Studiu biblic asupra unor cuvinte din VT care pot fi asociate noțiunii moderne de epidemie

VT – inventar al cuvintelor biblice[1] care pot fi asociate ideii moderne de epidemie și unde se află acestea în textul Scripturii

  1. H4046 – maggephah (substantiv, feminin): suflare (Ez. 24: 16, Ex. 9: 14), măcel (1 Sam. 4: 17, 2 Sam. 17:9), plagă, molimă. Cuvântul are la bază un alt cuvânt (nagaph) care înseamnă „a lovi”, „a izbi”.

Verset de pornire: Ps. 106: 29 (verset ales aleatoriu, orice studiu trebuie să înceapă de undeva)

Rezultate căutare pe H4046 (26 apariții, text din traducerea Cornilescu):

  1. (1)Exod 9:14

Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

  1. (2)Numeri 14:37

36 Bărbații pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, 37 oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năpraznică.

  1. (2)Numeri 16:48

S-a așezat[2] între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat.

  1. (2)Numeri 16:49

Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.

  1. (2)Numeri 16:50

Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.

  1. (3.1)Numeri 25:8

S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât și pe femeia aceea. Și a încetat astfel urgia care izbucnise[3] printre copiii lui Israel.

  1. (3.1)Numeri 25:9

Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea.

  1. (3.1)Numeri 25:18

17 „Priviți-i pe madianiţi ca vrăjmași și ucideți-i, 18 căci și ei vi s-au arătat vrăjmași, amăgindu-vă prin vicleșugurile lor, în fapta lui Peor și în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”

  1. (3.1)Numeri 26:1[4]

În urma acestei urgii…

  1. (3.1)Numeri 31:16

Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, și atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.

  1. (4)1 Samuel 4:17

Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor și poporul a suferit o mare înfrângere, și chiar cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit și chivotul Domnului a fost luat.”

  1. (4)1 Samuel 6:4

Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur și cinci șoareci[5] de aur, după numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeași urgie a fost peste voi toți și peste domnitorii voștri.

  1. (5.1)2 Samuel 17:9

8 Și Huşai a zis: „Tu cunoști vitejia tatălui tău și a oamenilor lui; sunt înfuriați ca o ursoaică de pe câmp căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război și nu va petrece noaptea cu poporul; 9 iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată și se va zice: ‘Poporul care urma pe Absalom a fost înfrânt![6]

  1. (5.2)2 Samuel 18:7

Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere[7] în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

  1. (6)2 Samuel 24:21

Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.”

  1. (6)2 Samuel 24:25

David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. Atunci, Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia deasupra lui Israel.

  1. (6)1 Cronici 21:17

Și David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău[8]!”

  1. (6)1 Cronici 21:22

David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.”

  1. (7)2 Cronici 21:14

12 I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău, Iosafat, și în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, 13 ci ai umblat în calea împăraților lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda și locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab față de Israel; și pentru că ai omorât pe frații tăi, care erau mai buni decât tine și care făceau parte din însăși casa tatălui tău; – 14 iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale și tot ce este al tău.

  1. (3.2)Psalm 106:29

Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, și o urgie a izbucnit între ei.

  1. (3.2)Psalm 106:30

Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată, și astfel urgia s-a oprit.

  1. (8)Ezechiel 24:16

15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 16 „Fiul omului, iată, îți voi răpi printr-o lovitură ce ți-e mai scump în ochi. Dar să nu te jelești, nici să nu plângi și să nu-ți curgă lacrimile pentru ea.

  1. (9)Zaharia 14:12

Iuda va lupta și el în Ierusalim, și vor strânge bogățiile tuturor neamurilor dimprejur, aurul, argintul și haine foarte multe.

  1. (10)Zaharia 14:15

Aceeași urgie va lovi și caii, catârii, cămilele, măgarii și toate vitele care vor fi în taberele acelea.

  1. (10)Zaharia 14:15

Aceeași urgie va lovi[9] și caii, catârii, cămilele, măgarii și toate vitele care vor fi în taberele acelea.

  1. (10)Zaharia 14: 18

Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeași urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea Corturilor.

 

Formele gramaticale sunt după cum urmează: bam·mag·gê·p̄āh (Numeri 14: 37, Numeri 16: 49, Numeri 25: 19); bə·mag·gê·p̄āh (Ezechiel 24: 16); ham·mag·gê·p̄āh (Numeri 16: 48, Numeri 25: 8, Numeri 25: 18, Numeri 25: 18 (2), Numeri 31: 16, 2 Samuel 18: 7, 2 Samuel 24: 21, 2 Samuel 24: 25, 1 Cronici 21: 22, Psalm 106: 30, Zaharia 14: 12, Zaharia 14: 18); kam·mag·gê·p̄āh (Zaharia 14: 15); lə·mag·gê·p̄āh (1 Cronici 21: 17); mag·gê·p̄āh (1 Samuel 4: 17, 1 Samuel 6: 4, 2 Samuel 17: 9, 2 Cronici 21: 14, Psalm 106: 29); mag·gê·p̄aṯ (Zaharia 14: 15); mag·gê·p̄ō·ṯay (Exod 9: 14); wə·ham·mag·gê·p̄āh (Numeri 16: 50).

 

 

  1. H1698 – deber, care provine din H1696 – dabar (a vorbi). Deber înseamnă molimă, epidemie, plagă, ciumă (epizootie), spini

Cuvântul apare de 49 de ori (fonetic: deh’-ber):

  1. (1.1)Exod 5:3

Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustiu ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

  1. (1.1)Exod 9:3

iată, mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; și anume va fi o ciumă foarte mare.

  1. (1.1)Exod 9:15

Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

  1. (2)Levitic 26:25

Voi face să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna călcarea legământului Meu; și când vă veți strânge în cetățile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru și veți fi dați în mâinile vrăjmașului.

  1. (3)Numeri 14:12

De aceea, îl voi lovi cu ciumă, și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el.”

  1. (1.2)Deuteronom 28:21

Domnul va trimite peste tine ciuma, până te va nimici în țara pe care o vei lua în stăpânire.

  1. (4)2 Samuel 24:13

Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”

  1. (4)2 Samuel 24:15

Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor.

