Vocea care se repeta

Jung, un mare erudit al pamantului, fruntas al veacului acestuia in ale mintii si sentimentului, cum singur se descrie mai mult sau mai putin indirect, zicea la un moment dat:

„Incet am ajuns sa inteleg ca aceasta comuniune a fost o experienta fatala pentru mine. Am experimentat gol… Am stiut ca niciodata nu voi mai putea sa particip la aceasta ceremonie. De ce aceasta nu este religie de loc, mi-am zis? Este o absenta de Dumnezeu, biserica este un loc unde nu ar trebui sa merg. Nu este viata ceea ce este acolo, ci moarte.”

Vorbea despre Cina Domnului intr-o biserica protestanta (sfanta comuniune, cum o numesc ei). Tatal sau era crestin. Ciudat insa, vocea aceasta se repeta si astazi. Psihologia care a intrat in credintele unora din biserici (chiar multi, se pare) ii determina sa vada moarte, acolo unde este viata. Incet, cum zicea si Jung, unii chiar ajung sa „inteleaga” ca lipsa lui de intelegere este tot una cu lipsa oricarei intelegeri. Relativizarea se intoarce pana la urma impotriva celui care relativizeaza, generalizand.

Sunand a esoterism si a gnosticism, aceasta voce e lamentatia celui care ii deplange pe altii ca sunt inselati, in timp ce el insusi este prin intr-o capcana asa de perfida, incat nu o vede nici dupa ce latul a fost tras. Misticismul incepe sa intre si el in discutie. Se formeaza un sistem al unor initiati, care citesc gresit pasaje intregi din Biblie pentru a tine in viata ceva ce nu a trait niciodata. Este o iluzie asa de mare incat nici un maestru al magiei nu ar ridica ochii. Totul se indreapta spre interior, spre ce simt si cred eu, spre mine in fond. De acolo vine vocea. Ea este aceeasi si se repeta, fiindca aduce acelasi mesaj al subiectivismului tanguit, inlacrimat si indoliat.

Totul e subiectiv in psihologie. Merge bine cu vremurile noastre, cand se joaca o piesa de teatru in biserici, de cand cu scenetele. Ne facem ca vindecam rani, ca iubim, ca incurajam… totul e prefacut si gandit din timp, nimic nu mai e „incotro bate vantul”. Oricum este prea slab sa nu fii dus de vant. Conteaza insa ce vant te duce – al lumii sau al Domnului.

Nadajduiesc ca veti recunoaste in text adevarurile din Biblie care au fost folosite intentionat fara referinte si ghilimele. Poate fi vocea care se repeta.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Psihologia si natura ei

In copilaria ei, psihologia, prin fiecare om ce i-a marcat teoriile definindu-le, s-a format pe aceleasi probleme pe care le discuta si Scriptura, abordandu-le diferit. Intr-un anume sens, psihologia contrazice crestinismul, cauta sa-l elimine si-l ridiculizeaza.

In alt sens, umanismul s-a raportat la spiritualitatea umana prin definirea psihologiei ca atare. Sigmund Freud, Carl Jung – au erodat increderea societatii in Dumnezeu si crestinism, alcatuind un sistem care se opune efectiv direct Cuvantului lui Dumnezeu. Daca am personaliza, am avea un Goliat care il contrazice pe Dumnezeu in fata. Deocamdata insa, Dumnezeu e intelept si nu raspunde. Candva, El va fi intelept si va raspunde.

Psihologia s-a autocalificat intr-o pozitie din care pretinde ca poate cuprinde crestinismul. Ati auzit de termeni precum „psihologia crestinismului”? Acest termen inseamna practic ca un psiholog poate cuprinde cu mintea nu doar teologia unui teolog, ci si pe teolog. Si toate acestea, sub o masca a unei rusini mimate.

Freud a vazut toate religiile ca mitologii colective, ca iluzii neuro-obsesive ale umanitatii. Referindu-se mintii, Freud a gasit cauza problemelor mintale: religia. Pe de alta parte, Jung a concis ca toate religiile sunt imaginare, dar bune. Ambele pareri sunt anticrestine. Veti observa ca prima neaga crestinismul, iar a doua il mitologizeaza.

Candva, Jay Adams spunea:

„Datorita invataturilor Scripturilor, cineva este fortat sa concluzioneze ca in marea ei parte, psihologia clinica si de consiliere, precum si cam toata psihiatria, a fost purtata fara licenta de la Dumnezeu si intr-o rebeliune autonoma impotriva Sa. Aceasta a fost ceva inevitabil, datorita faptului ca Cuvantul Dumnezeului suveran a fost ignorat.”

