Marea Sărată, Marea Moartă, marea moartă

Înainte ca Marea Moartă să primească, undeva prin secolul al IV-lea, acest nume, era cunoscută ca Marea Sărată sau Marea de Asfalt.

Este unul dintre cele mai joase locuri de pe pământ, la aproximativ 400 de m sub nivelul mării planetare (sub standardul numit în genere nivelul mării).

Aici a fost, odată, un loc de câmpie, bogat, cu viață. Acum viața nu poate exista aici (cu excepția unor bacterii care descopun sulful și sarea). Aici, au fost cetățile: Sodoma și Gomora.

Acest loc a rămas, peste vremuri, ca o mărturie a ce face îmbolnăvirea societății cu sodomia – păcatul homosexualității și demonstrează, fără echivoc, impotența viziunii cu adevărat extremiste: LGBT.

Cam asta face, dintr-un pământ bogat, stricăciunea omului.

Publicat în Fără categorie

Sodomitii. Siluirea strainilor in Sodoma

Image result for sodoma gomora

Observati, va rog, in textul din Genesa 19, cand apar homosexualii pentru prima data in Biblie, o caracteristica a acestor oameni.

Homosexualitatea, prin definitie, nu poate sa aiba majoritate intr-un context de inceput. Adica, oriunde ar fi ea, candva a fost intr-o minoritate absoluta. Cum asa? Pai, oamenii se inmultesc natural si nu se puteau naste oameni din homosexuali, ci din oameni normali.

Intr-un context a aparut un homosexual (sodomit), inca unul s.a.m.d.

Dar, cu timpul, pe masura ce puterea lor creste, ii influenteaza pe tot mai multi si-i strica. Astfel, ei, care odata erau minoritari si cautau acceptare, acum devin majoritari si nu o mai ofera. Strainii care treceau pe acolo au fost umiliti de acest barbati, care erau homosexuali in mai multe generatii contemporane (tineri si batrani, spune textul). Si, ridicand plangeri catre Dumnezeu, acesta S-a coborat sa vada daca chiar asa e, prin doi ingeri (mesageri, trimisi, ambasadori).

Acesti ingeri erau straini. Lot, la poarta cetatii fiind, ii vede si le iese repede inainte, se apleaca pana la pamant inaintea lor si le arata ospitalitate. Asta-i arati unui strain (ca era evident ca-s straini), ospitalitate.

Ceilalti barbati din cetate stiau de sosirea lor, dar ei nu le ofera ospitalitate. Daca nu ar fi stiut, nu curgeau cu mic, cu mare, dupa cateva ore, spre casa lui Lot, cu ganduri nebune.

Acesti ingeri aveau de gand sa stea afara. Ei venisera sa verifice plangerile. Cel mai probabil, asadar, plangerile erau din partea unor straini calatori, care au trecut pe acolo, nu au primit ospitalitate (cum se intampla si acum – in afara de Lot, el insusi un strain, la urma urmei, nimeni nu vine sa ofere ospitalitate acestor oameni care ajung in seara, deci, evident, nu mai au unde sa mearga pe noapte) si, dormind afara, au fost asaltati de acei barbati si necinstiti. Adica, au fost fortati, violati sau cum am mai putea sa numim aceasta scarbosenie.

Ingerii, asadar, voiau sa stea afara, in noapte, sa verifice plangerile care s-au ridicat pana la Dumnezeu (vezi discutia anterioara cu Avraam).

Ce se intampla, insa? Homosexualii din cetate, nici vorba ospitalieri, alearga in noapte, in timp ce barbatii aceia doi erau la Lot in casa, spre aceasta locatie cu gandul sa-i ceara afara sa le faca si lor scarboseniile lor. Adica, sa-i violeze. Pardon, imi vine sa scuip.

Cam pana aici toleranta. Cam pana aici curcubeul (cum suna…), adica toti, toate culorile. Nici vorba de toate culorile. Toate culorile, pana devin ei puternici, majoritari. Dupa, Dumnezeu cu mila, la propriu.

Pericolul major pentru o societate aici este – odata infestata, printr-o asa-zisa toleranta, de astfel de indivizi stricati, ea va fi pedepsita de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu nu poate sa nu raspunda strigatelor celor siluiti in vreun fel.

Prieteni, astazi homosexualii au reusit sa se ridice atat de mult in societate, incat vocea lor minoritara, inca, este mai puternica decat toate vocile majoritatilor de peste tot. Au presa aservita, care stie cand sa taca si stie cand sa zbiere, au politicieni corupti, pe care pot sa-i plateasca, au fundatii, ONG-uri, alese cu nume pe spranceana, de obicei folosind cuvinte confiscate si deturnate in insemnatatea lor.