  1. (5.1)1 Regi 8:37

Când foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel:

  1. (4)1 Cronici 21:12

11 Gad s-a dus la David și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: „Primește: 12 sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară, și îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”

  1. (4)1 Cronici 21:14

Domnul a trimis ciuma în Israel, și au căzut șaptezeci de mii de oameni din Israel.

  1. (5.1)2 Cronici 6:28

Când vor fi în țară foametea, ciuma, rugina în grâu și mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău, în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel:

  1. (5.1)2 Cronici 7:13

Când voi închide cerul și nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce țara, când voi trimite ciuma în poporul Meu:

  1. (5.2)2 Cronici 20:9

„Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea Casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!”

  1. (1.3)Psalm 78:50

Cum Și-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte și le-a dat viața pradă molimei;

  1. (6)Psalm 91:3

Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei.

  1. (6)Psalm 91:6

5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,

6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima[10] care bântuie ziua în amiaza mare.

  1. (7.1)Ieremia 14:12

Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, și, chiar dacă vor aduce arderi de tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea și cu ciuma.”

  1. (7.2)Ieremia 21:6

Voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, atât oameni, cât și dobitoace, și vor muri de o ciumă grozavă.

  1. (7.2)Ieremia 21:7

După aceea – zice Domnul – voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor și pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața; și Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu va avea nicio milă de ei și nu se va îndura de ei.”

  1. (7.2)Ieremia 21:9

Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși să se ducă la haldeii care vă împresoară va scăpa cu viață, care va fi singura lui pradă.

  1. (7.3)Ieremia 24:10

Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor.”

  1. (7.4)Ieremia 27:8

Dar dacă un popor sau o împărăție nu se va supune lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și nu-și va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete și cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.

  1. Ieremia 27:13

(7.4)Pentru ce să muriți, tu și poporul tău, de sabie, de foamete și de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?

  1. (7.4)Ieremia 28:8

„Prorocii care au fost înaintea mea și înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete și ciumă împotriva unor țări puternice și unor împărății mari.

  1. (8.1)Ieremia 29:17

Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete și ciumă și-i voi face ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.

  1. (8.1)Ieremia 29:18

Îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărățiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură și de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,

  1. (8.1)Ieremia 32: 24

Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi dată în mâinile haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuți vezi!

  1. (8.1)Ieremia 32:36

Și acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care ziceți: „Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă.”

  1. (8.1)Ieremia 34:17

De aceea, așa vorbește Domnul: „Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei, ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pământului.

  1. (8.1)Ieremia 38:2

Așa vorbește Domnul: „Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși și se va duce la haldei va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi.”

  1. (8.1)Ieremia 42:17

Toți cei ce își vor îndrepta fața să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămâne și nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!”

  1. (8.1)Ieremia 42:22

De aceea să știți că veți muri de sabie, de foamete sau de ciumă, în locul unde voiți să vă duceți să locuiți!”

  1. (8.1)Ieremia 44:13

Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă.

  1. (8.2)Ezechiel 5:12

O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă și va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; și o treime o voi risipi în toate vânturile și voi scoate sabia după ei.

  1. (8.2)Ezechiel 5:17

Voi trimite împotriva voastră nu numai foametea, ci și fiarele sălbatice care vă vor lăsa fără copii. Ciuma și vărsarea de sânge vor trece prin mijlocul tău: voi aduce peste tine și sabia. Eu, Domnul, vorbesc.”

  1. (8.2)Ezechiel 6:11

Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Bate din mâini, dă din picioare și zi: „Vai!” pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel care va cădea lovită de sabie, de foamete și de ciumă.

  1. (8.2)Ezechiel 6:12

Cine va fi departe va muri de ciumă, și cine va fi aproape va cădea ucis de sabie; iar cine va rămâne și va fi împresurat va pieri de foame. Așa Îmi voi potoli urgia asupra lor.

  1. (8.2)Ezechiel 7:15

Afară bântuie sabia, în casă ciuma și foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete și ciumă.

  1. (8.2)Ezechiel 7:15

Afară bântuie sabia, în casă ciuma și foametea! Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete și ciumă.

  1. (8.2)Ezechiel 12:16

Dar voi lăsa din ei vreo câțiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge și să știe că Eu sunt Domnul.”

  1. (8.2)Ezechiel 14:19

19 Sau dacă aș trimite ciuma în țara aceasta, dacă Mi-aș vărsa urgia împotriva ei prin molimă[11] ca să-i nimicesc cu desăvârșire oamenii și vitele, 20 și ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov, pe viața Mea – zice Domnul Dumnezeu – că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”

  1. (8.2)Ezechiel 14:21

Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave[12] ale Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma, ca să nimicesc cu desăvârșire din el oamenii și vitele…”

  1. (8.2)Ezechiel 28:23

Voi trimite ciuma în el, voi face să curgă sângele pe ulițele lui, vor cădea morții în mijlocul lui, uciși de sabia care va veni din toate pârțile să-i lovească, și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.

  1. (8.2)Ezechiel 33:27

De aceea spune-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pe viața Mea, că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor; iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri vor muri de ciumă.

  1. (8.2)Ezechiel 38:22

Îl voi judeca prin ciumă și sânge, printr-o ploaie năprasnică și prin pietre de grindină; voi ploua foc și pucioasă peste el, peste oștile lui și peste popoarele cele multe care vor fi cu el.

  1. (9)Osea 13:14

Îi voi răscumpăra din mâna Locuinței morților, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îți este ciuma? Locuință a morților, unde îți este nimicirea? Căința este ascunsă de privirile Mele!”

  1. (8.3)Amos 4:10

Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia și am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul.

  1. (9)Habacuc 3:5

Înaintea Lui merge ciuma, și molima[13] calcă pe urmele Lui.

