Pentru oameni

Ascendenții mei au format familii numeroase, de peste 6 copii. Bunica mea a rămas văduvă la jumătatea vieții. La bătrânețe nu o puteam convinge să nu ne mai slujească. Părinții mei, intelectuali, au muncit să ne crească, pe mine, pe fratele meu și pe sora mea, și să ne educe. Pentru mine a fost o normalitate să mă căsătoresc. Nu am înțeles niciodată cum mă poate iubi liber o fată, acum soția mea, e un mister. Avem și doi copii.

Vremurile nu au fost întotdeauna bune. Noi n-am știut asta. Se pricep ei, bunicii și părinții, să dea copiilor o lume mai bună decât o au în realitate. Jocurile noastre se desfășurau pe un domeniu impresionant, cuprins din toate grădinile și curțile vecinilor aflate de-a lungul a două străzi. Vecini buni, aș zice.

Bunica nu mai e aici. N-aș putea să descriu clipele în care ne-am luat rămas bun și gravitatea din vocea ei: „Să fii credincios, Sandule, puiul meu!”. S-a dus Acasă.

Mă fascinează căsătoria, familia, iubirea asta tainică. Și m-am cutremurat când am aflat că, în creștinism, învățătura apostolilor lui Cristos privește unirea între un bărbat și o femeie în corespondență cu relația de adevărată taină dintre Cristos și Biserica Sa.

Vreau să respect instituția căsătoriei în care soția mea a crezut atunci când am format o familie, pentru ea. Vreau să păstrez puritatea și valoarea ei și pentru copiii mei, pentru că sunt tot mai uimit de calitatea sa unică, mereu revelatoare. Vreau să fac cinste căsătoriei părinților mei, fiindcă exist. Vreau să cinstesc memoria jertfel bunicii mele și a soțului ei, a cărui demnitate nu scade cu nimic dacă l-am cunoscut eu prea puțin. Vreau să nu uit de înaintașii care nu și-au părăsit copii nici atunci când singura mâncare erau rădăcinile comestibile de pe dealurile acestor meleaguri. Vreau să aibă ce să vadă la mine frații mei mai mici, care-s mai mari. Vreau să cinstesc înalta însoțire a Celui care S-a dat pentru noi. Vreau să fie mulțumiți și vecinii, că nu ne-au lăsat să le dripim degeaba grădinile, când credeam că nu ne văd.

Nu știu dacă voi putea, dar asta e năzuința mea.

Pentru că banii nu pot cumpăra dragostea și nu pot realiza scenariul perfect al familiei.

Pentru că viața a pornit de la Dumnezeu și s-a transformat într-un fluviu pe care nu-l mai poate stăvili nimeni, astăzi.

Pentru că nu suntem numai trupuri și chimie. Suntem mai mult decât atât și, oricât de grele sunt întrebările existențiale, puterea vieții învinge.

Reclame

Mărturisirea de credință a baptiștilor din Transilvania – 1905

Pentru cercetătorii care au cont pe publicatiibaptiste.ro, am publicat un document deosebit de important, semnalat de Vasile BEL și oferit prin bunăvoința lui Daniel STOICA.

https://publicatiibaptiste.ro/mc-fassiunea-credinei-1905/

Creștinul în cetate – carte de Adrian Papahagi. Citate (2)

„Fideli principiilor profesate, creștin-democrații nu pot deosebi dreptatea de justiție fără să-și trădeze tradiția. Nu întâmplător, creștinismul s-a împletit încă din primele secole cu dreptul roman, transferând în dreptul canonic și în cel civil valorile Evangheliei. Iată de ce creștin-democrația s-a opus întotdeauna fărădelegii totalitare și statului de non-drept, suferind în egală măsură sub nazism și comunism.” – pag. 48-49

„…nu există două moralități: una individuală și una colectivă; nu există acțiuni care să se sustragă sancțiunii legii morale; politica nu este în afara cercului eticii. Fiecare act politic se reduce la un act individual, pe propria responsabilitate” – pag. 53-54, citându-l pe Luigi Sturzo
„Infantilizarea cetățeanului într-o societate asistențială este la fel de pernicioasă ca fuga de responsabilitate a politicienilor. Sănătatea, educația, bunăstarea sunt responsabilitatea fiecăruia. Nu poți să nu înveți, dar să aștepți un loc de muncă bun, să îți bați joc de sănătate, dar să pretinzi să fii vindecat, gratuit, pe banii celorlalți, să nu muncești, dar să fii întreținut de societate.” – pag. 54
„A încerca să nivelezi societatea este o periculoasă utopie. Incapabile să generalizeze meritul, talentul sau prosperitatea, experimentele egalitariste au sfârșit invariabil prin universalizarea precarității.” – pag. 58
„Efectul pervers al egalitarismului este corupția și abuzul. Într-o precaritate generalizată, natura umană va amenaja mereu insule de privilegiu, la care se poate ajunge doar pin abuz. Întotdeauna, ca în Ferma animalelor a lui Orwell, unii vor găsi un mod de a fi mai egali decât ceilalți.” – pag. 59
„În distopia lui Aldous Huxley, Minunata lume nouă, copiii erau produși în laboratoare, crescuți de stat și condiționați chimic să îndeplinescă anumite funcții sociale. Sexul servea doar plăcerii, nu procreării, iar drogurile obligatorii procurau o fericire iluzorie și facilă. La capătul a șeizeci de ani de viață, oamenii erau eutanasiați, în mod igienic și blând, pe fondul unei muzici liniștitoare. Toate acestea din „umanism” și din grijă pentru buna funcționare a unei societăți cu pături omogene, perfect funcționale.” – pag. 65
„Progresul fabulos al tehnicii mărește astăzi ispita creării omului perfect.” – pag. 65
„Frica de o moarte lungă și dureroasă este de înțeles – curmarea voluntară a vieții suferindului este însă necreștinească, fiindcă nesocotește speranța și se pleacă în fața materiei.” – pag. 66
„A separa nașterea și moartea de demnitatea și în același timp de dramatismul lor este o ispită a omului faustic, capabil să creeze homunculi în eprubetă, dar înfricoșat de marea trecere.” – pag. 66
„A privi nașterea sau curmarea vieții fătului doar din perspectiva părinților – clienți și pacienți – înseamnă a ignora demnitatea copilului lipsit de apărare și dreptul lui la viață.” – pag. 66
„A privi muribundul doar din perspectivă fiziologică înseamnă a nesocoti transfigurarea spirituală a suferinței.” – pag. 66

