De ce prefer scrisoarea

Vreau sa discut putin o anumita perioada dintr-o relatie. Acea perioada cand e nevoie sa trimiti o scrisoare.

Astazi pare mai simplu sa intri pe mes, sa dai doua clicuri si sa scrii un „ce mai faci?”. Da, discutia poate inainta bine, dar o astfel de comunicare are probleme mari.

Scrisoarea are farmecul ei, frumusetea ei. Iata de ce am ales scrisoarea pentru a comunica cu fata pe care o iubeam, inainte sa ma casatoresc cu ea:

1. aveam timp sa ii scriu, sa ma gandesc la ce scriu, fiindca aveam spatiu limitat (nu-i puteam trimite o carte de 200 pagini cu vorbe multe si insemnatati putine);
2. comunicarea e asincrona (adica exista un timp mai indelungat intre adresare si raspuns) – aceasta faciliteaza gandirea, judecata. Poti citi scrisoarea de mai multe ori, te poti gandi la un raspuns, il poti da in liniste;
3. scrisoarea trebuie pusa in plic, cumparat timbru, dusa la posta. Acestea implica ceva din partea ta, arata pretuire, da valoarea;
4. scrisoarea ramane scrisa – trebuie sa alegi cuvintele potrivite, fiindca odata scrise, raman scrise;
5. o scrisoare poate fi pastrata, recitita, evaluata in timp si astfel continutul ei poate fi testat. Ai facut o promisiune – scrisoarea aceea va veghea ca tu sa o implinesti;
6. Dumnezeu ne-a scris o scrisoare;
7. Scrisoarea are scrisul tau, semnatura ta si, uneori, lacrima ta. Ai atins-o tu si o va atinge si ea. Ai privit-o tu si o va privi si ea. Aceeasi imagine, aceeasi foaie;
8. candva, copiii tai ar vrea sa stie ce a vorbit tata cu mama in timpul curtarii ei – ce le vei arata? Candva mama mi-a aratat un cufar mic – acolo erau scrisorile tatei. Nu am indraznit sa le citesc, dar erau acolo, erau marturia unei realitati frumoase intre parintii mei;
9. scrisoarea iti poate aminti mai tarziu de evenimente, sentimente si realitati din trecut, poate chiar in vremuri grele in relatia din casnicie. Mai ales daca scrisorile se centrau pe Scriptura si Dumnezeu si daca El este Cel care v-a unit. Obisnuiam sa discutam despre Dumnezeu in scrisorile noastre – gaseam placere in asta. De laudat si flirtrat nu era loc – sunt destui care lucreaza in domeniul acesta, eu mi-am dorit altceva de la viata. Scrisoarea iti poate aminti ca Dumnezeu e cel ce v-a unit (daca asa e) si aceasta este ceva esential;

Inca mai pastrez scrisorile. Am permis catorva persoane sa le citeasca pentru ca astfel au putut invata unele lucruri importante pentru ele. Le-am scris la varsta lor, asa ca s-au putut identifica cu mine si cu Vio (sotia mea). Au vazut cum ne-am raportat noi unul la celalalt si au vazut ca e posibila o iubire bazata pe Cuvantul Domnului. Important, nu-i asa?

Scrisoarea ar trebui sa aiba locul ei in comunicarea dintre doi logodnici care asteapta casatoria, dar care Il au intre ei pe Cristos ca Domn. As folosi si telefonul, as folosi si internetul, dar foarte putin. Nevoia de comunicare cu persoana iubita poate strange in inima ta ganduri chibzuite cu atentie, in timp, care apoi sa fie exprimate cu frumusete intr-o mica scrisoare. Acele comori de acolo apoi vor aduce fericire persoanei iubite, odata cu valorile lor, fiindca sunt bogate in insemnatate, fiindca ai avut timp sa le alegi.

La gura omului vin tot felul de cuvinte. Mintea trebuie sa aibe timp sa le sorteze si sa le aranjeze in asa fel incat sa iasa ceva frumos cand deschizi gura, sau cand misti pana.

Va doresc scriere placuta, aleasa si dreapta.

Ce sa vorbesc cu o fata?

Ai fost intrebat vreodata „Ce sa vorbesc cu o fata?”? Sau, te-ai intrebat?

De ce ar pune cineva o astfel de intrebare? Poate fiindca vede ca in lume nu sunt doar baieti si se gandeste ca, din moment ce fetele sunt diferite, altele trebuie sa fie si subiectele pentru discutie? Sau, poate fiindca pur si simplu nu stie. Sau poate cauta fraze de dat pe spate, sau idei sa para original.

