Un argument cade

Uneori, argumentul unor oameni carora vrei sa le spui despre Dumnezeu, se adreseaza traducerii Bibliei din care le citesti. Este vorba de traducerea facuta de preotul ortodox, Cornilescu D. Ei ne raspuns ca niste experti – voi va bazati pe o traducere gresita, care nu este exacta, motiv pentru care rataciti.

Ei bine, pe langa multele argumente pe care le arata fr. Iosif Ton in „Credinta adevarata” (Editura Cartea Crestina), am mai gasit unul, pe un blog:

Intelegem de aici ca exista documente care arata ca baptistii au folosit la inceput traducerea de la Iasi, 1874. Si chiar o indrageau, privind nu cu ochi buni noua traducere Cornilescu. Cu timpul insa, aceasta noua traducere a fost adoptata, fiind mai aproape de naturaletea limbii noastre de atunci, dar o traducere foarte buna.

Iata o sinteza de pe blogul mai sus amintit:

„Între scrisorile lui Cornilescu îmi atrage atenţia una care arată cât de multă ironie ascunde uneori istoria. La sfârşitul lui 1923 şi începutul lui 1924, la Societatea Biblică vin cereri pentru tipărirea unui alt Noul Testament (nu cel al lui Cornilescu). Oricât de ciudat ar părea, cererile vin în principal de la baptişti şi adventişti, care sunt familiarizaţi cu Biblia de la Iaşi (1874) şi cu Biblia Nitzulescu (revizuită de Gârboviceanu 1909/1911) şi nu vor altceva. În speţă, nu vor traducerea Cornilescu!”

Publicat în Fără categorie

Un argument cade

Uneori, argumentul unor oameni carora vrei sa le spui despre Dumnezeu, se adreseaza traducerii Bibliei din care le citesti. Este vorba de traducerea facuta de preotul ortodox, Cornilescu D. Ei ne raspuns ca niste experti – voi va bazati pe o traducere gresita, care nu este exacta, motiv pentru care rataciti.

Ei bine, pe langa multele argumente pe care le arata fr. Iosif Ton in „Credinta adevarata” (Editura Cartea Crestina), am mai gasit unul, pe un blog:

Intelegem de aici ca exista documente care arata ca baptistii au folosit la inceput traducerea de la Iasi, 1874. Si chiar o indrageau, privind nu cu ochi buni noua traducere Cornilescu. Cu timpul insa, aceasta noua traducere a fost adoptata, fiind mai aproape de naturaletea limbii noastre de atunci, dar o traducere foarte buna.

Iata o sinteza de pe blogul mai sus amintit:

„Între scrisorile lui Cornilescu îmi atrage atenţia una care arată cât de multă ironie ascunde uneori istoria. La sfârşitul lui 1923 şi începutul lui 1924, la Societatea Biblică vin cereri pentru tipărirea unui alt Noul Testament (nu cel al lui Cornilescu). Oricât de ciudat ar părea, cererile vin în principal de la baptişti şi adventişti, care sunt familiarizaţi cu Biblia de la Iaşi (1874) şi cu Biblia Nitzulescu (revizuită de Gârboviceanu 1909/1911) şi nu vor altceva. În speţă, nu vor traducerea Cornilescu!”

Despre insemnatatea botezului in Cristos

[din Epistola lui Pavel catre Romani]

Esenta acestor randuri se incadreaza in raspunsul la intrebarea „noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat”? Este evident ca e vorba aici despre doua concepte primare: viata si moartea, dar in ordine inversa.

In acest context apostolul Pavel se refera la botezul in Cristos. Botezul in Cristos este o notiune mai adanca decat botezul in apa. Botezul in apa are rostul sau si locul sau. Botezul in Cristos este ceea ce se intampla in realitate, spre ce arata botezul in apa. Se vorbeste mult si gresit despre botezul cu Duhul Sfant, dar se neglijeaza botezul in Cristos. Ce inseamna botezul in Cristos? Romani 6 ne explica:

– identificarea cu Cristos in moartea Lui;
– identificarea cu Cristos in ingroparea Lui(parte din prima);
– identificarea cu Cristos in invierea Lui;
– identificarea cu Cristos in viata Lui (consecinta precedentei).