 

Diversele forme ale cuvântului, în funcție de context, apar astfel:

bad·dā·ḇer (Exod 9: 11); bad·de·ḇer (Exod 5: 3, Ezechiel 5: 12, Ezechiel 6: 12, Ezechiel 33: 27); bə·ḏe·ḇer (Ieremia 21: 6, Ezechiel 38: 22); dā·ḇer (Habacuc 3: 5); ḏə·ḇā·re·ḵā (Osea 13: 14); de·ḇer (Exod 9: 3, Levitic 26: 25, 2 Samuel 24: 13, 2 Samuel 24: 15, 1 Regi 8: 37, 1 Cronici 21: 14, 2 Cronici 6: 28, 2 Cronici 7: 13, Ezechiel 14: 19, Ezechiel 28: 23, Amos 4: 10); had·dā·ḇer (Deuteronom 28: 21, Ieremia 24: 10, Ieremia 29: 17); had·de·ḇer (Ieremia 21: 7, Ieremia 34: 17); lad·de·ḇer (Psalm 78: 50); mid·de·ḇer (Psalm 91: 3, Psalm 91: 6); ū·lə·ḏā·ḇer (Ieremia 28: 8); ū·mid·dā·ḇer (Ezechiel 12: 16); ū·ḇad·dā·ḇer (Ieremia 21: 9, Ieremia 27: 13, Ieremia 29: 18, Ieremia 32: 36, Ieremia 38: 2, Ieremia 42: 17, Ieremia 44: 13); ū·ḇad·de·ḇer (Ieremia 14: 12, Ieremia 27: 8, Ieremia 42: 22, Ezechiel 6: 11); ḇad·de·ḇer (Numeri 14: 12); wā·ḏe·ḇer (Ezechiel 7: 15, Ezechiel 14: 21); wə·ḏe·ḇer (1 Cronici 21: 12, 2 Cronici 20: 9, Ezechiel 5: 17); wə·had·dā·ḇer (Ieremia 32: 24); wə·had·de·ḇer (Ezechiel 7: 15)

 

 

  1. Cuvântul qeteb, H6986 (substantiv, masculin) – distrugere (dintr-o rădăcină care înseamnă a tăia de la sursă, a desprinde, a ruina)

Apare de 3 ori în VT, astfel:

  1. Deuteronom 32:24

Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite[14]; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor.

  1. Psalmul 91:6

5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,

6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

  1. Isaia 28:2

Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare[15], ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ.

 

Formele în care apare sunt, respectiv: qā·ṭeḇ, miq·qe·ṭeḇ, wə·qe·ṭeḇ.

 

 

  1. Cuvântul H7565 – resheph (reh-shef), flacără (săgeată de foc)

Apare de 7 ori în VT, astfel:

  1. Deuteronom 32:24

Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor.

  1. Iov 5:7

Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare.

  1. Psalmul 76:3

acolo a sfărâmat El săgețile, scutul, sabia și armele de război. – (Oprire)

  1. Psalmul 78:48

Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, și turmele pradă focului cerului.

  1. Cântarea Cântărilor 8:6

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

  1. Cântarea Cântărilor 8:6

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără[16] a Domnului.

  1. Habacuc 3:5

4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui.

5 Înaintea Lui merge ciuma[17], și molima calcă pe urmele Lui.

 

O grupare a acestor versete după forma cuvântului, în ordinea de mai sus: lā·rə·šā·p̄îm (1), rə·šā·p̄e·hā (1), re·šep̄ (3), riš·p̄ê- (1), riš·pê (1).

 

 

Alte mențiuni:

  1. Cornilescu mai traduce cu „ciumă” și în Iov 27: 15 cuvântul „moarte”. În context, „cei ce scapă din ai lui sunt îngropați de ciumă”. Cuvântul maveth (H4194) apare în VT de 155 de ori și se referă aproape de fiecare dată la moartea ca atare.
  2. În Ieremia 18: 21, Cornilescu traduce cu „ciumă” cuvântul raab (H7458). Acesta apare în VT de 101 ori.
  3. În Psalmul 106: 15, Cornilescu traduce cu „molimă” cuvântul razon (H7332). Acesta înseamnă „slăbiciune”, „irosire”, „insuficiență”. Cuvântul apare de 3 ori în VT: Psalmul 106: 15, Isaia 10: 16 și Mica 6: 10.

[1] Resurse online: biblehub.com și diverse site-ul cu versiuni ale Bibliei în limba română (traduceri)

[2] Aron

[3] Având în vedere Numeri 31: 19 – 24, este plauzibil scenariul unei epidemii cu transmitere de la om la om, pornită de la madianiţi, dar care i-a afectat doar pe evrei (faptul că Moise i-a izolat și i-a pus să curețe orice obiect și să-și spele hainele); chiar dacă aceasta este doar o speculație, modalitatea de protejare se aseamănă are specificul unei prevenții față de o boală cu potențial epidemic din vremea noastră

[4] Expresia „În urma acestei urgii” face parte din versetul 18. În traducerea Cornilescu sau în NTR, face parte din următorul verset (26: 1)

[5] Oamenii din locurile unde ajungea chivotul mureau și cei care nu mureau sufereau de umflături sau bube la șezut. Țipetele lor se înălțau până la cer (vezi 5: 12). Ca soluție, s-a propus o jertfă pentru vină, care să fie adusă lui Dumnezeu, care să constea în umflături de aur, după umflăturile de care sufereau și șoareci de aur după chipul șoarecilor care „pustiesc țara” (vezi 6: 5). Prin urmare, foarte probabil că șoarecii transmiteau o boală, dar în strânsă legătură cu mișcarea chivotului. Preoții și ghicitorii lor au comparat problema cu ce au pățit egiptenii, care și-au împietrit inima (vezi 6: 6). În termeni moderni, transmiterea unei boli infecțioase de la un animal la om se zice zoonoză.

[6] A fost un măcel în mijlocul poporului care-l urma pe Absalom (situația este ipotetică)

[7] Și măcelul din ziua aceea a fost mare (situația este reală)

[8] Ca să nu fie ei urgisiți

[9] Va fi urgia cailor, a catârilor…

[10] Vezi punctul C

[11] Apare aici o expresie care se referă la sânge – „Îmi voi vărsa mânia în sânge”. Cornilescu traduce cu „molimă”. NTR traduce așa: „Sau dacă voi trimite molima în țara aceasta șiMi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca săi nimicesc oamenii și animalele”. Traducerea catolică sună așa: „Sau dacă aș trimite ciuma în țara aceasta și mi-aș revărsa mânia mea împotriva ei prin sânge ca să nimicesc din ea om și animal”. În fine, traducerea ortodoxă este următoarea: „Sau dacă Eu aș trimite ciuma în țara aceasta și aș revărsa asupra ei urgia Mea în vărsare de sânge, ca să pierd din ea și pe oameni și pe animale”. Prin urmare, nu vom adăuga cuvântul acesta din original în prezentul studiu. Vezi Ezechiel 28: 23 ca sugestie privitoare la motivul posibil pentru care a ales Cornilescu să traducă așa.