Intr-adevar, „toata Scriptura este de folos… pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie cu totul desavarsit si destoinic pentru orice lucrare buna…” In engleza – „may be fully equipped for every good work”. Echiparea pe care o aduce Cuvantului in esenta Lui, in limitele sale canonice si principiale este SUFICIENTA, dupa ce a fost necesara, omului lui Dumnezeu. In fapt, pentru aceasta a si fost alcatuita Scriptura. Cand cineva face o casa, o face sa stea in ea, cel mai probabil si nu sa o umple cu apa sa se vada pestii prin geam (sau, cel putin, cu un scop oarecare). Alcatuirea Cuvantului asa cum este el, nu a fost la intamplare. Faptul ca acest Cuvant al lui Dumnezeu este inspirat nu este intamplator. Toata Scriptura a fost insuflata de Dumnezeu… „pentru ca”. Pasajul la care ma refer si pe care voi il cunoasteti este clar.

Pare ciudat ca un crestin ar vrea sa invete de la lume cum sa slujeasca in Biserica. Dar sa nu uitam faptul ca atunci cand cineva este inselat, acel cineva nu stie asta, crede ca totul este bine. Altfel, nu ar mai fi inselat.

Trebuie sa intelegem natura oricarei religii false, a oricarei erezii. Ea, in prima faza doreste sa coexiste in pace cu ceea ce noi numim Cuvantul lui Dumnezeu. Candva pe drum, „prietenia” se va rupe. Si banuiti de catre cine. Fiindca orice fals nu vrea sa stea langa adevar decat pentru al substitui candva… in ochii altora, fiindca in realitate nu poate, e absurd.

Psihologia pretinde ca priveste lucrurile obiectiv. Stii cine face asta, sigur? Dumnezeu! Psihologia nu este o persoana. Aceia care o definesc insa, aceia pretind obiectivitate. Obiectivitatea lor relativizeaza chiar Cuvantul lui Dumnezeu, luindu-i intai valoarea de absolut unic. Ei bine, Cuvantul lui Dumnezeu este obiectiv si este singur obiectiv. Atunci, imi veti permite sa-i spun psihologiei ca minte si ca eu nu o cred. Noi oamenii nu putem fi obiectivi decat prin Cuvant. Orice alta teorie zace in minciuna… pana la urma.

In natura ei, psihologia este o himera, un surogat, o fata morgana. Daca ti-e sete, bea adevarata apa, care satura, care nu-ti creaza dependenta. Daca ti-e foame, mananca adevarata mancare, care hraneste si care nu-ti goleste si mai mult stomacul. Daca te simti neimplinit, nu incerca sa te implinesti cu ceva ce nu implineste. Cuvantul Domnului este cu adevarat mancare si bautura. Caci omul nu se hraneste numai cu paine si cu apa, ci si cu orice cuvant care iese din gura Domnului. Nu te lesa inselat de promisiuni fara fond.

Nu te mira ca astazi crestinii vor sa fie tot mai ca lumea, tot mai, zic ei gresit, „relevanti”. Este consecinta faptului ca psihologia a fost pusa langa Cuvant… acum ii vrea locul! Noi trebuie sa fim relevanti si sa ne fereasca Dumnezeu sa nu fim! De aceea, la „Lege si la marturie”. Caci daca nu vom zice asa…

Publicat în Fără categorie

Vocea care se repeta

Jung, un mare erudit al pamantului, fruntas al veacului acestuia in ale mintii si sentimentului, cum singur se descrie mai mult sau mai putin indirect, zicea la un moment dat:

„Incet am ajuns sa inteleg ca aceasta comuniune a fost o experienta fatala pentru mine. Am experimentat gol… Am stiut ca niciodata nu voi mai putea sa particip la aceasta ceremonie. De ce aceasta nu este religie de loc, mi-am zis? Este o absenta de Dumnezeu, biserica este un loc unde nu ar trebui sa merg. Nu este viata ceea ce este acolo, ci moarte.”

Vorbea despre Cina Domnului intr-o biserica protestanta (sfanta comuniune, cum o numesc ei). Tatal sau era crestin. Ciudat insa, vocea aceasta se repeta si astazi. Psihologia care a intrat in credintele unora din biserici (chiar multi, se pare) ii determina sa vada moarte, acolo unde este viata. Incet, cum zicea si Jung, unii chiar ajung sa „inteleaga” ca lipsa lui de intelegere este tot una cu lipsa oricarei intelegeri. Relativizarea se intoarce pana la urma impotriva celui care relativizeaza, generalizand.

