Alegerea in casatorie [3]

In cartea sa, Voia lui Dumnezeu ca mod de viata, editura Kerigma, pag. 35, Jerry Sittser afirma:

„Dumnezeu vrea, intr-adevar, un anumit lucru de la noi – sa cautam Imparatia Lui, inainte de toate. Insa Dumnezeu ne ingaduie sa urmam mai multe cai posiblie pentru a o transpune in practica, intr-un final, pe cea care reprezinta voia Lui. De exemplu, Dumnezeu nu a pregatit pentru noi o anumita persoana cu care sa ne casatorim si pe care noi trebuie sa o „gasim”. Exista mai multe persoane cu care ne-am putea casatori, daca alegem sa facem pasul acesta. De asemenea, Dumnezeu nu a planuit o cariera anume pentru noi, pe care trebuie sa o descoperim. Exista mai multe cariere pe care le-am putea imbratisa si probabil chiar o vom face. Voia „speciala” a lui Dumnezeu in ce ne priveste vizeaza hotararea de a-L urma pe El pe primul loc in toate lucrurile. In felul acesta cand luam anumite decizii legate de viitor, putem avea incredere ca ceea ce alegem corespunde voii lui Dumnezeu pentru viata noastra.”

Nu discut „transpunerea in practica”, expresie care ma face sa ma gandesc la unele conceptii de astazi, care considera Cuvantul lui Dumnezeu o chestiune teoretica, lipsita de viata. Ma opresc doar la chestiunea in discutie. Observam, dupa cum spuneam in partea a II-a legata de alegerea in casatorie, ideea conform careia ar exista mai multe persoane cu care ne-am putea casatori, ramanand astfel in voia lui Dumnezeu.

In ce priveste aceasta, mai exista varianta de a exista o singura persoana randuita de Dumnezeu pentru fiecare in parte, in conditia in care acea persoana se va casatori pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu pentru ea. Este semnificativ sa intelegem doua lucruri:
– casatoria nu este mai importanta decat trairea pentru Dumnezeu, daca este o piedica in calea trairii crestine reale, aceasta trebuie ocolita (ma refer inainte de pasul casatoriei, nu dupa);
– casatoria nu este pentru aceasta putin importanta, ci este esentiala; aceasta se vede din modul in care Dumnezeu Insusi se raporteaza la ea, la cum o defineste, in fapt.

Asocierea unei cariere cu casatoria, din citatul de mai sus este fara valoare in context. Faptul ca cineva ar putea alege orice cariera nu impune faptul ca ar putea alege orice partener in viata. Aceasta ar insemna ca cei care stiu sa se descurce pe pamant mai bine, pot alege mai usor o sotie si alte implicatii despre care nu e necesar sa discutam.

Venim acum la exemplul lui Avraam. El este un exemplu de credinta pentru noi. In ce priveste casatoria lui Isaac, fiul sau, Avraam merge din nou prin credinta, dar pe baza unor principii clare. El ii porunceste robului sau sa ii ia o sotie lui Isaac, dar aceasta sa nu fie dintre fetele popoarelor Canaanului.

Fara sa intram in detalii, observam cum Dumnezeu aduce exact persoana potrivita pentru Isaac, fara ca acesta sa faca nimic.

Exemplul acesta este esential. Faptul ca multi nu pot spune ca au fost calauzit asemanator in viata, in alegerea partenerului, este irelevant. Adevarul nu trebuie sa fie probat de majoritatea ca sa existe. Adevarul si standardul lui Dumnezeu sunt punctul de plecare.

Exemplul lui Isaac si al Rebecai este definitoriu in discutia de fatza. Avraam are doi fii. Iata cum ajung ei sa se casatoreasca:

1. Ismael – Genesa 21: 20 – 21

„Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit in pustie si a ajuns vanator cu arcul. A locuit in pustiul Paran si mama-sa i-a luat o nevasta din tara Egiptului.”

2. Isaac – Genesa [marturia robului lui Avraam] 24: 42 – 45

„Eu am ajuns azi la izvor si am zis: ‘Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbanda in calatoria pe care o fac, iata, eu stau la izvorul de apa si fata care va iesi sa scoata apa si careia ii voi zice: Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta, si care va raspunde: ‘Bea tu insuti si voi da de baut si camilelor tale’, fata aceea sa fie nevasta pe care a randuit-o Domnul pentru fiul stapanului meu!'”

Este o diferenta majora. In ambele cazuri altcineva alege pentru acesti oameni. Dar, este o alegere a lui Agar, care ii ia o sotie lui Ismael dupa cum stie ea, compatibila cu ea, din Egipt si este o alegere a lui DUMNEZEU care ii alege sotia lui Isaac, calauzind pe Avraam, pe robul lui Avraam, pe familia fetei si pe Rebeca insasi intr-un mod miraculos. Este o diferenta mare, nu?

Exemplui acesta al lui Isaac nu trebuie sa ne convinga sa mergem la fantana si sa asteptam sa vina fata… Ci, ne arata importanta suveranitatii lui Dumnezeu in casatorie. Dumnezeu nu greseste. Pe noi trebuie sa ne preocupe voia lui Dumnezeu.

Asadar, devine clar faptul ca, in casatorie, alegerea trebuie sa o faca Dumnezeu. Acela care doreste sa se casatoreasca in voia lui Dumnezeu va cauta voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o singura sotie pentru cei pentru care are, cei doi vor deveni un singur trup, iar familia astfel formata il va reprezenta pe Dumnezeu pe pamant, printre altii, printre alte cupluri formate dupa un criteriu sau altul, mai mult sau mai putin inteligent.

Concluzia este una simpla. Dumnezeu considera casatoria esentiala pentru cei care sunt randuiti sa se casatoreasca. Prin urmare, exista providenta si suveranitate in casatorie. Noi trebuie si putem sa stim voia lui Dumnezeu cu privire la cea cu care ne casatorim (la cel cu care ne casatorim).

In sprijinul acestui principiu biblic stau multe pasaje, experiente si versete. De asemenea, vom face observatia ca societatea posmodernista ii conduce pe cei care gandesc in termenii ei sa rationeze dupa logica ei. Este important sa vedem ca sinergismul, ecumenismul si falsa toleranta practicata de societatea globalizata de astazi impune consecinte in toate domeniile existentei umane. In ce priveste casatoria, opinia prezentata de Sittser este una de inteles in aceste conditii. Noi trebuie, insa, sa ramanem la Scripturi!

Dumnezeu sa va dea intelepciunea lui de sus, pentru a cunoaste cu adevarat relatia aceea cu El, din care izvorasc toate celelalte.