Citeam astazi un articol in care se vorbeste lejer despre avort, in Romania de astazi (nu in China lui Mao):

O elevă a Şcolii nr. 37 “Mihai Eminescu” din Craiova a născut în dimineaţa zilei de 1 ianuarie. Tânăra mămică are 14 ani şi este în clasa a VII-a. Andreea Denisa B. şi-a ascuns sarcina, astfel că mama şi profesorii şi-au dat seama abia în luna noiembrie, când era prea târziu pentru un avort. Tatăl fetei locuieşte în Italia, iar părinţii săi sunt divorţaţi. Băieţelul născut este sănătăs, declară doctorii.

Citiţi mai mult: Copiii cu copii: mame la 14 şi 16 ani!

Nu incurajez relatiile sexuale in afara casatoriei, dar m-am bucurat sa aflu ca profesorii si mama si-au dat seama prea tarziu pentru a se mai face un avort. “Baietelul nascut este sanatos” !

Dumnezeu sa-i ajute.

In anumite ocazii depuneam un efort enorm in timp ce vorbeam in bisericile din Vest. Se pare ca lipsea ceva care ma facea sa ma simt groaznic in interior. Multe intalniri sunt reci, iar focul si prezenta lui Dumnezeu pe care le avem noi in China lipsesc complet.

In Occident multi crestini detin foarte multe bunuri materiale, si totusi traiesc intr-o stare decazuta. Au aur si argint, dar nu se ridica sa mearga in Numele lui Isus. In China nu avem posesiuni care sa ne tina legati, asa ca nu exista nimic care sa ne impiedice sa mergem pentru Domnul. Biserica Crestina este asemenea lui Petru la poarta numita ‘Frumoasa’. Cand l-a vazut pe cersetorul olog, el i-a spus: ‘Argint si aur, n-am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!’ (Faptele Apostolilor 3: 6)

…

Multi pastori din Europa si din America mi-au spus ca vor sa vada o mare trezire. Sunt in mod frecvent intrebat de ce China se bucura de trezire in timp ce majoritatea tarilor din Vest nu beneficiaza de ea. Aceasta este o intrebare serioasa, dar exista cateva motive care imi par evidente.

Calatorind prin Vest, am putut observa toate cladirile acelea imense, echipamentul scump, covoarele de catifea si sistemele de sunet moderne. Vreau sa-i asigur cu convingere pe reprezentantii bisericilor din Vest ca nu mai au nevoie de cladiri. Ele nu vor aduce niciodata trezirea pe care o asteapta. Goana dupa lucrurile materiale nu va aduce niciodata trezirea. Isus a afirmat: ‘Viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui’ (Luca 12: 15)

Primul lucru de care aveti nevoie pentru ca trezirea sa vina este Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta lipseste. Desigur, exista multi predicatori, mii de casete audio si video pline cu invatatura biblica, dar atat de putine contin adevarul patrunzator al Cuvantului lui Dumnezeu. Adevarul va va face slobozi.

Nu numai ca lipseste Cuvantul lui Dumnezeu, ci si supunerea fata de acest Cuvant. Lipsesc faptele, actiunea.

…

Toate trezirile autentice au ca rezultat niste credinciosi care raspund prin actiune si castigarea sufletelor. Cand Dumnezeu iti cerceteaza cu adevarat inima, nu poti ramane linistit. Vei simti un foc in oase, ca si Ieremia care a spus: ‘Iata ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot.’ (Ieremia 20: 9)

…

Foarte multi oameni din Occident se multumesc sa-I daruiasca putin lui Dumnezeu, nu mult. Am privit femeile si barbatii in timpul colectei in biserica. Isi deschid portofelele doldora de bani si cauta cea mai mica suma pe care o pot da. Acest tip de atitudine nu va functiona niciodata. Isus Si-a dat intreaga viata pentru noi, dar noi dam inapoi cat putem de putin din vietile, din timpul si din banii nostri. Ce rusine! Haideti sa ne pocaim!

Stiu ca s-ar putea sa para bizar, dar eu duc dorul chiar si colectelor facute in China. De multe ori, liderii intalnirilor anuntau: ‘Avem un nou slujitor care pleaca maine pentru a-L sluji pe Domnul.’ Imediat fiecare persoana prezenta isi golea complet buzunarele de tot ce avea. Cu acei bani slujitorul isi cumpara biletul de autobuz sau tren si pleca a doua zi.