[12] Judecăți (în sensul de pedepse sau de sentințe, nu de judecată la nivelul minții) rele, distrugătoare. Textul exprimă clar că Dumnezeu folosește 4 mari sentințe ca mijloace de judecare a oamenilor în anumite condiții. Printre ele este și ciuma.

[13] Vezi punctul D.

[14] Amare, otrăvitoare

[15] Ca o furtună a distrugerii

[16] H7957 – shalhebeth (substantiv, feminin); se observă că este vorba de alt cuvânt

[17] H1698 – discutat anterior (vezi punctul B)

Întrebări care trebuie puse

E atipic ce se întâmplă, o ieșire din obișnuit, forțată. Și cum virusul nu-și schimbă năravul, mai ceva ca lupul (care măcar e viu), până să ne obișnuim cu noile coordonate, sunt câteva întrebări care merită puse, acum, la prima vedere.

Pun aceste întrebări cu gând bun, nu pentru a critica pe cineva sau străduința celor care vor să facă ceva din inimă. Totuși, chiar dacă cu respect și cu atenție, întrebările trebuie puse. Iertați-mă pentru aceste întrebări…

  1. Nu am devenit prea egoiști? Golirea rafturilor prin cumpărarea de bunuri în exces, fără să te gândești că poate alții nu mai au ce cumpăra (anumite produse, în special, nu neapărat că rămân fără nimic), pare să dovedească doar un interes egoist – să am eu. Ne-am obișnuit să fie de toate și am uitat de cei care nu au?
  2. De ce să aruncăm mâncarea? În contextul acesta de a sta acasă, când proviziile contează, deși nu trebuie făcute în exces, poate ar fi bine să ne punem în farfurie atât cât ne trebuie, ba chiar să ștergem farfuria cu o bucată de pâine la final, pe care s-o mâncăm gândindu-ne că alții nu o au nici pe aceea. Îmi amintesc grija bunicii să nu cumva să se piardă vreo fărâmă de pâine, ea care a trecut prin foamete și prin vreme de război. Când nu ai, începi să prețuiești. Oare ne-am făcut prea lacomi și, de aici, ignoranți și nepăsători?
  3. Prețuim libertatea? Chiar dacă nu e război, nu e tocmai de preferat statul în casă, izolarea, nu-i așa? Uneori vrei să dormi, uneori să stai, dar și asta mai trece. Dar ce se întâmplă atunci când ești obligat s-o faci zi de zi? Să presupunem că nu e ciumă, nu e război, nu e nimic, ci doar că trebuie să stai izolat în fiecare zi. Cum ar fi? Oare nu e de mare preț libertatea?
  4. De ce are minciunea un impact atât de mare? Chiar în mijlocul suferinței, când știrile sunt extrem de important și valoarea lor de adevăr poate ajuta oamenii, apar multe știri mincinoase, inclusiv pe canalele oficiale ale media. Cum de minciuna se propagă atât de ușor? Oare dacă se grăbesc oamenii să creadă atâtea minciuni, mai e de mirare că sunt atâtea minciuni despre lucrurile cu adevărat importante, cum ar fi raportarea omului la Dumnezeul său? Cei care mint nu vor fi opriti nici de tragedie.
  5. S-a transformat oare simțul umorului în batjocură? Sunt, într-adevăr, unele chestiuni extrem de amuzante. Dar nu sunt prea multe, într-o vreme în care ar mai trebui și să plângem? Italia își numără morții cu sutele în fiecare zi. Alte țări i se alătură. Nu uităm nici de China, care pare să fi estompat pentru moment răspândirea virisului mortal. Oare pentru că nu ne-a atins pe noi am ajuns atât de insensibil încât nu mai înțelegem ce înseamnă să fim alături de cei care suferă?
  6. Acum, că s-au anulat întâlnirile bisericești, rămânem cu programe? Avem tehnologie, mai facem rost de un grup care să cânte și păstorul să predice. Asta e biserica? Așa ne-a învățat Domnul Isus? Astea ne sunt roadele duhovnicești prin care fiecare slujește altora? Masa mare de oameni sunt cei care nu fac nimic, nu-i așa? Cei care stau în bănci… E normală închinarea asta? Are efect, de fapt? Sau e doar un spectacol bisericesc, pe care unii și-l permit financiar și logistic iar alții nu? E bine să înlocuim spectacolul live de la biserică cu spectacolul live de pe internet sau vremurile ne provoacă la o altă abordare? Eventual, să cântăm noi, să ne rugăm noi, să citim noi, să discutăm noi, să ne gândim noi, să facem fapte noi?
  7. Oare nu ne-am înrăit prea mult și perioada aceasta e ca o mustrare și o atenționare din partea lui Dumnezeu de care nu ne mai pasă? L-am scos de peste tot, nici măcar în perioada aceasta grea nu l-am auzit pe președintele țării să-L amintească doar pe Dumnezeu. Nu ne ținem prea tari, nu suntem prea siguri pe noi? Am văzut știrile cu episcopul Romei care a mers pe jos prin Roma pentru a se ruga în două locuri, în mijlocul unei mari tragedii. E o imagine a nevoii noastre după Dumnezeu. Una grabnică, dar la care trebuie alergat cu răbdare, cu smerenie, pe jos… Mai contează acum punctele pe care le strângem de la semenii care țin frâiele economice și de interese? Nu ar trebui să ne revenim din jocul acesta redundant și sterp, pentru a ne aminti că raportarea noastră la Dumnezeu înseamnă cu adevărat ceva?
  8. Am văzut ura care s-a propagat – vin românii din Diaspora să ne infecteze! Oare vin să ne infecteze sau vin acasă surghiuniții care fug de boală? Unde să se ducă? La străini? Am uitat ce e familia? Am uitat ce e iubirea? Am uitat că e mai frumos să mori cu copilul în brațe decât strâin și singur? Știți cum îi prind pe majoritatea evadaților din pușcării? Supraveghează locurile lui natale, de cele mai multe ori se întorc acasă. Și un pușcăriaș simte dorul de casă, că e om! Noi vrem să ne fie nouă bine și, în goana aceasta, uităm că și alții vor același lucru. O cursă nebună în care cel care câștigă nu mai are nicio bucurie la final, niciun premiu, nicio medalie, avându-le pe toate deopotrivă.
  9. Nu e oare o ironie divină în faptul că cei care au uzat de #stauacasă în zilele în care neamul acesta a avut ocazia să-și apere familia așa cum a lăsat-o Dumnezeu, au ajuns acum să zică la fel, #stauacasă, dar din cauza unei ciumi? Oare n-am strigat prea tare că vrem spitale, nu catedrale?
  10. Nu ne-am bucurat de harul întâlnirilor de la biserică? Am vrut să facem reformă, una prin care să ne fie mai bine nouă, să stăm acasă mai mult. Oare în spatele cuvintelor mari de „biserică în case” nu a fost lenea, nesupunerea, dorința de a nu da socoteală, ocolirea evaluării învățăturii date altora sau alte asemenea motivații? Oare să îngăduie Dumnezeu pătarea numelui bun al marilor treziri spirituale, când oamenii implicați acolo se deziceau de ei înșiși, se pocăiau cu mare plâns, își schimbau viața? Acum? Miștocarii și flecarii au început să dea lecții oamenilor trecuți prin suferință și care umblă cu Dumnezeu în simplitatea lor. Nu e prea mult, oare?
  11. N-am făcut programe prea dichisite la întâlnirile noastre? Nu le-am încărcat prea mult cu zeci de cântări la care nu mai era atent nimeni dar pe care le cântau toți mecanic? Nu am ajuns să facem gălăgie, fără substanță? Tăcerea unde s-a dus? Nu a ajuns prea tăcută și prea nebăgată în seamă? Unde mai medităm, unde mai suspinăm, unde mai învățăm? Nu le știm prea bine pe toate? Parcă creștinismul nostru e cu totul altul decât cel din țările unde creștinii sunt uciși, unde în fiecare zi „pacea Domnului” înseamnă cu adevărat ultimul salut și cel mai încurajator, înaintea unei răpiri, unui viol, unei ucideri în masă, unei decapitări obișnuite?
  12. Oare ce-am mai făcut, Doamne?…