Sa le luam pe rand.

1. Moartea lui Cristos.

Asemanarea cu moartea lui Cristos se refera la faptul ca „omul nostru cel vechi a fost rastigniti impreuna cu El”. Acest fapt, daca este real, presupune ca omul nostru cel vechi nu mai e liber. Mainile si picioarele ii sunt tintuite. Noi am murit fata de ceea ce eram, impreuna cu Cristos. Iar aceasta este parte din unirea cu Cristos de care avem parte.

Scopul precis pentru care am murit fata de pacat este acesta: pentru a fi dezbracati de puterea pacatului.

Exista, asadar, o dezbracare in moartea fata de omul vechi, sau a omului vechi. Nu suntem dezbracati de pacat, ci de PUTEREA pacatului. Cu alte cuvinte, nu mai suntem robi ai pacatului, pentru ca pacatului acum, dupa rastignirea aceasta, nu mai are putere sa ne conduca, nu mai poate stapani peste noi.

Puterea pacatului e camasa de forta, care ne facea incapabili sa fim liberi spre a face binele. Acum aceasta camasa nu mai este. Raul ramane, ca posibilitate, dar nu mai suntem sub puterea pacatului. Prin moartea impreuna cu Cristos am scapat de puterea pacatului. Aceasta veste si realitate ar trebui sa ne aduca mari bucurii. Ar trebui sa ne provoace momente de adanca inchinare fata de Dumenezeu care ne-a eliberat.

Iata, Cristos nu a murit doar sa ne ierte pacatele. Jertfa Lui are o mai mare insemnatate. Si, odata cu aceasta recunoastere, intelegere, respectul nostru fata de aceasta jertfa creste. Cutremurul nostru fata de apropierea de un astfel de Dumnezeu este cu atat mai mare.

Multumeste-i lui Dumnezeu pentru acest mare har – sa nu mai fi rob al pacatului.

2. Insemnatatea invierii lui Cristos

Aceasta ne arata o noua perspectiva. Ca exista un nou sens, o noua viata, alta decat cea veche, cea fata de care am murit. Este intai de toate conceptul noului. Avem ceva nou, avem ceva ce nu am avut pana acum.

Consecinta realitatii mortii impreuna cu Cristos nu este doar faptul ca, de drept, nu mai suntem robi ai pacatului. Consecinta mortii impreuna cu Cristos este si ca vom traim impreuna cu El.

Cristosul odata inviat din morti, nu mai moare, moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Acesta este un fapt. Trebuie stiut. Atunci, insemneaza ca Cristos de acum traieste vesnic. Si Pavel spune ca „prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu”.

Iata noua perspectiva a identificarii cu Cristos in invierea Lui – sa traim o viata noua, pentru Dumnezeu.

3. Viata pentru Dumnezeu.

Noi trebuie sa ne consideram, sa ne socotim, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu. Acum traim, dar pentru Dumnezeu. Si trebuie sa avem o astfel de socoata. Nu se poate sa ne dea alt rezultat, decat acesta. Daca suntem impreuna cu Cristos, iar Cristos traieste pentru Dumnezeu, si noi vom trai pentru Dumnezeu.

Aici se conduce rationamentul lui Pavel, care va discuta in capitolul 8 din Romani despre crestinul care are de acum in el si fierea pamanteasca, dar si noua fire, identificata cu Cristos.

Acum suntem robi ai neprihanirii. Adica, ascultam de ceea ce ne spune neprihanirea. Exista un rod, care arata faptul ca ascult de neprihanire. Nu vorbim aici despre chestiuni teoretice, dar fara echivalent in practica. Ci, ele se implinesc intocmai in trairea celui care se identifica cu Cristos. Rodul este sfintirea.

Cum il vezi pe fratele tau, cel care-si spune frate, care marturiseste ca Cristos l-a intalnit si ca s-a nascut din nou, dar care traieste in pacat? Dar daca vezi in viata cuiva sfintirea, ca rod, intelegi ca Dumnezeu e prezent acolo? Intelegi ca Dumnezeu e viu acolo?