De multe ori acei bani nu reprezentau doar tot ce aveam in momentul acela in buzunare, ci tot ce posedam in intreaga lume.”

citat din Omul Ceresc, pag. 283-285

In timp ce vorbeam odata in Vest, un crestin mi-a zis:
- Ma rog de ani de zile ca Partidul Comunist sa se prabuseasca si crestinii sa poata trai in pace.

Noi nu ne rugam pentru acest lucru! Noi nu ne rugam niciodata impotriva guvernului nostru si nici nu il blestemam. Am invatat ca Dumnezeu detine controlul vietilor noastre si al guvernului sub care ne aflam. Isaia profetise despre Isus: ‘Domnul va fi pe umarul Lui’ (Isaia 9: 6).

Dumnezeu a folositi Guvernul Chinei pentru propriile Sale scopuri, modelandu-si si formandu-si copiii asa cum a crezut El de cuviinta. In loc sa ne indreptam rugaciunile impotriva sistemelor politice, noi ne rugam ca, indiferent de ceea ce ni se intampla, sa fim pe placul Domnului.

Nu va rugati ca persecutia sa se opreasca! Nu ar trebui sa ne rugam pentru o povara mai usoara, ci pentru o spinare mai puternica! Atunci lumea va vedea ca Dumnezeu este cu noi, imputernicindu-ne sa traim asa incat sa reflectam dragostea si puterea Sa.

Aceasta e adevarata libertate!

Exista putine lucruri care ni s-ar putea intampla in tarile musulmane, budiste sau hinduse pe care sa nu le fi experimentat deja in China. Cel mai rau lucru pe care-l pot face este sa ne omoare, dar asta inseamna ca ne vom petrece eternitatea in prezenta Domnului nostru!

citat din Omul Ceresc, pag. 275

Totusi, dupa cativa ani, aceste organizatii misionare straine au inceput sa puna pe langa Biblii si alte carti in pachete. Am primit carti referitoare la teologia unei anume denominatii sau la invataturi care se concentrau asupra unor aspecte specifice ale Cuvantului lui Dumnezeu.

Eu cred ca acesta a fost momentul in care au inceput disensiunile intre cele mai multe biserici de casa din China.

Aceste brosuri ne indicau modul in care trebuie sa inchinam sau afirmau ca trebuie sa vorbim in limbi pentru a fi credinciosi adevarati sau ca doar daca eram botezati in Numele lui Isus (in loc de Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant) puteam fi mantuiti. Alte invataturi se axau pe o credinta extrema, iar altele se pronuntau pentru sau impotriva rolului femeii in biserica.

Am citit toate aceste brosuri si curand am devenit foarte confuzi! Bisericile au inceput sa se imparta in grupuri care credeau intr-un anumit lucru, in comparatie cu alte grupuri care credeau in alt lucru. In loc sa vorbim doar de dragul lui Isus, noi am inceput sa vorbim si impotriva altor credinciosi care nu se conformau ideilor noastre.

Dupa un timp, prietenii nostri au inceput sa ne dea tot mai multe lucruri. Ne dadeau bani, aparate de fotografiat si alte obiecte care credeau ei ca ne sunt necesare pentru a-L sluji pe Domnul intr-un mod mai eficient. Imi aduc foarte bine aminte cum acestea au creat vrajba intre lideri. In inimile noastre rele ne intrebam: ‘Cine a primit cele mai multe carti?’ sau ‘De ce a primit acel frate mai multi bani ca mine?’

S-a creat o adevarata harababura! Intr-un an sau dou, bisericile de casa din China s-au impartit in zece sau doisprezece parti. In felul acesta s-au format foarte multe retele diferite ale bisericilor de casa.