Si, in timp ce binele doarme lejer si comod, in intuneric, undeva, raul isi strange ostirile. Norii negri se vad deja la orizont. Omenirea se apropie de un punct grozav. Fiindca, problema asta cu homosexualitatea a mai fost in istorie, dar niciodata la scara asta…

Asta si vedeti, daca sunteti atenti. Vedeti o lupta de clasa, cand clasa nu mai e economica, ci una pusa cu forta in zona inechitatii sociale. Fiindca ei au confiscat ideea de umanitate (de unde, notiunea de homofobie). Vedeti oameni care spun ca albii crestini vor sa le faca rau, ca nu sunt toleranti. Si, cand colo, daca iese Trump presedinte (caruia nu-i iau apararea in vreun fel, nu asta e scopul aici), ies pe strazi, il injura in scandari, ii spun sa plece, ca nu e presedintele lor etc. Pai, unde a disparut toleranta? A, toleranta doar fata de ei. Aha. De ce? Pai, simplu – ei nu au de gand sa traim toti in pace si iubire, ca oameni fain (cum se zice acum si e plina lumea tot numa de oameni faini), ci au de gand sa fie majoritari ei sa ii scoata din ecuatie pe ceilalti si sa ii oprime si sa-i supuna la ce e mai abominabil.

Cam aici se va ajunge. Credeti ca daca presa tace cand sunt ucisi mii de negrii, arabi si femei de catre musulmani (ca-s crestini) si nu vedeti nimic pe TV sau Internet despre asta, va zice ceva cand siluitorii in masa se vor plimba noapte pe strazile oraselor in cautarea de straini si de oameni care nu-s ca ei, sa le dea o lectie?

Si, pentru ca nu se intampla acum, inseamna ca se va intampla in curand, adica in lumea copiilor nostri. Ei bine, tocmai pe copiii nostri trebuie sa-i aparam noi. De aceea, nu avem voie sa fim indiferenti la ce se intampla acum. Nu e nevoie de un raspuns violent si plin de ura, dar e nevoie de un raspuns ferm si fara echivoc.

Este vremea cand cine tace e complice.

Mike Pence

Un video autobiografic din partea lui Mike Pence, viitorul vice-presedinte al Americii, cel care l-a prezentat pe Donald Trump in noaptea alegerilor si a avut o scurta cuvantare foarte incarcata emotional si foarte scurta.

 

Sâmbure

Armia poveștii noastre,
Fără glorie de luptă,
Doar un sâmbure mai poartă,
Uscățiv, cu fața suptă.
Iară el, în fala vremii,
Ostenit de-atâta stare,
A rămas pe grundul rece
Și uscat, în depărtare.

Cu speranța de mai bine,
Mor atâtea generații…
Mor, lăsând nimic în urmă,
Nici răscoli, nici afirmații.
Căci de-atâta amețeală,
De făcând mai tot – nimică
Nu deprind nici rod, nici muncă,
Nici curaj, nici preț, nici frică.

Și,-n deșertul amintirii,
Despre vremuri culminante,
Bate vântul răscolirii,
Peste movile gigante.
Peste reci statui de slavă,
Ale altei omenire,
Peste nisipoase dâre,
Alte vremi, de altă fire.

Poate că, prin dorul vremii,
Bobul strâmb, uscat,
Va-nvia, în ape tainici,
În pământul vechi, stricat,
Și, din namila nimicăi,
Va sui, în falnic țel,
Către vechile suite
Cu armure de oțel.

Și,-nviind spre nemurire,
Cum au fost așa, cândva,
Vor ieși, din dânsul, drepții,
Nimicindu-și glia grea;
Armie din nou străluce,
Coifuri de iubiri vioi,
Însoțite de splendoare,
Peste plete de eroi.

Săbii, iarăși lustruite,
Mâini bărbate, frunți,
Ochi albaștri către soare,
Peri, pe merite cărunți,
Admirație reală,
Plecăciune, nunți,
Cum au fost cândva, în seară,
Peste goluri, punți.

Dară visul e o spaimă,
Omul s-a stricat;
Vremea înălțării sale
S-a tot micșorat.
Astăzi, o nălucă sumbră,
Fără conținut.
Doar cu drepturi, pe nimică:
Nu pot, n-au putut.

(scrisă în 8 noiembrie 2016)

Patriarhul CTP

Normalitatea este deranjata de persoane care vor s-o tulbure. Ca miscarea sa functioneze, s-au CATARAT pe scara inversarii etichetelor.

Au confiscat termeni precum: toleranta, religie, istorie, umanitate, normalitate s.a.m.d., i-au redefinit dupa reaua lor placere relativa si vor s-o impuna tuturor.

Ei bine, nu se poate! Toleranta nu este o chestiune care se aplica doar homosexualior, ci oamenilor. Toleranta este pentru oameni, adica si pentru oamenii normali.

