Acasă »

Formele pastelor

Sunt multe. Oricum, ceea ce iese in evidenta cel mai mult este ca, prin multa forfota care se creeaza, oamenii practic pierd sarbatoarea in sine.

Oare trebuie ca la o sarbatoare sa fie mancare si bautura? De ce sa nu fie altfel sarbatoarea? Poate sa ne curatam noi, sa citim mai mult din Scripturi, sa pregatim o buna hrana pentru copiii nostri, din Cuvantul lui Dumnezeu.

Poate sa stam cu ei, zi de zi, spunandu-le despre Domnul Isus si suferintele Lui. Sa ne rugam mai mult. Sa comunicam mai mult unii cu altii despre aceste fapte ale lui Cristos, facute pentru noi si spre invatatura noastra.

Sarbatoarea pare ca e despre Cristos, dar, parerea mea e ca, in general, sarbatoarea e pentru om. Cristos se bucura cu alte ocazii. Cand se pocaieste un om, cand vede ca exista o samanta de urmasi ai Sai pe pamant… Omul e tot mai orientat spre sine, egocentrist si hipermetrop in ce-l priveste. Se vede pe sine prea mare, prea important, prea destept. Si, nu neaparat ca se vede, dar nu e.

Imaginea aceasta de sine se vede in tot ce face omul. Am fost cu un frate batran, cu ceva ani in urma, intr-un sat, a doua zi de paste. La biserica. El a predicat despre cum serbam noi Pastele cu Domnul Isus. Si a descoperit din Scriptura ca o implicatie este aceea de a da saracilor mancare. Cineva din locul acela s-a ridicat si aspus ca ei nu au saraci… Nu a inteles nimic.

Iepuri, oua, lumanari si vopsele. Mancaruri de miel si multe pe masa. Pentru noi, pentru a ne bucura, ca e sarbatoare. Cristos a inviat! Sa mancam.

Parerea mea este ca oamenii, in general, sarbatoresc pentru ei, nu pentru Cristos. Faptele asa imi spun mie, daca oi vedea bine.

La Pastele evreiesc avea loc sarbatoarea azimilor. Nimic dospit nu trebuia sa fie in casele evreilor timp de sapte zile. Azimile mai sunt numite in Deuteronom si „painea intristarii”. Carnea pe care trebuiau sa o manance in familie trabuia pregatita pe loc si mancata, fara sa fie pastrata. Pastele nu se putea jertfi oriunde, ci locul trebuia ales de Dumnezeu.

In Cronici aflam ca levitii si preotii au sarbatorit sarbatoarea azimilor timp de sapte zile laudandu-L pe Dumnezeu in fiecare zi, „cu instrumente care rasunau in cinstea Lui”.

Cristos a mancat azimi cu ucenicii Sai, dar a trebuit sa le spuna atunci: „unul dintre voi ma va vinde”. La cina, cu uncenicii Sai, Domnul Isus a descoperit ce inseamna painea, ce inseamna vinul – trupul Sau si sangele Sau. Noul Legamant.

Apostolul Pavel ne invata asa:

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”

Curatie si adevar. Iata ce presupune praznuirea lui Cristos, Pastele noastre. Se apropie de zi, iar judecate sta sa vina. Suntem in sangele lui Cristos atata timp cat praznuim cum se cuvine Pastele. Fara azimile curatiei si adevarului, nu va fi viata. Cei care au aluat vechi vor fi nimiciti din popor, dupa cum ne-a aratat Dumnezeu la vechea sarbatoare.

Ia seama. Preocupa-te de viata ta si vezi cum stai cu sfintenia si cu adevarul. Dincolo de acestea, despre sarbatoarea Pastelor, Scriptura nu ne invata nimic, pe noi, pe crestini.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s