Finalitatea vietii pentru Dumnezeu este viata vesnica cu Dumnezeu. Practic, cei care mor fata de vechea viata, o pierd pe aceasta, traiesc apoi, dupa inviere (omul nou) pentru Dumnezeu, rodind sfintirea, iar mai apoi, la sfarsitul vietii pamantesti, primesc viata vesnica. Domnul Isus ne spune ca cine isi va pierde viata pentru El o va castiga. Asa si este.

In acest context este versetul: „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata a lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Cristos”.

Identificarea cu Cristos in viata traita pentru Dumnezeu merge dincolo de granitele acestei lumi, in viata vesnica. E un izvor ce tasneste in viata vesnica, cum arata Domnul Isus intr-o predica.

In context, invatam ca darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica, pe care o primim ca finalitate a trairii pentru Dumnezeu in viata pamanteasca, in urma unei sfintiri reale, care este rodul faptului ca ne dam madularele roabe fata de Dumnezeu si neprihanire.

Iata ca viata vesnica nu este consecinta directa a credintei de la inceput, care te duce la moarte in Cristos. Ci, este consecinta directa a credintei de dupa inviere, care te tine in viata in Cristos.

Moartea e in Cristos, invierea e in Cristos, viata de aici (cea noua) e in Cristos, iar apoi viata vesnica e in Cristos. Fara Cristos nu exista niciuna. Fara Cristos nu putem sa avem viata vesnica. Faptul ca nu putem avea viata vesnica fara Cristos este amplu si nu tine doar de o decizie. Este vorba despre o viata intreaga.

Esti botezat in Cristos? Te-ai identificat cu Cristos in botezul Sau? Unde anume esti in toata aceasta asemanare? Mori, inviezi, traiesti cu El? Se vede in viata ta ca te curatesti, ca te sfintesti, ca iti doresti sa fi si ca esti tot mai neprihanit? Daca nu se vede, atunci intreaba-te daca il cunosti pe Cristos! Este esential, pentru ca, fara Cristos nu exista viata vesnica!

Poate ca ai inceput cu Cristos, ca te-ai identificat cu El in moartea Lui si in invierea Lui. Dar ai lasat-o mai moale cu viata. Ei bine, fara identificarea cu Cristos in viata Lui, nu exista mantuire! Nu exista viata vesnica fara traire impreuna cu Cristos fata de Dumnezeu. Si pentru Dumnezeu. Poate ai vrea sa reconsideri trairea si viata ta, sa te opresti putin si sa te lasi cercetat de Dumnezeu. Nu e de gluma, nu e de joaca. Chiar acum intoarce-te din ratacirea ta si traieste pentru Dumnezeu din plin.

Sfarsitul trairii in ascultare de omul vechi e moartea. Sfarsitul trairii in ascultare de Dumnezeu e viata vesnica in Cristos Isus. Viata vesnica nu ti-o hotarasti prin fapte, dar tu trebuie sa traiesti prin credinta. Fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui!

Doamne, ajuta-te, da-ne vointa si infaptuirea, da-ne putere si dragoste, ajuta credintei noastre ca sa fim biruitori. Ma rog pentru ca stiu ca asa o sa faci, pentru ca Tu deja ai murit, ai inviat si nu mai mori, ci traiesti pentru Dumnezeu. Slava Tie! Si eu vreau sa traiesc pentru Dumnezeu, prin credinta, prin puterea lui Dumnezeu. Ce har…

Publicat în Fără categorie

Despre insemnatatea botezului in Cristos

[din Epistola lui Pavel catre Romani]

Esenta acestor randuri se incadreaza in raspunsul la intrebarea „noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat”? Este evident ca e vorba aici despre doua concepte primare: viata si moartea, dar in ordine inversa.

In acest context apostolul Pavel se refera la botezul in Cristos. Botezul in Cristos este o notiune mai adanca decat botezul in apa. Botezul in apa are rostul sau si locul sau. Botezul in Cristos este ceea ce se intampla in realitate, spre ce arata botezul in apa. Se vorbeste mult si gresit despre botezul cu Duhul Sfant, dar se neglijeaza botezul in Cristos. Ce inseamna botezul in Cristos? Romani 6 ne explica:

– identificarea cu Cristos in moartea Lui;
– identificarea cu Cristos in ingroparea Lui(parte din prima);
– identificarea cu Cristos in invierea Lui;
– identificarea cu Cristos in viata Lui (consecinta precedentei).