Oricum, e important ca cineva intreaba asta. Fiindca este un lucru demn de tinut minte ca cu o fata se vorbeste! Este importanta discutia. Nu e prea cautata, dar daca nu ai ce spune, oare ai ceva? Nu fac regula din asta, numai ca, uneori se intampla ca ochii sa vada una si urechile sa asculte alta. Si, sarmanul creier, prins intre, sa fie foarte zapacit.

Stiati ca cu urechile poti vedea un porc? Da, chiar asa! Cu ochii omul vede un inel de aur, dar cand deschizi urechile, s-ar putea sa ai surprize! Oare la ce ma refer? Iata un indiciu: proverbele lui Solomon. Si, atunci, nu e bine ca se vorbeste? Da, trebuie sa se vorbeasca.

Dar cu cine? Unde? Cand? Cat? Ce? Vei zice: cu o fata! A, da, cu o fata, dar nu cu orice fata. Cu o regina nu poti vorbi oricand, asta daca poti vorbi vreodata. Cu o femeie usoara poti vorbi oricand, daca poti da oricat. Alege bine cu cine vorbesti.

Si daca vorbesc cu o fata, vorbesc cu toate? Vorbesc cu orice fata? Cu cate pot vorbi maxim… pe zi? Ar intreba un adolescent 3D. Vezi, daca viata ta ar fi traita in cunoasterea Bibliei si invataturilor de bun simt (cum zice Solomon tot in Proverbe, la inceput), ai stii. Nu e un numar, nu e o limita scrisa – e un simt dobandit, numit „bun simt”. Ca multe simturi sunt, dar este unul bun!

Uneori simti sa vorbesti cu o fata. Dar simtul bun iti spune ca nu e bine. Cum poti avea acest bun simt? Il poti dobandi. Citeste primul capitol din Proverbe cu atentie. Vei gasi ca ceea ce urmeaza a fost scris si cu scopul ca tu sa dobandesti invataturile de bun simt. Nu le gasesti pe internet si nici in fata blocului. Nu sunt in gura smecherilor din parcul copiilor (ca am auzit ca mai nou acolo e loc de dat mare, ca altii nu raman impresionati – nici copiii, numai ca ei sunt prea mici).

Deci, undeori (poate de multe ori, sau de cele mai multe ori), iata ceea ce trebuie sa vorbesti cu o fata: nimic!

Vezi, nu e vorba de un program pe care-l descarci de pe net si il instalezi in 5 minute, dai clic si merge. A avea un bun simt care sa-ti dea capacitatea sa stii cu cine sa vorbesti (ce, cand, unde) se formeaza in ani buni. Dar nu e niciodata prea tarziu.

Dragul meu, intai de toate tu trebuie ca din baiat sa cresti barbat, ca mai apoi sa-ti pui problema de a vorbi cu o femeie. Si trebuie sa ai rabdare sa creasca fata in femeie, ca sa poti vorbi cu ea. Ies in oras (si nu-i mare orasul) si vad trei patru fetite, care deabia au terminat si ele a sasea si iata-le seara in oras. In doua trei zile si cate un baietandru pufos, cu vocea in schimbare pe langa ele. Nu inseamna ca daca ai primit aparat de ras pentru la anul (cand vei avea ocazia sa inaugurezi procedeul numit „barbierit”) esti gata sa vorbesti cu o fata.

Cred ca sunt clar la ce ma refer. Nu vreau sa spun sa nu saluti respectuos pe doamna de la doi si nici ca nu trebuie sa vorbesti cu colegele de clasa, cand faceti un proiect impreuna la ora de chimie.

Cu o fata se vorbeste in public. Nu prin bezne, sub poduri sau in spatele blocurilor. Trebuie sa o vezi cand ii vorbesti (adica ai nevoie de lumina, a zilei, de preferat) si trebuie sa va vada si altii. Nu sa auda, sa va vada. Nu ca nu as avea incredere in voi…

Nu mult poti vorbi cu o fata. Ai nevoie de timp sa te gandesti la ce ati vorbit. Gandire multa, vorba putina. Cand vine vremea casatoriei, atunci poti vorbi. Ai ce.

Recomand cu insistenta ocolirea discutiei pe yahoo messenger sau orice alt IM. Sugerez scrierea de scrisori, daca sunteti departe unul de altul si va e dor, ca se apropie casatoria. Am multe motive pentru aceasta sugestie, dar, poate cu alta ocazie.