Sunand a esoterism si a gnosticism, aceasta voce e lamentatia celui care ii deplange pe altii ca sunt inselati, in timp ce el insusi este prin intr-o capcana asa de perfida, incat nu o vede nici dupa ce latul a fost tras. Misticismul incepe sa intre si el in discutie. Se formeaza un sistem al unor initiati, care citesc gresit pasaje intregi din Biblie pentru a tine in viata ceva ce nu a trait niciodata. Este o iluzie asa de mare incat nici un maestru al magiei nu ar ridica ochii. Totul se indreapta spre interior, spre ce simt si cred eu, spre mine in fond. De acolo vine vocea. Ea este aceeasi si se repeta, fiindca aduce acelasi mesaj al subiectivismului tanguit, inlacrimat si indoliat.

Totul e subiectiv in psihologie. Merge bine cu vremurile noastre, cand se joaca o piesa de teatru in biserici, de cand cu scenetele. Ne facem ca vindecam rani, ca iubim, ca incurajam… totul e prefacut si gandit din timp, nimic nu mai e „incotro bate vantul”. Oricum este prea slab sa nu fii dus de vant. Conteaza insa ce vant te duce – al lumii sau al Domnului.

Nadajduiesc ca veti recunoaste in text adevarurile din Biblie care au fost folosite intentionat fara referinte si ghilimele. Poate fi vocea care se repeta.

Psihologia si natura ei

In copilaria ei, psihologia, prin fiecare om ce i-a marcat teoriile definindu-le, s-a format pe aceleasi probleme pe care le discuta si Scriptura, abordandu-le diferit. Intr-un anume sens, psihologia contrazice crestinismul, cauta sa-l elimine si-l ridiculizeaza.

In alt sens, umanismul s-a raportat la spiritualitatea umana prin definirea psihologiei ca atare. Sigmund Freud, Carl Jung – au erodat increderea societatii in Dumnezeu si crestinism, alcatuind un sistem care se opune efectiv direct Cuvantului lui Dumnezeu. Daca am personaliza, am avea un Goliat care il contrazice pe Dumnezeu in fata. Deocamdata insa, Dumnezeu e intelept si nu raspunde. Candva, El va fi intelept si va raspunde.

Psihologia s-a autocalificat intr-o pozitie din care pretinde ca poate cuprinde crestinismul. Ati auzit de termeni precum „psihologia crestinismului”? Acest termen inseamna practic ca un psiholog poate cuprinde cu mintea nu doar teologia unui teolog, ci si pe teolog. Si toate acestea, sub o masca a unei rusini mimate.

Freud a vazut toate religiile ca mitologii colective, ca iluzii neuro-obsesive ale umanitatii. Referindu-se mintii, Freud a gasit cauza problemelor mintale: religia. Pe de alta parte, Jung a concis ca toate religiile sunt imaginare, dar bune. Ambele pareri sunt anticrestine. Veti observa ca prima neaga crestinismul, iar a doua il mitologizeaza.

Candva, Jay Adams spunea:

„Datorita invataturilor Scripturilor, cineva este fortat sa concluzioneze ca in marea ei parte, psihologia clinica si de consiliere, precum si cam toata psihiatria, a fost purtata fara licenta de la Dumnezeu si intr-o rebeliune autonoma impotriva Sa. Aceasta a fost ceva inevitabil, datorita faptului ca Cuvantul Dumnezeului suveran a fost ignorat.”

Intr-adevar, „toata Scriptura este de folos… pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie cu totul desavarsit si destoinic pentru orice lucrare buna…” In engleza – „may be fully equipped for every good work”. Echiparea pe care o aduce Cuvantului in esenta Lui, in limitele sale canonice si principiale este SUFICIENTA, dupa ce a fost necesara, omului lui Dumnezeu. In fapt, pentru aceasta a si fost alcatuita Scriptura. Cand cineva face o casa, o face sa stea in ea, cel mai probabil si nu sa o umple cu apa sa se vada pestii prin geam (sau, cel putin, cu un scop oarecare). Alcatuirea Cuvantului asa cum este el, nu a fost la intamplare. Faptul ca acest Cuvant al lui Dumnezeu este inspirat nu este intamplator. Toata Scriptura a fost insuflata de Dumnezeu… „pentru ca”. Pasajul la care ma refer si pe care voi il cunoasteti este clar.