Sa le luam pe rand.

1. Moartea lui Cristos.

Asemanarea cu moartea lui Cristos se refera la faptul ca „omul nostru cel vechi a fost rastigniti impreuna cu El”. Acest fapt, daca este real, presupune ca omul nostru cel vechi nu mai e liber. Mainile si picioarele ii sunt tintuite. Noi am murit fata de ceea ce eram, impreuna cu Cristos. Iar aceasta este parte din unirea cu Cristos de care avem parte.

Scopul precis pentru care am murit fata de pacat este acesta: pentru a fi dezbracati de puterea pacatului.

Exista, asadar, o dezbracare in moartea fata de omul vechi, sau a omului vechi. Nu suntem dezbracati de pacat, ci de PUTEREA pacatului. Cu alte cuvinte, nu mai suntem robi ai pacatului, pentru ca pacatului acum, dupa rastignirea aceasta, nu mai are putere sa ne conduca, nu mai poate stapani peste noi.

Puterea pacatului e camasa de forta, care ne facea incapabili sa fim liberi spre a face binele. Acum aceasta camasa nu mai este. Raul ramane, ca posibilitate, dar nu mai suntem sub puterea pacatului. Prin moartea impreuna cu Cristos am scapat de puterea pacatului. Aceasta veste si realitate ar trebui sa ne aduca mari bucurii. Ar trebui sa ne provoace momente de adanca inchinare fata de Dumenezeu care ne-a eliberat.

Iata, Cristos nu a murit doar sa ne ierte pacatele. Jertfa Lui are o mai mare insemnatate. Si, odata cu aceasta recunoastere, intelegere, respectul nostru fata de aceasta jertfa creste. Cutremurul nostru fata de apropierea de un astfel de Dumnezeu este cu atat mai mare.

Multumeste-i lui Dumnezeu pentru acest mare har – sa nu mai fi rob al pacatului.

2. Insemnatatea invierii lui Cristos

Aceasta ne arata o noua perspectiva. Ca exista un nou sens, o noua viata, alta decat cea veche, cea fata de care am murit. Este intai de toate conceptul noului. Avem ceva nou, avem ceva ce nu am avut pana acum.

Consecinta realitatii mortii impreuna cu Cristos nu este doar faptul ca, de drept, nu mai suntem robi ai pacatului. Consecinta mortii impreuna cu Cristos este si ca vom traim impreuna cu El.

Cristosul odata inviat din morti, nu mai moare, moartea nu mai are stapanire asupra Lui. Acesta este un fapt. Trebuie stiut. Atunci, insemneaza ca Cristos de acum traieste vesnic. Si Pavel spune ca „prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu”.

Iata noua perspectiva a identificarii cu Cristos in invierea Lui – sa traim o viata noua, pentru Dumnezeu.

3. Viata pentru Dumnezeu.

Noi trebuie sa ne consideram, sa ne socotim, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu. Acum traim, dar pentru Dumnezeu. Si trebuie sa avem o astfel de socoata. Nu se poate sa ne dea alt rezultat, decat acesta. Daca suntem impreuna cu Cristos, iar Cristos traieste pentru Dumnezeu, si noi vom trai pentru Dumnezeu.

Aici se conduce rationamentul lui Pavel, care va discuta in capitolul 8 din Romani despre crestinul care are de acum in el si fierea pamanteasca, dar si noua fire, identificata cu Cristos.

Acum suntem robi ai neprihanirii. Adica, ascultam de ceea ce ne spune neprihanirea. Exista un rod, care arata faptul ca ascult de neprihanire. Nu vorbim aici despre chestiuni teoretice, dar fara echivalent in practica. Ci, ele se implinesc intocmai in trairea celui care se identifica cu Cristos. Rodul este sfintirea.

Cum il vezi pe fratele tau, cel care-si spune frate, care marturiseste ca Cristos l-a intalnit si ca s-a nascut din nou, dar care traieste in pacat? Dar daca vezi in viata cuiva sfintirea, ca rod, intelegi ca Dumnezeu e prezent acolo? Intelegi ca Dumnezeu e viu acolo?