Creștinul în cetate – carte de Adrian Papahagi. Citate (1)

cic_cover_prel

Citate selectate de mine, „Creștinul în cetate. Manual de supraviețuire”, de Adrian Papahagi, Iași, Doxologia 2017

„Profesând un reformism inspirat din principiile libertății, demnității, dreptății și responsabilității solidare, creștin-democrația se opune atât ingineriilor sociale, cât și politicii care promovează minciuna ca metodă de lucru, injustiția și arbitrarul, însoțite de o suverană iresponsabilitate – sursa unui dezastru moral fără precedent.” – pag. 26

„În creștinism au fost distilate și democrația ateniană, și dreptul roman, și mesianismul iudaic – morabilă sinteză între civilizație și elecțiune, între personalism și simțul comunității.” – pag. 27

„Practicând în ultima jumătate de veac ura de sine și relativismul valorilor, Europa a încetat să creadă în misiunea ei civilizatoare, renegându-și spiritul și lucrarea bimilenară.” – pag. 27

„Nu avem de ce să ne scandalizăm dacă românii, în covărșitoarea lor majoritate, sunt creștini și văd binele, adevărul, dreptarea și frumosul în lumina Evangheliei.” – pag. 30

„Nu se poate cere creștinilor, care reprezintă majoritatea cetățenilor, electorilor și contribuabililor, să fie creștini doar la ei acasă și amorfi spiritual în agora.” – pag. 30

 

Publicat în Fără categorie

Mini mene cu getate (1)

hqdefault

Nu există diversitate decât în conceptul familiei unui bărbat și a unei femei – diversitate 100%. Cu doi bărbați sau cu două femei e 0%. În cazul poligamiei sau a poliandriei, procentul variază, funcție de număr, dar nu e niciodată 100%. Votez diversitatea: un bărbat și o femeie.

Prima discriminare față de homosexuali datează de pe vremea lui Adam și a Evei.

Un homofob poate să-l catalogheze pe un altul ca fiind homofob, dar nu-l poate acuza pentru aceasta.

Conveția de la Instanbul își anulează propria propunere împotriva violenței împotriva femeii prin faptul că propune în același timp relativizarea termenului „femeie”. (aici râsul meu este prelung, deci urmează o oarecare pauză care nu se vede în articol)

Acuzele aduse referendumului pentru familie, prin procedeul identificării cu PSD, sunt atât de multe și de diverse încât este evident faptul că nu au de-a face, de fapt, cu acesta, ci cu nevoia urgentă de a-l discredita.

Dacă PSD este atât de inteligent încât a pus la cale o super manipulare cu acest referendum și cine mai știe cu ce…, manipulând biserici, atei, intelectuali, tineri, vârstnici și persoane din toate partidele politice (inclusiv USR), atunci vrajmașii lor de moarte de astăzi ar trebui să se înscrie în partid și să-și pună acasă icoane cu Dragnea.

Logica pătrarului descrie modul în care cred unii parveniți că funcționează democrația. Cum anume? Dau un exemplu, nu întâmplător: Merge Dragnea la CCR (Curtea Constituțională a României, instituție democratică într-un stat de drept), intră și zice: Bună ziua, am venit să bag și io un referendum, se poate? – Da, domnu Dragnea, cum nu, zic judecătorii. Da ce referendum? – Apăi, să reintroducem arderea pe rug. – A, numa asta? – Da, că n-a mai fost de mult. – Na bine, rezolvăm. Numa pentru atât ați venit până aici, domnu Dragnea? – Da, că sunteți CCR și na… – Bine, mulțumim că v-ați obosit. Rezolvăm imediat hârțogăriile, numa avem și noi o rugăminte. – Da, ziceți, cum nu… – Dacă ne puteți ajuta cu jurnaliștii ăștia, să îi izolăm cumva, că numa ne pun bețe în roată. Sigur o să facă mișto de noi că trecem referendumu ăsta și dacă puteți să le băgați pumnu în piept, că doar suntem o democrație și stat de drept, nu putem să permitem anarhia în țară. – A, s-a rezolvat deja. – A, na bun, domn Dragnea. – Numa bine, piromani dragi! – Căldură sufletească vă dorim și noi!

Sunt doi tați mai buni decât niciunul (pentru un copil orfan)? Sunt două mame mai bune decât niciuna? Care să îl înfieze și să-l crească pe acel copil? Problema e pusă fals, copilul are nevoie de un tată și de o mamă. E trist când unul lipsește sau când ambii lipsesc. În plus, observăm că doi profesori sunt mai buni decât niciunul, dar la oră predă unul singur. Altfel, două felinare dau mai multă lumină decât niciunul, dar și unul dă mai multă lumină decât niciunul. Revenind, tocmai asta e ideea, că nu există doi tați (întrebarea inițială face parte dintr-un argument circular).