Pare ciudat ca un crestin ar vrea sa invete de la lume cum sa slujeasca in Biserica. Dar sa nu uitam faptul ca atunci cand cineva este inselat, acel cineva nu stie asta, crede ca totul este bine. Altfel, nu ar mai fi inselat.

Trebuie sa intelegem natura oricarei religii false, a oricarei erezii. Ea, in prima faza doreste sa coexiste in pace cu ceea ce noi numim Cuvantul lui Dumnezeu. Candva pe drum, „prietenia” se va rupe. Si banuiti de catre cine. Fiindca orice fals nu vrea sa stea langa adevar decat pentru al substitui candva… in ochii altora, fiindca in realitate nu poate, e absurd.

Psihologia pretinde ca priveste lucrurile obiectiv. Stii cine face asta, sigur? Dumnezeu! Psihologia nu este o persoana. Aceia care o definesc insa, aceia pretind obiectivitate. Obiectivitatea lor relativizeaza chiar Cuvantul lui Dumnezeu, luindu-i intai valoarea de absolut unic. Ei bine, Cuvantul lui Dumnezeu este obiectiv si este singur obiectiv. Atunci, imi veti permite sa-i spun psihologiei ca minte si ca eu nu o cred. Noi oamenii nu putem fi obiectivi decat prin Cuvant. Orice alta teorie zace in minciuna… pana la urma.

In natura ei, psihologia este o himera, un surogat, o fata morgana. Daca ti-e sete, bea adevarata apa, care satura, care nu-ti creaza dependenta. Daca ti-e foame, mananca adevarata mancare, care hraneste si care nu-ti goleste si mai mult stomacul. Daca te simti neimplinit, nu incerca sa te implinesti cu ceva ce nu implineste. Cuvantul Domnului este cu adevarat mancare si bautura. Caci omul nu se hraneste numai cu paine si cu apa, ci si cu orice cuvant care iese din gura Domnului. Nu te lesa inselat de promisiuni fara fond.

Nu te mira ca astazi crestinii vor sa fie tot mai ca lumea, tot mai, zic ei gresit, „relevanti”. Este consecinta faptului ca psihologia a fost pusa langa Cuvant… acum ii vrea locul! Noi trebuie sa fim relevanti si sa ne fereasca Dumnezeu sa nu fim! De aceea, la „Lege si la marturie”. Caci daca nu vom zice asa…

Patru mituri despre psihologie

1. Primul mit, cel mai adesea auzit, spus si in salile de clase in liceu (poate chiar ai auzit), este ca psihoterapia (consilierea psihologica impreuna cu teoriile si tehnicile aferente ei) este o stiinta si nu o religie.

2. Al doilea mit este ca cel mai bun mod de a consilia utilizeaza atat psihologia cat si Biblia. Acei crestini care sunt si psihologi, au pretentia deseori ca ei sunt cei mai in masura sa-i inteleaga pe oameni si sa ii ajute.

3. Al treilea mit este ca oamenii care experimenteaza un comportament cu probleme mental-emotionale sunt bolnavi mintal. Punctul de plecare este aceasta: doctorul trateaza trupul, psihologul trateaza mintea si emotiile si slujitorul spiritual face doar lucrurile spirituale, strict. De aici se deduce ca un crestin spiritual nu poate sa se ocupe de un altul cu probleme emotionale sau mentale, decat daca este un psiholog.

4. In fine, al patru mit major, este ca psihoterapia are un nivel ridicat de succes. De aici se merge si mai departe, sugerandu-se ca ajutorul psihologic este mai folositor chiar decat consilierea biblica (desi chiar si exprimarea aceasta pare fortata).

Publicat în Fără categorie

Intrebari de temut

CAPS este Asociatia Crestina pentru Studii Psihologice (The Christian Association for Psychological Studies). La una din intalnirile membrilor ei, s-au spus urmatoarele:

„Suntem deseori intrebati daca suntem ‘psihologi crestini’ si gasim ca fiind dificil sa raspundem din moment ce nu stim ce implica intrebarea. Suntem crestini care suntem psihologi, dar la timpul prezent nu exista psihologie crestina care sa fie remarcabil diferita de psihologia non-crestina. Este dificil sa facem supozitia ca functionam intr-o alta maniera, fundamental vorbind, decat colegii nostri necrestini… nu exista nici o teorie acceptabila, nici o modalitate de cercetare si nici o metodologie de tratament care sa fie crestina in mod distinctiv.”