Finalitatea vietii pentru Dumnezeu este viata vesnica cu Dumnezeu. Practic, cei care mor fata de vechea viata, o pierd pe aceasta, traiesc apoi, dupa inviere (omul nou) pentru Dumnezeu, rodind sfintirea, iar mai apoi, la sfarsitul vietii pamantesti, primesc viata vesnica. Domnul Isus ne spune ca cine isi va pierde viata pentru El o va castiga. Asa si este.

In acest context este versetul: „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata a lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Cristos”.

Identificarea cu Cristos in viata traita pentru Dumnezeu merge dincolo de granitele acestei lumi, in viata vesnica. E un izvor ce tasneste in viata vesnica, cum arata Domnul Isus intr-o predica.

In context, invatam ca darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica, pe care o primim ca finalitate a trairii pentru Dumnezeu in viata pamanteasca, in urma unei sfintiri reale, care este rodul faptului ca ne dam madularele roabe fata de Dumnezeu si neprihanire.

Iata ca viata vesnica nu este consecinta directa a credintei de la inceput, care te duce la moarte in Cristos. Ci, este consecinta directa a credintei de dupa inviere, care te tine in viata in Cristos.

Moartea e in Cristos, invierea e in Cristos, viata de aici (cea noua) e in Cristos, iar apoi viata vesnica e in Cristos. Fara Cristos nu exista niciuna. Fara Cristos nu putem sa avem viata vesnica. Faptul ca nu putem avea viata vesnica fara Cristos este amplu si nu tine doar de o decizie. Este vorba despre o viata intreaga.

Esti botezat in Cristos? Te-ai identificat cu Cristos in botezul Sau? Unde anume esti in toata aceasta asemanare? Mori, inviezi, traiesti cu El? Se vede in viata ta ca te curatesti, ca te sfintesti, ca iti doresti sa fi si ca esti tot mai neprihanit? Daca nu se vede, atunci intreaba-te daca il cunosti pe Cristos! Este esential, pentru ca, fara Cristos nu exista viata vesnica!

Poate ca ai inceput cu Cristos, ca te-ai identificat cu El in moartea Lui si in invierea Lui. Dar ai lasat-o mai moale cu viata. Ei bine, fara identificarea cu Cristos in viata Lui, nu exista mantuire! Nu exista viata vesnica fara traire impreuna cu Cristos fata de Dumnezeu. Si pentru Dumnezeu. Poate ai vrea sa reconsideri trairea si viata ta, sa te opresti putin si sa te lasi cercetat de Dumnezeu. Nu e de gluma, nu e de joaca. Chiar acum intoarce-te din ratacirea ta si traieste pentru Dumnezeu din plin.

Sfarsitul trairii in ascultare de omul vechi e moartea. Sfarsitul trairii in ascultare de Dumnezeu e viata vesnica in Cristos Isus. Viata vesnica nu ti-o hotarasti prin fapte, dar tu trebuie sa traiesti prin credinta. Fara credinta este cu neputinta sa-I fim placuti Lui!

Doamne, ajuta-te, da-ne vointa si infaptuirea, da-ne putere si dragoste, ajuta credintei noastre ca sa fim biruitori. Ma rog pentru ca stiu ca asa o sa faci, pentru ca Tu deja ai murit, ai inviat si nu mai mori, ci traiesti pentru Dumnezeu. Slava Tie! Si eu vreau sa traiesc pentru Dumnezeu, prin credinta, prin puterea lui Dumnezeu. Ce har…

Cum sa vorbesc cu o fata

Fetele nu sunt personaje din film. Nu sunt nici extraterestrii din vreun joc pe calculator. Sunt mai complicate decat atat. Sunt persoane reale, dintr-o viata la fel de reala. Sunt oameni, in primul rand.

O fata nu e interesata, cum ai impresia, de cuvintele tale marete, de discutiile aprinse din grupul de baieti, acele discutii cu adresa. Nu te are ca erou in jocul de footbal unde incerci sa excelezi cand apare ea. E mai simpla decat atat…

Cand vorbim cu o fata e bine sa nu uitam ca nu vorbim cu un baiat. Desi e greu astazi, de multe ori, sa faci diferenta intre. Cu o fata se vorbeste frumos si atent, cu grija. Nu vorbesc aici despre lingusire sau prefacatorie. Ci, despre sensibilitate.