America s-a rasculat impotriva celor care au incercat sa suprime drepturile omului pentru o anumita categorie de oameni. Si nici Europa nu doarme prea bine, fiindca sunt state care nu sunt de acord cu trendul jmecher.

E foarte interesant de privit, zilele acestea, zbaterea furibunda si disperata a exponentilor viziunii neo-marxiste, in toate tarile care au „presa libera” si nu numai (ca sa fim inclusivisti, sa nu dam laoparte pe nimeni). Moise Guran il prezenta pe CTP drept „patriarhul presei”. Inteleg, s-a confiscat si ideea de partiarh. 🙂) Deci, in frunte cu tovarasul CTP, se arunca in aer linia I din armata propagandei colorate (alt simbol confiscat, ca de creat… ei nu pot, depind de altii).

Priviti partea buna, fiti intotdeauna pozitivi (o alta invatatura pseudo-moderna): nu mai trebuie demascati, se promoveaza singuri. Zbierati, tovarasi, ca va concediaza patronii daca nu.

1 Petru 1 – „Petru”

Cuvantul „Petru” provine din grecescul „Petros” (masculin) si inseamna piatra, in sensul de bucata de stanca. Ar fi acea piatra pe care o gasesti pe jos, o iei in mana si o poti arunca. E piatra care s-a desprins din stanca.

Pe de alta parte, in opozitie cu acest termen, grecii aveau „petra” (feminin), care inseamna stanca. E acea bucata de stanca, unitara, care se ridica din pamant.

Din „petra” se desprinde „petros”. Din stanca se desprinde piatra.

 

Petru, Biserica si Cristos (Unsul)

Nu putem sa nu ne aducem aminte de ceea ce-i spune Domnul Isus lui Petru, conform cu relatarea lui Matei: „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea…” (a se citi Matei 16: 13 – 19).

Ce spune Domnul aici?

Cand zice: „tu esti Petru”, zice „tu esti Petros”. Dar cand zice: „si pe aceasta piatra”, zice: „si pe aceasta petra”. Foarte important sa facem observatia aceasta.

De asemenea, in momentul in care Domnul vorbeste, se afla la Cezareea lui Filip (a nu se confunda cu Cezareea maritima). Acest oras a fost construit de Irod cel Mare in cinstea lui Caesar Augustus (de unde numele), pe locul unui alt oras, Panias. Aceast oras a fost ridicat in cinstea unui zeu pe nume Pan.

De exemplu, pe insula Thassos (Grecia) se afla si astazi un templu, care dateaza de prin sec. IV, inchinat zeului-capra (Pan), considerat de lumea pagana a vremii pastorul suprem. In reprezentatii, are trunchiul unui om, iar picioarele si capul al unei capre.

Revenind, templu cu pricina a fost construit pe o stanca, langa o grota despre care anticii credeau ca nu se termina, ajungand pana la Hades. „Hades” (Locuinta Mortilor) este cuvantul folosit de Domnul Isus in Matei 16: 18, pasaj amintit mai sus.

Aici, paganii aduceau animale si le aruncau in grota. Daca raul care iesea din grota venea rosu (cu sange), insemna (in conceptia lor) ca jertfa a fost respinsa.

Alte pasaje ale Scripturii ne ajuta sa intelegem ca temelia Bisericii este Cristos, dar sunt si apostolii. In pasajul matean citat mai sus, discutia are loc cu Petru, care Il recunoaste pe Domnul ca Unsul lui Dumnezeu (despre care au vorbit profetii). In alt loc, tot apostolii sunt considerati stalpi si temelie a Bisericii. In fapt, Isus este Temelia, dar El a delegat apostolii, adica trimisii, emisarii sau ambasadorii.

In Matei, asadar, face o analogie cu obiceiurile vremii, in lumea pagana, pentru a-i face sa inteleaga anumite aspecte. Se foloseste de niste cunostinte comune vremii, pentru a scoate in evidenta alte aspecte importante care tin de Imparatia Cerurilor.

Astfel, da, Biserica se zideste pe Cristos. Dar si pe Petru, care este apostol. Dar si pe ceilalti apostoli. Apoi, a continuat sa se zideasca pe cei care au urmat si care au ramas in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Si, indiferent de vremuri, de gradul de apostazie si de impactul Bisericii in Agora, Ekklesia lui Dumnezeu ramane in picioare, Portile Hadesului NU o pot birui. Intre Inaltare si Parusie, Biserica este fara discontinuitate pe Pamant. Cam acesta e mesajul.

Concluzie

Cand se prezinta, Petru spune cine este. Cristos i-a schimbat numele cu o insemnatate pe care si-o asuma. Destinatarii sai il cunosc si stiu foarte bine de ce se prezinta el astfel. Nu mai e Simon, e Petru (Chifa, Chefa). Si pe el (pe langa ceilalti), Cristos si-a zidit Biserica (si si-o zideste, prin scrierile apostolice – Scriptura, NT).