Zwingli și imnul său scris prin experiența ciumei negre

Zwingli era într-o vacanță într-o zonă cu ape minerale în august 1519, când a izbucnit la Zurich ciuma neagră. Deși slăbit deja de o muncă epuizantă, s-a grăbit să se întoarcă în orașul său să slujească celor care s-au îmbolnăvit. Nu după mult timp, s-a îmbolnăvit și el și se părea că avea să moară. Dar lucrarea lui nu se terminase încă, așa că Zwingli s-a recuperat. Faimosul său „imn al ciumei” amintește încrederea lui în Dumnezeu prin clipele grele ale bolii și bucuria care a izbucnit în viața lui după ce a fost vindecat de ea. Primele 4 strofe au fost scrise la începutul bolii. Următoarele 4 după ce starea lui de sănătatea s-a deteriorat. După ce s-a vindecat de această boală, a scris ultimele 4 strofe. Le-am tradus astăzi, 15.03.2020 (@).

 

Help me, O Lord,
My strength and rock;
Look, at the door
I hear death’s knock.

Ajută-mi, Doamne,

Puterea, stânca mea;

Aud la ușă

Bătaia morții grea.

 

Uplift shine arm,
Once pierced for me,
That conquered death.
And set me free.

Ridică-Ți mâna,

Străpunsă-n vina mea

Ce moartea-nvins-a

Să fiu scăpat de ea.

 

Yet, if thy voice,
In life’s midday.
Recalls my soul,
Then I obey.

Dar dacă vocea-Ți

Când încă-aș mai putea

Mă cheamă-acasă

Atunci voi asculta.

 

In faith and hope
Earth I resign.
Secure of heaven.
For I am Thine.

Plin de credință

Las lumea-n urma mea

Sigur de ceruri

Eu sunt făptura Ta.

 

 

 

My pains increase;
Haste to console;
For fear and woe
Seize body and soul.

Durerea-mi crește

Grăbiți a consola;

Neliniștirea

În trup și suflet vrea

Death is at hand.
My senses fail.
My tongue is dumb;
Now, Christ, prevail.

Moartea-i aproape

Simțurile s-au ros.

Limba-i săracă

Triumfă-acum Cristos.

 

Look Satan strains
To snatch his prey;
I feel his grasp;
Must I give way?

Satana-i gata

Ca pradă să mă ia

Îi simt prinsoarea

Să-l las a câștiga?

 

He harms me not,
I fear no loss,
For here I lie
Beneath thy cross.

Nu mă rănește,

Nu simt că pierd ceva

Căci mă proștern jos

Isus, sub crucea Ta.

 

 

 

My God! My Lord!
Healed by the hand.
Upon the earth
Once more I stand.

Stăpâne, Doamne!

Atins de mâna Ta,

Printre cei vii iar

Stau prin puterea Ta.

 

Let sin no more
Rule over me;
My mouth shall sing
Alone to thee.

De-acum păcatul

N-a mă mai stăpâni;

Și doar spre Tine

Cântarea-mi s-a-auzi.

Though now delayed,
My hour will come.
Involved, perchance.
In deeper gloom.

S-a amânat azi,

Dar ceasul va suna.

Și-mi va aduce-o

Durere și mai grea.

 

But, let it come;
With joy I’ll rise,
And bear my yoke
Straight to the skies.

Oricum, să vină;

Sărind m-oi ridica,

Să îmi port jugul

Drept către Țara Sa.

Amintiri în carantină

Proverbe 1: 20 – 33

 

20 Înțelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:

22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.

24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.

28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.