Ati putea discuta, daca chiar vreti sa va cunoasteti, acasa, cand sunt parintii langa voi. Nu trebuie sa auda, dar sa va aiba sub observatie. E locul potrivit. A, nu suna bine? Atunci asteapta pana va suna. Ar fi ciudat sa te vada cineva la telefon vorbind inainte sa fi sunat cineva (sau tu), nu?

Nu vorbi cu o fata fleacuri. Daca nu ai idei, atunci inseamna ca inca nu esti pregatit sa vorbesti cu o fata. Daca ea nu poate, ea nu e pregatita sa vorbeasca cu tine. Asteapta. Maturizati-va si vine si vremea de a vorbi. Nu te indragosti degeaba. Asteapta vremea cand sa te indragostesti. Vine si vremea aceea. Nu cand incepi sa simti „iubirea”, ci cand e timpul iubirii sa inceapa. Cand esti mare poti intelege, dar daca te grabesti nu stii ce faci.

Vorbeste cu o fata lucruri pretioase, legate de Dumnezeu, de inaltimile cunoasterii. Nu te asculta, nu vrea? Nu mai vorbi cu ea. E atat de simplu. Cauta o fata care sa poata vorbi cu tine despre Dumnezeu.

Vorbeste elegant, frumos, putin si valoros. Nu flirta cand vorbesti. Nu fa remarci cu dublu inteles. Cu ocazia asta poti testa si ce fel de fata e in fata ta. Daca nu intelege aceste valori, atunci nu le are. Cauta in alta parte.

Nu vorbi uraciuni cu o fata (bancuri stricate de exemplu).

Alege subiecte demne, pe care le-ai putea discuta si cu mama ta. Alege atent cuvintele. Nu doar ca respecti, dar te formezi si pe tine sa fii cumva anume. Nu e greu de inteles cum, nu? Cauta nu sa te arati pe tine, ci sa discuti. A discuta, nu a te discuta. Si nici a o discuta.

Vorbeste in functie de relatie si nivelul ei. Exista principii in Scriptura pentru toate. Nu ai vrea sa le descoperi inainte sa fie nevoie sa le folosesti?

Cum sa vorbesti cu o fata – fa o cercetare in Cuvantul Domnului si mediteaza bine la ce gasesti acolo. Chiar functioneaza.

Bildad din Suah si intelepciunea istorica

Bildad din Suah i se adreseaza lui Iov dupa ce ii vorbeste pentru prima oara Elifaz din Teman. Elifaz ii vorbeste lui Iov, incercand sa gaseasca cuvinte intelepte din doua surse majore: propria experienta si revelatia aflata din partea unui duh, care se pare ca era cunoscuta de cei prezenti fiindca mai apare mentionata in carte, intr-o alta cuvantare.

Daca Elifaz subliniaza ceea ce a vazut si a cercetat, Bildad sugereaza ca „noi suntem de ieri si nu stim nimic” si ca „zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra”. Prin urmare, rationeaza el, nu apucam sa intelegem prea multe (desi intelegem totusi, dupa cum arata Elifaz, cate ceva). Dar, am putea cauta intelepciunea in istorie. Am putea intreba pe cei care au fost inaintea noastra. Ce marturie au lasat ei? Ce putem invata de la ei?

Bildad propune ca autoritate pentru intelepciunea pe care vrea s-o prezinte comunitatea istorica a inteleptilor. Ai mai multe sanse sa gasesti intelepciunea in ceea ce au spus/scris inteleptii de-a lungul istoriei, nu?

Si la aceasta propunere, faptul ca Dumnezeu ii raspunde lui Iov din mijlocul furtunii, arata ca istoria nu este suficient de valoroasa pentru cunoasterea lui Dumnezeu, ci avem nevoie de revelatie direct de la Dumnezeu!

Dumnezeu doreste sa aiba o relatie cu omul Sau. Nu va multumiti cu cartile, cu ceea ce inteleptii au spus, cu scrierile filosofice bune, cu observatiile acumulate de ganditori in cursul veacurilor. Dincolo de toate aceastea, Dumnezeu ne-a vorbit prin Cristos si prin Scriptura. Cautati-L pe Dumnezeu in vorbirea Sa directa si veti gasi intelepciunea.

Asemanari – poezie

Cum muntii isi uita
podoaba lor alba
Cand toamna aduna
belsugul ce-a fost
Asa ne vom trece
Uitandu-ne viata
Avand insa roada-i
Cu, sau fara rost…

Cum se-nalta ceata
spre ceruri, in aburi,
Cand soarele zilei
rasare frumos
Asa ne vom duce
lasand tot in spate,
Cand sus va apare
Maretul Cristos…

Si ce va ramane
din glia desarta,
Cand Tatal din ceruri
rosti-va usor:
„Opriti-va vremuri
Opriti-va ceasuri
Opriti-va toate
din mers si din zbor”?