…

Aceasta situatie a mers din rau in mai rau timp de peste cinsprezece ani, pana ce s-a ajuns ca unele dintre bisericile de casa sa creada ca sunt singurele care detin adevarul, dispretuind celelalte grupari si considerand ca trebuiau neaparat evitate.”

citat din Omul Ceresc, pag. 224-225

Cartea aceasta trebuia insa neaparat sa apara. De aceea am luat legatura cu domnul Vasile Gabrian, de la Editura Casa Cartii din Oradea, una dintre editurile evanghelice cele mai serioase din tara, care a acceptat sa preia copyrightul si sa se ocupe de editarea traducerii si de publicarea cartii, Aceasta insa a intirziat neasteptat de mult, din pricina dificultatilor financiare ale editurii, ocazionate de criza economica. (Danut Manastireanu)

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (Matei 1: 1)

De ce avem o carte a neamului lui Isus Cristos, unde apar oameni din genealogia lui si nu se vorbeste in astfel de situatii, in Noul Testament, despre vesnicia Sa?

Sunt oameni care, folosindu-se de acest aspect, accentueaza ideea conform careia Isus Cristos ar fi fost un simplu om.

Intre umanitate si divinitate, Cristos nu putea sa detina decat o singura “carte a neamului” – genealogie. Evident ca aceasta este cea care tine de umanitatea sa, ca unul care s-a nascut din femeie. In ce priveste divinitatea lui Cristos, vorbim mai degraba de eternitate si dumnezeire, decat de o nastere. Nasterea are de-a face cu lumea aceasta, in ce-L priveste pe Cristos, El aducand pentru noi posibilitatea unei alte nasteri (nasterea din nou) care, in ce ne priveste pe noi, are de-a face cu lumea cealalta.

Scriptura aminteste de “cartea vietii” unde sunt scrise numele celor care vor mosteni Raiul. Iata, asadar, nume de oameni scrise in cartea lui Dumnezeu si Numele (de om) lui Dumnezeu scris intr-o carte a oamenilor. Ideea ca un nume sa fie scris undeva este combinata cu ideea ca acel nume nu apare singur acolo, ci intr-un context al unei pluralitati de acelasi fel (de exemplu, mai multi oameni).

Atat in cartea vietii apar mai multe nume, cat si in cartea neamului lui Isus Cristos. Dar, in cazul al doilea, acelea sunt legate de Cristos spre trecut si raportat la El explicit, pe cand in primul caz numele sunt legate de Cristos in viitorul nostru (dar tot spre trecut, la momentul cand aceste nume vor fi citite, in Ziua Vesniciei) si se raporteaza la El ca la Cel care le-a implinit mantuirea.

Matei incepe Evanghelia tocmai cu aceasta carte, a neamului lui Isus Cristos. Aceasta ne pune in fata unei continualitati. Nu putem sa pricepem aceasta propozitie daca nu stim cine e David, cine e Avraam. Astfel ca, Matei presupune o curgere fireasca a istoriei pentru cei care o cerceteaza, dinspre oamenii din vechime spre Omul prezentului sau (al lui Matei).

Totusi, desi este evident ca textul ne duce cu gandul la o spita de neam, conform urmatoarelor versete, trebuie sa semnalam si implicatiile spirituale ale acestui prim verset, cel cu care incepe Evanghelia. Fiindca nu doar Avraam si nu doar David sunt parte din aceasta genealogie. Asadar, conotatia spirituala nu poate sa nu fie ceruta de text.

Voi sugere o latura a acestei implicatii, referindu-ma la Isaac, fiul lui Avraam si la Solomon, fiul lui David ; avand in vedere ca Isus Cristos este numit fiu al fiecaruia dintre cei doi. Isaac a fost adus ca ardere de tot Domnului, dar Domnul l-a oprit pe Avraam sa-l jertfeasca. In Cristos, fiul lui Dumnezeu, cerinta aceasta a fost indeplinita – Isus, “fiul lui Avraam” a fost jertfit pana la urma, a fost adus ca ardere de tot. In acelasi timp, semnificativ pentru Solomon este zidirea Templului – iar Cristos spunea: “Daramati acest Templu si in trei zile il voi zidi iarasi” (vorbind despre Templul trupului Sau).

Odata este Cristos care Isi aduce trupul ca ardere de tot (in contextul lui Isaac) si odata este Cristos care-Si reface trupul (in contextul lui David). Asadar, nasterea lui Cristos:

1. are de-a face cu motivul special si specific pentru care a avut loc – jertfirea trupului lui Cristos odata pentru totdeauna, pentru mantuirea omului;
2. in acest context, arata spre cele doua repere absolute ale jertfirii acestui Trup – moartea si invierea, plasand omenirea intre “noul Isaac”, cel care S-a jertfit pentru pacatul ei si “noul Solomon”, cel care a (re)construit Templul (trupul) dupa trei zile (invierea).