29 Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“

 

În carantină, amintește-ți:

  • Că au fost odată plimbări libere pe drumuri și că pe acolo a umblat și Înțelepciunea, că ți-a vorbit
  • Că au fost odată întâlniri publice și că acolo Înțelepciunea ți s-a adresat
  • Că au fost odată aglomerări de oameni cu mare zarvă și că și acolo glasul Înțelepciunii s-a făcut auzit
  • Că în locurile unde se luau decizii și-a făcut apariția și Înțelepciunea și că le-a vorbit celor prezenți
  • Că mesajul Înțelepciunii a fost pentru proști, pentru nebuni și pentru batjocoritori, chemându-i să pună capăt stării lor („până când?”)
  • Că Înțelepciunea le-a vorbit în timp ce ei erau cu spatele, îndepărtându-se de glasul ei, știind ei mai bine, fiind iritați de cuvintele el, făcând mișto de ea
  • Că a fost un timp în care întâlnirile erau posibile, dar chemarea Înțelepciunii a fost respinsă
  • Că era o vreme când mâna Înțelepciunii era întinsă și când oricine o putea atinge fără teamă

 

Pentru cei care au făcut asta, vine neîntârziat și la timpul ei o perioadă pe care nimeni nu o poate schimba:

  • Când se va auzi râsul Înțelepciunii în mijlocul dezastrului care lovește
  • Când Înțelepciunea își va bate joc de oameni ajunși din urmă de groază, când furtuna spaimei îi va cuprinde, când rafalele vântului nenorocirii vor veni peste ei și când necazul și suferința vor fi atât de mari că îi vor copleși
  • Când Înțelepciunea va tăcea – în ziua când ei o vor chema (căci Dumnezeu are vremea Lui și vremea Lui nu e la dispoziția noastră)
  • Când Înțelepciunea nu va fi de găsit niciunde, măcar că o vor căuta oamenii peste tot
  • Când hrana lor va fi roada umbletelor lor și când starea de sătul a lor va fi roada planurilor pe care și le-au făcut ei
  • Când moartea lor va fi de la încăpățânarea lor și de la mulțumirea de sine

 

Pentru cei care au ascultat, însă, vine și timpul binecuvântării:

  • Când va locui în siguranță, pentru că a ascultat glasul și chemarea Înțelepciunii
  • Când va trăi liniștit, fără să-l apuce groaza de vreun rău

Maria și Marta – Domnul Isus primit în casa lor

Text: Luca 10: 38 – 42

 

IDEI DIN TEXT

  • Premise:
  • Luca 9: 51: „Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.” – este versetul care precizează contextul mișcării Domnului din versetul 10: 38: „pe când era pe drum”. Domnul Isus era pe drum (adică în călătorie) către Ierusalim, unde urma să fie omorât.
  • Luca 10: 22 – 24: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. Apoi, S-a întors spre ucenici și le-a spus laoparte: ‘Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să audă ce auziți voi și n-au auzit.’. În acest context, se înțelege mai bine harul pe care un om din vremea Domnului Isus îl avea să stea de vorbă cu El.

 

  • Idei explicative pentru rugăciune:
  1. Domnul Isus, fiind în călătorie, intră într-un sat (popas). O femeie pe nume Marta L-a primit în casa ei. Aici observăm ospitalitatea Martei. Ospitalitatea ascunde întotdeauna hărnicia (hărnicia este încapsulată în ospitalitate). Fiindcă nu poți să fii ospitalier dacă nu ești harnic, dacă nu ești gata de slujire, dacă nu muncești în plus pentru oaspete. Ospitalitatea este benevolă, conștientă de preț și totuși bucuroasă să poată ajuta. Ospitalitatea punctează călătoria unui sfânt pe linia drumului său.
  2. Odată ajuns în casă, mișcarea Domnului (faptul că mergea) se transformă în repaus (faptul că stă). Acest repaus este înțeles de Maria, sora Martei, care se așează și ea la picioarele Domnului Isus, ca să-L asculte. Cuvântul, însă, transcende binomul spațiu-timp, pentru că, deși mișcarea se transformă în repaus, Cuvântul nu se odihnește, în sensul că Domnul dă învățătură și în casa Martei și a Mariei.
  3. Maria alege să se așeze jos, la picioarele Domnului, și să asculte cuvintele Lui. O astfel de oportunitate este excepțională (vezi Luca 10: 22 – 24). Oare noi cum tratăm oportunitățile harului divin?
  4. Atitudinea Mariei trădează supunerea ei fericită, neforțată, benevolă, iubitoare. Era acasă la ea. Dar musafirul este Dumnezeul cel viu… Maria alege așezarea smerită la picioarele Domnului, gata să învețe din cuvintele Lui. Întruchipează imaginea învățăcelului aflat la picioarele maestrului. În perioada aceea, femeia era casnică, doar bărbații mergeau să învețe la picioarele unor bărbați învățați (vezi Saul din Tars). Imaginea aceasta este, din acest punct de vedere, extraordinară: Maria, o femeie, învață la picioarele Marelui Maestru – Isus Cristos. Ce har!
  5. Maria nu doar auzea cuvintele Domnului Isus, cum mulți în vremea aceea o făceau. Ea le și asculta, le punea la inimă, le prețuia.
  6. Marta era împărțită cu multă slujire. Slujirea e bună, dar oare multa slujire nu aduce cu sine o segregare prea mare? Expresia aleasă de Cornilescu în traducerea textului lucan este fascinantă: „era împărțită cu multă slujire”. Uneori, cu siguranță e mai bun un singur fel de mâncare, dar care să asigure un timp de calitate de părtășie în jurul Cuvântului, cu toată familia. Un oaspete de mare rang trebuie tratat cu o ospitalitate de mare cinste. Dar oare a venit Domnul Isus pentru ce i se dădea sau pentru ce poate da El?
  7. O femeie pricepută și harnică este pândită de pericolul unei inimi împărțite. Trebuie să veghem și să fim înțelepți și în acest aspect!
  8. Din răspunsul Domnului, înțelegem că reacțiile și atitudinea Martei au avut de-a face cu alegerea ei (pe care a făcut-o mai întâi). Iată reacțiile ei:
  • Marta „a venit repede” la Domnul Isus. Mișcarea ei în viteză e ca un uragan în liniștea așternută în jurul prezenței Domnului în casă. Marta nu i se adresează Mariei, sora ei, ci Domnului – nu-Ți pasă, Doamne, că m-a lăsat sora mea să slujesc singură? Marta era vizibil iritată, era prinsă la mijloc într-o scenă a nedreptății. Și cel mai nedrept lucru care era în mintea ei era gândul că Domnului Isus nu-I pasă… Oare chiar nu-I pasă? Și-L întreabă, Îl dojenește, parcă-L ceartă… Dar Domnul răspunde blând și plin de pace, fără să încerce s-o laude și să atenueze tensiunea prin false lingușiri.
  • Marta îi spune Domnului ce să-i zică Mariei – zi-i, dar, să-mi ajute! Nu e corect numai ea să muncească, nu-i așa?! Domnul, care era drept, trebuia să facă dreptate și s-o trimită pe Maria s-o ajute. E prea multă povară de purtat cu treaba și e și povara asta a nedreptății și a singurătății. De ce unii să stea liniștiți să asculte Cuvântul iar alții să facă mai multe lucruri în paralel?
  • Conform spuselor Domnului, Marta se îngrijora și se frământa pentru multe lucruri. Acele lucruri erau reale, nu imaginare. Cu siguranță că sunt multe de făcut în viața aceasta și cu siguranță că avem calități și voință să putem face multe lucruri. Dar nu ar trebui să existe o limită? Iar îngrijorarea și frământarea nu ar trebui să ajungă să fie combătute cu medicamente de anxietate și antidepresive, ci ar trebui să fie ținute în frâu prin înțelepciunea cu care ne organizăm și cu care ne rânduim viața.
  1. Astfel, treaba e bună, dar și opritul din treabă e bun și își are vremea lui. Altfel, produce stres, singurătate și o atitudine nepotrivită și iritată în viața celui care alege greșit.
  2. Observați expresiile: „multă slujire”, „multe lucruri” în opoziție cu stările sufletești sugerate de cuvintele „repede”, „singură”, „îngrijorezi”, „frămânți”. Puse împreună, ele arată o evidentă stare de dezechilibru, de extreme termice provocatoare de uragane.
  3. Răspunsul Domnului subliniază două aspecte importante:
  • Există o alegere pe care vizita Lui a provocat-o, o alegere pentru fiecare.
  • Există o parte pe care o dobândește cel care a ales, după cum a ales. Maria și-a ales partea cea bună. Această parte nu i se va lua! Marta, în schimb, ce a ales? Domnul nu poate să dea curs solicitării exprese a Martei, fiindcă partea pe care și-a ales-o Maria „nu i se va lua”.