O fata ar trebui sa trezeasca intr-un baiat, intr-o discutie, acele valori care tin de finete si atentie. Trebuie sa oferim cinste.

Baietii cauta atentie, mai ales in prezenta fetelor. De aceea par mai talentati, folosesc mai multe glume, sunt mai voiosi ca de obicei. Ca in copilarie, doar ca acum intelegem. Acum lupta, pentru unii, se duce la nivelul intelegerii a ceea ce se intampla si a cum ar trebui sa fie totul. Cum ma invata Dumnezeu sa fiu? Care sunt si ce inseamna in esenta lor principiile?

Cu o fata e bine sa vorbesti. Adica, nici sa taci rusinat, dar nici sa faci pe grozavul cu multe cuvinte a caror suma este negativa. Daca ai ocazia sa spui ceva, nu ezita. Dar nu e indicat sa ai impresia ca poate ii place de tine. De cele mai multe ori e doar o impresie foarte reala.

Daca se intampla sa fi intr-o ipostaza de a vorbi cu o fata pe care nu o cunosti, prezinta-te mai intai. E foarte important sa intelegi ca viata reala si oamenii nu sunt calculatoare si ca nu esti pe mess. Eu sugerez sa renunti la mess pe mai departe, dar aceasta e o alta discutie… Cand vorbeste despre cu o fata nu vorbesti cu „asta” si nici cu „tu”. Trebuie sa stii cum o cheama. Daca fata refuza sa se prezinte, vei intelege (nu vrea sa vorbeasca cu tine, iar aceasta trebuie respectat).

Nu flirtra cu o fata. Nu vorbi cu ea cu dublu sens. Cu o fata care prefera o astfel de discutie, nu vorbi!

Nu zbiera cand vorbesti cu o fata. Nu esti pe un deal si ea pe altul. Vorbiti linistit si atat de tare incat sa va auziti.

Cand vorbesti cu o fata ai nevoie de bun simt, de atentie, de respect. De toate principiile Imparatiei lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie sa le aplici. Chiar si atunci cand vorbesti cu o fata. Cuvintele trebuie sa fie toate curate, iar inima sfanta.

Publicat în Fără categorie

Cum sa vorbesc cu o fata

Fetele nu sunt personaje din film. Nu sunt nici extraterestrii din vreun joc pe calculator. Sunt mai complicate decat atat. Sunt persoane reale, dintr-o viata la fel de reala. Sunt oameni, in primul rand.

O fata nu e interesata, cum ai impresia, de cuvintele tale marete, de discutiile aprinse din grupul de baieti, acele discutii cu adresa. Nu te are ca erou in jocul de footbal unde incerci sa excelezi cand apare ea. E mai simpla decat atat…

Cand vorbim cu o fata e bine sa nu uitam ca nu vorbim cu un baiat. Desi e greu astazi, de multe ori, sa faci diferenta intre. Cu o fata se vorbeste frumos si atent, cu grija. Nu vorbesc aici despre lingusire sau prefacatorie. Ci, despre sensibilitate.

O fata ar trebui sa trezeasca intr-un baiat, intr-o discutie, acele valori care tin de finete si atentie. Trebuie sa oferim cinste.

Baietii cauta atentie, mai ales in prezenta fetelor. De aceea par mai talentati, folosesc mai multe glume, sunt mai voiosi ca de obicei. Ca in copilarie, doar ca acum intelegem. Acum lupta, pentru unii, se duce la nivelul intelegerii a ceea ce se intampla si a cum ar trebui sa fie totul. Cum ma invata Dumnezeu sa fiu? Care sunt si ce inseamna in esenta lor principiile?

Cu o fata e bine sa vorbesti. Adica, nici sa taci rusinat, dar nici sa faci pe grozavul cu multe cuvinte a caror suma este negativa. Daca ai ocazia sa spui ceva, nu ezita. Dar nu e indicat sa ai impresia ca poate ii place de tine. De cele mai multe ori e doar o impresie foarte reala.

