase Domnul in poftele noastre. Domnul zice “NU”, dar noi ne mai rugam odata, cu mai multe lacrimi, ca niste copii care vor sa-si impresioneze tatal iubitor.

A doua intamplare la care vreau sa ma refer sunt israelitii(poporul Domnului) cand cer carne. Domnul le da mana din cer, dar ei vor carne. Si, dupa multe strigate, ce credeti - Domnul le da carne! Si cad prepelite din cer numai trebuia sa le aduni. Au cazut foarte multe, pe o intindere uriasa. Ei si-au strans carne si au insirat-o frumos, fiecare in parte. Au primit ce au cerut. Numai ca, pe cand mancarea le era in gura, s-a starnit mania lui Dumnezeu. N-a mai fost nici o magarita… Si multi au murit atunci. Cristos Isus ne-a spus ca El este adevarata paine din cer si nu mana venita prin Moise. Astazi crestinii vor mancare ca in Egipt, vor muzica lumii, vor accesoriile lumii, vor casele lumii, vor placerea lumii. Dumnezeu ni l-a dat pe Cristos, dar noi vrem “mai mult”. O, ce tragedie…

Aud astazi argumente de genul: “m-am rugat si am plans mult, am postit si Dumnezeu mi-a dat incredintarea ca e bine asa”. Pai cum sa nu-ti dea Dumnezeu raspunsul pe care-l vrei? Daca inima ta nu e la El, de ce te-ar tine Dumnezeu langa El cu forta? Face Dumnezeu asa ceva? Nu!

Nu putem aduce oamenii cu sila acolo unde ei nu doresc sa vina. Desigur, putem sa-i fraierim cu invitatii gen acea imitatie lumeasca la “Festivalul sperantei” (sau sa incercam sa-i fraierim), dar inima lor ramane la idolii lor. Sau putem? Oricum, Dumnezeu nu face asa. Daca inima ta o vrea, Dumnezeu te lasa in voia mintii tale blestemate. Citeste Romani 1 si vei vedea ca e asa.

Te intrebi de ce nu mai merge lucrarea? Sau de ce nu mai ai putere? Sau de ce esti tot mai lumesc? Pai, e din cauza rugaciunii…

Titlul acestui post este lozinca sustinuta intr-o campanie multinationala de reprezentantii comunitatilor gay. Au chiar un sait, un domeniu extrem de greu de obtinut.

Raspunsul pe care il dau eu - da, Isus ar discrimina! A discrimina inseamna a separa, a face deosebire, a distinge. Domnul Isus ar numi pacatul pacat si ar distinge concret si direct intre adevar si minciuna, intre cei care traiesc in pacat si cei care traiesc in neprihanire.

De fapt El Insusi ne-a spus ca intr-o zi va discrimina intre capre si oi, intre grau si neghina, intre ai Sai si cei pe care niciodata nu i-a cunoscut.

Parada gay s-a tinut anul acesta, desi multe ONG-uri au incercat sa obtina in instanta o anulare a ei si au fost contramanifestatii puternice. Organizatorii au asteptat vreo 1000, dar au fost doar 200, mai putini ca anii precedenti. Sa fie aceasta o consecinta a “rezistentei”? Ar fi bine… Ar fi bine sa fie anulata fiindca tot ce face este a dauna grav societatii (si sanatatii…)

Sa facem si noi un mars in rugaciune, intr-o traire curata si intr-un legamant cu ochii nostri (mai ales baietii!). Mult har si pace, fratilor.

O scrisoare trimisa de autorul Narniei ne descifreaza concret mesajul cartilor ce compun seria. O redau mai jos in special pentru cei care vor sa inteleaga insemnatatea cartii Printul Caspian si a filmului facut recent dupa aceasta carte.

Intr-o lume care-L uita pe Dumnezeu cu religiile ei, noi trebuie sa fim cei care, traind prin credinta, sa aducem adevarul si speranta pentru pacatosi.

Dear Anne –

What Aslan meant when he said he had died is, in one sense, plain enough. Read the earlier book in the series called The Lion the Witch and the Wardrobe, and you will find the full story of how he was killed by the White Witch and came to life again. When you have read that, I think you will probably see that there is deeper meaning behind it.

The whole Narnian story is about Christ. That is to say, I asked myself ‘Supposing there really were a world like Narnia, and supposing it had (like our world) gone wrong, and supposing Christ wanted to go into that world and save it (as He did ours) what might have happened?’

The stories are my answer. Since Narnia is a world of Talking Beasts, I thought He would become a Talking Beast there, as he became a Man here. I pictured Him becoming a lion there because (a) The lion is supposed to be the King of beasts: (b) Christ is called ‘The Lion of Judah’ in the Bible: (c) I’d been having strange dreams about lions when I began writing the books. The whole series works out like this:

The Magician’s Nephew tells the creation and how evil entered Narnia.

The Lion etc ___________ the Crucifixion and Resurrection

Prince Caspian __________ restoration of the true religion after a corruption

The Horse and his Boy_____________the calling and conversion of a heathen.

The Voyage of the Dawn Treader_________ the spiritual life (specially in Reepicheep)

The Silver Chair _____________ the continued war against the powers of darkness

The Last Battle ____________ the coming of Antichrist (the Ape). The end of the world, and the Last Judgement

All clear?

Yours

C. S. Lewis

(Collected Letters of C. S. Lewis, Volume III, pp. 1244-1245)

Din pacate, ecranizarea 2008 a cartii Printul Caspian este foarte precara in raport cu cartea si nu mai are valoarea cartii, prin urmare. Dupa ce prima ecranizare (Leul…) a fost fidela cartii si filmul a avut un succes real, aceasta ecranizare recenta (Printul Caspian) pierde din vedere cateva elemente esentiale ale cartii si coboara foarte jos nivelul scrierii lui C. S. Lewis. Din pacate…

Aceasta este o dezamagire, care este doar o consecinta a dramei pe care o traim astazi si pe care, de fapt, o subliniaza Lewis in Printul Caspian - uitarea realitatilor Cuvantului lui Dumnezeu. Imi doresc sa se poata schimba unele replici absolut grotesti in raport cu cele din carte (ma refer la film aici, dar si la viata reala…)

Dar… aceasta e realitatea… supravietuiti prin subterane…