Tot în răspunsul Domnului găsim că „un singur lucru trebuie” (e de trebuință, e folositor pentru om). Cuvântul lui Dumnezeu este acel unic lucru care este de neapărată trebuință, pentru că fără El suntem toți morți și la ce ne-ar ajuta toată truda noastră sub soare?

Pilda celor 10 drahme

Text: Luca 15: 8 – 10

parable_of_the_lost_coin

IDEI DIN TEXT 

  • Premise:
  • Având în vedere vrs. 8, cel mai probabil că pilda face parte din pilda cu oaia pierdută. Domnul spune aceste pilde în contextul în care de El se apropiau păcătoșii și strângătorii de taxe pentru străinii asupritori ca să asculte cuvintele Lui, iar cărturarii și fariseii murmurau că El îi lasă să se apropie de El și chiar mănâncă cu ei… (ce revoltător, nu?)
  • În această pildă este vorba despre o femeie (stăpâna gospodăriei).
  • Leul amintit în traducerea Cornilescu este o drahmă de argint (monedă grecească) care cântărea aproximativ cât un dinar roman. Drahma de argint este prima monedă folosită pe teritoriile României (Dobrogrea, Moldova etc.). Valoarea unei astfel de monede era mică.
  • În acest grup de 3 pilde (cele 100 de oi, cele 10 drahme de argint și cei doi fii) se caută și se găsește ce era pierdut, iar aceasta îl face pe cel care regăsește să se bucure mult. Dumnezeu, desigur, este Cel care se bucură de pocăința omului pierdut. În primele două, acțiunea de căutare o face cel care pierde – aportul oii pierdute și al drahmei de argint pierdute nu există. În pilda fiului risipitor (sau pilda celor doi fii), tatăl pare să nu facă nimic, ci doar așteaptă întoarcerea fiului.

 

  • Idei din text:
  1. O femeie are 10 drahme de argint. Una se pierde, iar acest lucru e descoperit, evident, la numărătoare. Această descoperire declanșează o procedură complexă de căutare în casă: se aprinde o lumină, se mătură casa, totul se verifică și se filtrează până la găsirea monedei. Aceasta descrie natura interesului femeii care pierde moneda – se pun în mișcare lucruri. Tot așa este și cu Dumnezeu, care, atunci când a pierdut un suflet, pune în mișcare ceea ce-i este la îndemână ca să-l găsească. Dumnezeu a dat pe Singurul Său Fiu, care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut!
  2. Valoarea unei astfel de monede era mică. Dumnezeu nu ne-a iubit pe noi pentru cât valoram pentru a fi folosiți pentru vreun motiv, ci pentru cât am însemnat pentru El Însuși. Evreii, care umblau mereu după câștigul financiar, ar fi trebuit să înțeleagă mesajul acesta clar. Drahmă se traduce: „atât cât poate cineva să țină într-o mână”, ceea ce ne amintește de expresia noastră: „pentru un pumn de țărână”. Da, pentru un pumn de țărână a murit Domnul nostru Isus Cristos, Stăpânul universului! Ce mare preț…
  3. Cel Care le are pe toate, caută. Cel Căruia nu-I lipsește nimic, găsește.
  4. Condiția monedei pierdute este mizeră (realitate sugerată de conceptul de curățenie). Nici oaia nu o ducea prea bine, nici fiul risipitor. Lumina scoate la iveală lucrurile! După ce lumina clarifică peisajul, urmează curățenia! Apoi, moneda este găsită. Dumnezeu proiectează lumina Sa asupra mediului în care noi ne ducem viața de oameni pierduți, lumina arată adevărul și-l descrie așa cum este. Și este nevoie de curățenie ca omul pierdut să fie găsit. Imaginea aceasta este despre pocăință: să-ți vezi starea, să te lepezi de mizerie.
  5. Mentalitatea: „să ne purtăm cu el cu mare atenție, să nu-l deranjăm, că poate așa se întoarce la Dumnezeu” este străină de Evanghelie. În primul rând, nu noi ne purtăm, ci Dumnezeu. În al doilea rând, lumina arată realitatea și mătura face praf, este invazivă.
  6. Căutarea poate fi asimilată unei investigații care pune totul sub lupă până când se ajunge la rezultatul urmărit. Căutarea se face până când se găsește moneda. Mai mult, ea a fost făcută diligent (într-un mod harnic, sârguitor, silitor).
  7. Căutarea se oprește doar atunci când moneda este găsită. Aceasta ne vorbește despre stăruință în momentele în care apare descumpănirea, descurajarea. Dumnezeu nu Se lasă niciodată descurajat de negăsire, ci caută spre a găsi. Limita harului Său nu are de-a face cu negăsirea, ci cu împietrirea.
  8. Bucuria regăsirii are câteva caracteristici:
  • E reală, e luminoasă
  • Nu se poate ține pentru sine (sunt chemate vecinele, prietenele)
  • Este specifică unei comuniuni („bucurați-vă împreună cu mine”) – provoacă părtășie
  1. Pilda e spusă într-un anumit context. Marele pericol în care se regăsesc cei care se consideră pe ei înșiși ca fiind într-o bună relație cu Dumnezeu este să-i disprețuiască pe cei care sunt păcătoși și răi și să nu înțeleagă iubirea și apropierea lui Dumnezeu de aceștia. Pilda este, așadar, un semnal de alarmă! În fața îngerilor lui Dumnezeu e mare bucurie la pocăința unui singur păcătos. Intensitatea acestui tip de bucurie nu crește odată cu numărul celor care se pocăiesc (aceasta este o problemă născută din inima omului egoist, căruia îi place să se laude cu ce nu face el, cu pocăința altora, și care crede că dacă numărul traduce valoarea). Intensitatea acestui tip de bucurie este definită unitar („pentru un singur păcătos”) – trebuie să ne bucurăm din toată inima pentru fiecare om care se întoarce la Domnul cu adevărat!