Daca se intampla sa fi intr-o ipostaza de a vorbi cu o fata pe care nu o cunosti, prezinta-te mai intai. E foarte important sa intelegi ca viata reala si oamenii nu sunt calculatoare si ca nu esti pe mess. Eu sugerez sa renunti la mess pe mai departe, dar aceasta e o alta discutie… Cand vorbeste despre cu o fata nu vorbesti cu „asta” si nici cu „tu”. Trebuie sa stii cum o cheama. Daca fata refuza sa se prezinte, vei intelege (nu vrea sa vorbeasca cu tine, iar aceasta trebuie respectat).

Nu flirtra cu o fata. Nu vorbi cu ea cu dublu sens. Cu o fata care prefera o astfel de discutie, nu vorbi!

Nu zbiera cand vorbesti cu o fata. Nu esti pe un deal si ea pe altul. Vorbiti linistit si atat de tare incat sa va auziti.

Cand vorbesti cu o fata ai nevoie de bun simt, de atentie, de respect. De toate principiile Imparatiei lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie sa le aplici. Chiar si atunci cand vorbesti cu o fata. Cuvintele trebuie sa fie toate curate, iar inima sfanta.

Cum sa vorbesc cu o fata

Fetele nu sunt personaje din film. Nu sunt nici extraterestrii din vreun joc pe calculator. Sunt mai complicate decat atat. Sunt persoane reale, dintr-o viata la fel de reala. Sunt oameni, in primul rand.

O fata nu e interesata, cum ai impresia, de cuvintele tale marete, de discutiile aprinse din grupul de baieti, acele discutii cu adresa. Nu te are ca erou in jocul de footbal unde incerci sa excelezi cand apare ea. E mai simpla decat atat…

Cand vorbim cu o fata e bine sa nu uitam ca nu vorbim cu un baiat. Desi e greu astazi, de multe ori, sa faci diferenta intre. Cu o fata se vorbeste frumos si atent, cu grija. Nu vorbesc aici despre lingusire sau prefacatorie. Ci, despre sensibilitate.

O fata ar trebui sa trezeasca intr-un baiat, intr-o discutie, acele valori care tin de finete si atentie. Trebuie sa oferim cinste.

Baietii cauta atentie, mai ales in prezenta fetelor. De aceea par mai talentati, folosesc mai multe glume, sunt mai voiosi ca de obicei. Ca in copilarie, doar ca acum intelegem. Acum lupta, pentru unii, se duce la nivelul intelegerii a ceea ce se intampla si a cum ar trebui sa fie totul. Cum ma invata Dumnezeu sa fiu? Care sunt si ce inseamna in esenta lor principiile?

Cu o fata e bine sa vorbesti. Adica, nici sa taci rusinat, dar nici sa faci pe grozavul cu multe cuvinte a caror suma este negativa. Daca ai ocazia sa spui ceva, nu ezita. Dar nu e indicat sa ai impresia ca poate ii place de tine. De cele mai multe ori e doar o impresie foarte reala.

Daca se intampla sa fi intr-o ipostaza de a vorbi cu o fata pe care nu o cunosti, prezinta-te mai intai. E foarte important sa intelegi ca viata reala si oamenii nu sunt calculatoare si ca nu esti pe mess. Eu sugerez sa renunti la mess pe mai departe, dar aceasta e o alta discutie… Cand vorbeste despre cu o fata nu vorbesti cu „asta” si nici cu „tu”. Trebuie sa stii cum o cheama. Daca fata refuza sa se prezinte, vei intelege (nu vrea sa vorbeasca cu tine, iar aceasta trebuie respectat).

Nu flirtra cu o fata. Nu vorbi cu ea cu dublu sens. Cu o fata care prefera o astfel de discutie, nu vorbi!

Nu zbiera cand vorbesti cu o fata. Nu esti pe un deal si ea pe altul. Vorbiti linistit si atat de tare incat sa va auziti.

Cand vorbesti cu o fata ai nevoie de bun simt, de atentie, de respect. De toate principiile Imparatiei lui Dumnezeu. Pur si simplu trebuie sa le aplici. Chiar si atuni cand vorbesti cu o fata. Cuvintele trebuie sa fie toate curate, iar inima sfanta.