Psihologii sunt pe baricade, spunand raspicat ca psihologia nu are nimic de-a face cu crestinismul. In fapt, in realitate, psihologia este un sistem de valori omenesti, prin care omul isi defineste in termeni proprii tot ce tine de tot ce nu este trup, materie, fara sa-L includa pe Dumnezeu, sau, mai bine zis, excluzandu-L pe Dumnezeu.

Acum, am o intrebare. Daca psihologii refuza sa accepte orice legatura cu crestinismul, de ce se chinuie unii crestini sa adopte cultul psihologiei in barca celor deja salvati? De ce se vrea potrivirea unui sistem care a fost inventat pentru a aduce echilibru pamantesc intr-un sistem care exista pentru a oferi echilibru duhovnicesc?

In timp ce oamenii sufera de boli fara leac firesc, psihologia ii minte pe fata ca are leac pentru ei. Pastori crestini, lideri crestini isi hranesc oamenii cu aluat umflat, plin cu aer si drojdie, dar care nu aduce nici un efect in realitatea spirituala. De ce se simt bine toti si cand pleaca sunt tot aceiasi oameni? De ce e nevoie de mai mult, de mai mult?

Avem tot mai mult experti, dar tot mai putini crestini de valoare, maturi spiritual. Avem tot mai multi maestri psihologi si tot mai mult material didactic pentru ei. Hei! Nu esti experiment pentru oameni. Nu esti meterial didactic pentru absolvetii de liceu, gata sa mai invete cate ceva in scoala omului. Pentru tine a murit Cristos si ar fi bine sa nu permiti nimanui sa te hraneasc cu „nadejdi inselatoare”. Numai Cuvantul lui Dumnezeu este cu adevarat hrana si bautura.

In cartea „Psichoheresy”, sotii Bobgan subliniaza: „Seducerea crestinatatii prin psihologie nu este un eveniment viitor posibil, care ar putea aparea. S-a intamplat deja.” La idolul relevantei s-au adus multe jertfe. Psihologizarea adunarilor crestine are o dinamica incredibila. Psihologia vrea sa inlocuiasca doctrina, sa o relativizeze la observatii ingenioase omenesti, pur omenesti…

Umbra psihologiei ascunde Crucea lui Cristos, iar jargonul psihologic contamineaza crunt si fara rusine Cuvantul lui Dumnezeu. Cati termeni folosesti si sunt straini de Scriptura? Nu ma refer aici la „omniprezent”. Acest termen nu e strain de Scriptura, desi are o haina noua.

Oare tu ce Evanghelie ai crezut? Ai crezut Evanghelia harului lui Dumnezeu, asa cum este ea exprimata in Biblie, sau ai crezut surogatul psiho-ereziei care bantuie astazi prin biserici, pe care unii o introduc pe la spate, dupa vreun ungher, in vreo discutie pe messenger sau prin media?

In timp ce crezi ca vei fi relevant si ca ii vei atrage pe oameni la Cristos prin momeli lumesti, tocmai acest principiu ti se aplica tie. Sa nu crezi ca esti deosebit. Tocmai ai fost atras printr-o momeala lumeasca. Si, in acest caz, esti. Ce? Nu stiu, pescar insa nu.

Publicat în Fără categorie

Patru mituri despre psihologie

1. Primul mit, cel mai adesea auzit, spus si in salile de clase in liceu (poate chiar ai auzit), este ca psihoterapia (consilierea psihologica impreuna cu teoriile si tehnicile aferente ei) este o stiinta si nu o religie.

2. Al doilea mit este ca cel mai bun mod de a consilia utilizeaza atat psihologia cat si Biblia. Acei crestini care sunt si psihologi, au pretentia deseori ca ei sunt cei mai in masura sa-i inteleaga pe oameni si sa ii ajute.

3. Al treilea mit este ca oamenii care experimenteaza un comportament cu probleme mental-emotionale sunt bolnavi mintal. Punctul de plecare este aceasta: doctorul trateaza trupul, psihologul trateaza mintea si emotiile si slujitorul spiritual face doar lucrurile spirituale, strict. De aici se deduce ca un crestin spiritual nu poate sa se ocupe de un altul cu probleme emotionale sau mentale, decat daca este un psiholog.

4. In fine, al patru mit major, este ca psihoterapia are un nivel ridicat de succes. De aici se merge si mai departe, sugerandu-se ca ajutorul psihologic este mai folositor chiar decat consilierea biblica (desi chiar si exprimarea aceasta pare fortata).