Dumnezeu i-a pregatit un trup Domnului Isus. El a strabatut cerurile ca sa-l ia, sa se nasca asadar, pentru a jertfi acest trup, prin Duhul Sfant, lui Dumnezeu in contextul absolut al mantuirii, dar si pentru a-l reface intr-un mod tainic si desavarsit, intr-o noua creatie, dovedind prin aceasta ca credinciosii au fost socotiti neprihaniti si aratand cum va fi trupul acela de slava la care nadajduim astfel.

Multumim Domnului pentru ca S-a intrupat pentru a noastra mantuire!

A fi nervos si stresat pare ceva obisnuit pentru generatiile de astazi, grabite sa prinda urmatoarea secventa din viata, ca-n filmul de la TV. Este o consecinta si a internetului folosit “din plictiseala” si in exces.

Dar cauza cea mai importanta a stresului pentru tinerii de astazi este lipsa fundamentului, incapacitatea de a se relationa la absolut. E de vina si posmodernismul? Sau, mai degraba, obiceiul de a pune “la spate” Cuvantul Domnului.

Activitatea este buna, dar nu e bine sa faci activitate fara ca mai intai sa fii echipat pentru ea. Am observat ca exista o dorinta pentru a fi lider exagerata daca stam sa ne raportam la capacitatea de a fi. Si-a pus societatea corupta amprenta asupra acestor generatii care au vazut la adulti multa vorba, putine fapte si totusi… pozitii inalte? Sau, mai degraba, au vazut ca se poate sa pari spiritual la Biserica, pe cand acasa…

Stresul ca esti mereu in urma poate produce dezechilibru, dar mai ales atunci cand habar nu ai de ce… Adica nu te astepti sa termin ceva la un moment dat, dar esti stresat ca nu vei termina la timp. Si nu exista un etalon pentru ca singurul absolut pe care-L avem, revelatia lui Dumnezeu, lipseste. Lipsesc Cristos, Duhul Sfant, Cuvantul, Adunarea sfintilor in lumina… dar si pentru ca oamenii care ne sunt modele nu au nici ei un etalon, sau vorbesc despre el dar traiesc cu totul altceva.

Ajungem sa vorbim, asadar, despre stres fara-de-cauza, sau pentru nimic. Implinirea in viata nu-i implinire fara Dumnezeul cel neschimbator. Neamurile se framanta pentru nimic, pentru foc. Ideile de astazi vor fi uitate maine, drumurile alergarilor de acum nu vor mai fi in viitor, iar noi, imbatraniti de nervi si stres, ne vom alerga si mai departe viata dinspre nimic si catre nimic, antrenati de mersul lumii acesteia care pare mai alert doar din cauza ca rotitele universului, care e pe sfarsite, s-au cam stricat si fac galagie tot mai mare.

Astfel ca, unind lipsa Cuvantului ca etalon si lipsa vietuirii altora, ca exemplu de implinire, tanarul este pierdut si fata de absolut si nici nu vede vreo umbra macar de tipenie de om care sa mearga intr-acolo. Sunt triste vremurile, au in ele un frig care doare, dar pe care nu-l simtim din comoditate.

Si ce-i de facut? Mai mult stres pentru a rezolva problema stresului pentru nimic? Mai multa agitatie pentru a opri masina stricata care merge degeaba? Isterizare si nesomn? Apelarea unui orb la alt orb pentru calauzire?

Pacea si linistea vin doar din prezenta Domnului. Sa cautam oameni care traiesc cu adevarat in spiritul Cuvantului lui Dumnezeu. Sa ne formam viata dupa valorile Scripturii, care nu ne vor insela nici dupa 50 de ani. Ca-i mai bine mai agale si cu folos, decat multa zarva pentru o traista goala. Oamenii incearca sa acopere lipsa de intelepciune cu vorbe multe, trairea cu Dumnezeu cu o sumedenie de activitati… si toate acestea descriu starea oamenilor si nevoia lor reala.