De ce-au ajuns nuntile asa, greu de spus, oricum, nu face subiectul prezentului articol
Intr-o biserica-cladire mica e mult mai vizibil. Fiindca, daca e biserica mica si nu stai la balcon, risti sa nu vezi nimic din nunta. In afara spatelui fotografilor si a celor care fac programul, nimic.
Care e moda? Sa stai cu fata la miri. Cum mirii stau in fata, stai cu spatele la toti ceilalti oameni. Nu conteaza daca e loc sa stai in lateral, sa te vada si mirii si oamenii din sala. Conteaza doar ca cineva, undeva, s-a gandit ca nu e bine sa stea cei care fac programul cu spatele la miri. Nu-i frumos. E ziua lor, doar. Rezultatul? Se sta cu fata la miri, cu spatele la ceilalti. Daca mai apuca cineva sa vada, bine e. Daca nu, sa nu-si faca nimeni probleme, se poate uita la inegistrare, pe DVD.
Cel mai important personaj nu pare sa mai fie Cristos. La nunti, zic.
Nunta „celor doi” a ajuns sa fie, in asemenea zile:
– cea mai importanta zi din viata lor (ceea ce e o abureala intreaga, o propozitie pe care a folosit-o cineva inteligent iar restul o copiaza fara s-o inteleaga si iese intotdeauna rau);
– ziua in care totul se invarte in jurul lor;
– ziua in care corul, tinerii, chiar si copiii, fac program pentru ei, gratis;
Nu are loc nimeni. Doar daca esti „din familie”. E ziua in care definitia Bisericii ca familie este absolut uitata. E ziua neamurilor. Nu, nu in sensul Noului Testament… Si, daca e vreo exceptie, trebuie sa fii cineva in raport cu mirele sau cu mireasa. Altfel, ce sa cauti tu in program? Programul e program, nu lista de participanti. Nu?
Ei bine, eu vad doi miri frumosi, la locul lor, care nu cauta sa iasa in evidenta. Ii vad ca pregatesc totul ca sa fie lucrurile asezate – Dumnezeu sa fie cinstit ca Dumnezeu, cei care participa sa fie respectati ca atare, programul sa decurga cu o intelepciune care sa arate interesul crestinesc. Ei nu-si doresc sa fie in centrul antentiei, niciodata nu au vrut asta. E nunta lor? Da, a lor. Venirea in comunitate este pentru a gasi cadrul potrivit, sfant, nu pentru a se arata pe ei, pentru a se promova si a iesi in evidenta de „ziua lor”. Un mire si o mireasa care chiar sunt oameni care umbla cu Dumnezeu. Multumesc pe aceasta cale celor care asta au urmarit in organizarea nuntii lor, chiar daca, din cauza contextului, nu au reusit neaparat sa faca sa fie asa cum si-ar fi dorit, dar au incercat cat s-a putut.
Ma gandesc sa nu mai merg la nunti. Sa trag de mine o zi intreaga si o parte din noapte. La nuntile „din lume” oricum nu merg Ma plictisesc greu. Acum, am inceput sa nu mai vreau sa merg nici la nuntile „noastre”. Nu-mi place, sunt prea firesti, nu ma atrag deloc. Prea multa aratare de sine si mult prea multa galagie.
Din pacate, multi miri cad in capcana de a fi ca ceilalti, cum au vazut ei, fara sa inteleaga prea multe din ce se intampla la ceilalti. Nu cred ca nuntile ar trebui sa fie prilej de afirmare de sine si de etalare a orice. Evident, fiecare-si poate face nunta cum vrea. Prin alegerea lui, insa, o va pune intr-o anumita categorie.
Imi doresc ca anul viitor sa particip la nunti frumoasa, sfinte, cu miri care vor doar sa se casatoreasca si sa faca aceasta inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii Lui. Asta, daca voi mai merge sa stau la nunti.
Ascultarea Credintei 