 

Motive de rugăciune din text:

  • Să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că a folosit toate resursele pentru a ne găsi pe fiecare dintre noi! El nu a cruțat nici chiar pe Fiul Său!
  • Să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu pentru că S-a implicat în detaliu în găsirea noastră (fiecare detaliu a contat pentru El)!
  • Să fim plini de o sfântă cercetare, pentru că pentru noi, un pumn de țărână, a murit Cel care le avea pe toate!
  • Să fim fascinați de bucuria pe care o are Dumnezeu când ne găsește! Ce mult ne iubește El, dacă se bucură așa! Și tot cerul se bucură împreună cu El! Slavă Lui!

 

  • Să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze cu lumina Lui! Oare ce se vede când aprinde Dumnezeu lumina? Cu siguranță că va fi nevoie de curățenie! Biblia numește aceasta sfințire. Sfințirea nu este posibilă fără pocăință și fără îndreptare.
  • Să ne rugăm ca Dumnezeu, prin predicarea Evangheliei, să aducă Lumina Sa în viețile oamenilor păcătoși care o vor asculta. Nu este plăcut pentru omul păcătos să i se arate la lumină faptele. Dar este singurul mijloc prin care omul se poate pocăi și prin care poate primi iertarea prin credința în Domnul Isus Cristos!
  • Să ne rugăm ca Dumnezeu să facă curățenie în viețile noastre și a tuturor celor care ascultă Evanghelia – Vestea cea Bună!
  • Să Îi cerem lui Dumnezeu puterea de a fi stăruitori în rugăciune pentru mântuirea celor pierduți: rubedenii, prieteni, vecini, colegi, cunoscuți. Dumnezeu Își dorește mai mult decât noi ca cei pierduți să fie găsiți, de aceea trebuie și noi să stăruim în rugăciune!

 

  • Să Îi cerem să ne ajute să fim și noi ca El: să avem și noi pasiunea aceasta minuțioasă și stăruitoare până la capăt pentru găsirea celor pierduți.

Să Îi cerem să fim curați la inimă, plini de iubire pentru cei pierduți. Adică, atunci când e găsit un om pierdut, să ne bucurăm autentic, să avem bucuria Lui. Egoismul și murmurul steril sunt un mare pericol (vezi cărturarii și fariseii care comentau, vezi atitudinea fiului nerisipitor).

Alterarea definiției iubirii – exemplu

hobbitfivearmies4

The hobbit, ecranizarea lui P. Jackson plecând de la cartea cu același titlu a lui J.R.R. Tolkien, are destul de multe părți proaste. Filmul pare destul de bun, dar dacă cineva citește carte nu se poate să nu se întrebe cu cât ar fi fost mai reușită ecranizarea dacă păstra lumea creată de autorul cărții din care a simulat că se inspiră.

Filmul se încadrează în spiritul epocii, de autosuficiență, care simte că trebuie să aducă îmbunătățiri doar din lipsă de înțelegere, ceea ce provoacă, de fapt, o scădere a valorii produsului alterat. Singura chestiune despre care am putea zice că e bună e intenția, dar nici aici nu avem siguranță prea mare.

Unul dintre firele importante din film nu există în carte. Nici principial, nici propriu-zis. E o inserare care se încadrează cu brio în joaca cu epocile pe care și-o permite lumea noastră, indolentă și superficială, expertă în toate (prin infatuare) dar în general habarnistă (căci cine le știe pe toate nu le știe pe niciuna).

La finalul unei penibile atracții cu tentă sexuală între o elfă și un gnom, care se potrivește cu lumea lui Tolkien ca nuca-n perete, gnomul moare iar elfa își întreabă seniorul de ce doare atât de mult? Răspunsul este o falsă definiție a iubirii, inoculată minților fragede, cu succes din păcate: „pentru că e iubire adevărată”. Flirtul și remarcile cu tentă sexuală nu sunt sub nicio formă iubire adevărată. Ele sunt ce sunt, nu merită investigația. Iubirea adevărată este cu totul altceva și Tolkien face referire nu de puține ori în operele sale la iubire și la complexitatea acesteia.

Păcat de ecranizare și de efectele speciale. S-a ratat o șansă importantă de a ecraniza o carte remarcabilă, cu un mesaj fascinant.

Iubirea e altceva și mult mai mult!