Si ce te vei face
si ce Ii vei spune
Cand pumni-ti, tarana
Lasa-vor… si-s goi?
Ce lucruri din lume
Ce stari Ii vei duce…
Cand toate-s trecute
si toate sunt noi?

[intr-o dimineata, Septembrie 2009]

Elifaz din Teman – un filosof proto-carismatic

Elifaz din Teman are doua surse majore de intelepciune autoritativa, in prima sa cuvantare fata de Iov:

– experienta personala;
– revelatia supranaturala din partea fiintelor aflate intre om si Dumnezeu (ingeri, duhuri?);

Dar Dumnezeu ii vorbeste lui Iov din mijlocul furtunii!

Cel Preainalt nu poate fi cuprins si cunoscut prin observatiile omului si nici macar prin decoperiri prin vise, auzirea de voci din partea ingerilor etc… Daca El nu se coboara spre om, nicio sansa de a-L cunoste.

Dar Dumnezeu ni s-a descoperit prin Fiul si prin Cuvantul Sau. In timp ce Fiul S-a dus la Tatal, Duhul Sfant a venit sa ne talmaceasca Cuvantul care a ramas pe pamant.

Cunoasterea de Dumnezeu (care e viata vesnica) este prin relatia directa cu Dumnezeu, prin descoperirea Sa, prin harul Sau. Nu va multumiti cu experienta personala si cu niste descoperiri auzite in soapta… Dumnezeu e dincolo de acestea.

Cautati lucrurile „mai bune” si complete. Cand eram copil vedeam ca intr-o oglinda. Nu fiti copii la minte…

Biblia lui Neemia si predicarea

Neemia 8:1 – 8

Când a venit luna a şaptea, copiii lui Israel erau în cetăţile lor. Atunci tot poporul s-a strâns ca un singur om pe locul deschis dinaintea porţii apelor. Au zis cărturarului Ezra să se ducă să ia cartea Legii lui Moise dată de Domnul lui Israel.

Strangerea noastra trebuie sa fie pentru a cerceta si cunoaste cartea data noua de Dumnezeu. O, cat de multe sunt motivele pentru care ne-am strange, dar nu pentru auzirea Cuvantului… Aici este testul unitatii adevarate: ca un singur om sa ne dorim cercetarea Scripturilor!

Tu de ce mergi la intalnirea cu fratii? Care este scopul tau? Nu fii multumit cu unitatea. Unitatea nu este totul. Trebuie sa verifici in ce anume exista aceasta unitate. Doi hoti pot fi chiar foarte uniti in ceea ce fac!

Şi preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării, alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei ce erau în stare s-o înţeleagă. Era întâia zi a lunii a şaptea.

Care este treaba unui preot? Ce trebuie sa faca cel care mijloceste intre Dumnezeu si om (nu ma refer aici la mijlocire pentru pacat)? Sa aduca inaintea Adunarii Cuvantul lui Dumnezeu! Ne strangem la Adunarea noastra si uneori se ridica cate un om sa ne spuna povesti si glumele lui, parerile lui, ideile lui, politicile lui, experientele lui, visele si visurile lui… Este inselata astfel unitatea in dorinta auzirii Cuvantului din partea Adunarii. Daca poporul trebuie sa fie unit in a asculta vorbirea lui Dumnezeu, atunci si predicatorul trebuie sa fie perfect constient ca trebuie sa aduca inaintea oamenilor mesajul divin.

Adunarea este alcatuita din barbati si femei si din toti cei care erau in stare s-o inteleaga. Principiul aici nu este sa nu aducem copii sub 5 ani la biserica, ci acela ca Scriptura trebuie sa fie inteleasa. Cuvantul Domnului nu este o fraza de incantatie care ne schimba si ne ajuta cumva, mistic. Da, Cuvantul lucreaza intr-un mod tainic si pe deplin vom intelege in ceruri, daca va voi Dumnezeu. Numai ca, pentru a-ti folosi Cuvantul auzit, trebuie sa fii in stare sa-l intelegi.

Ai nevoie de scoli inalte, de anumite pozitii sociale, de specifice cunostinte secrete? Nu. Cuvantul a fost dat oamenilor si oamenii deci il pot intelege. Asa a fost facut. Cuvantul nu se adreseaza copiilor incapabili sa-l inteleaga si deci, nici aplicarea lui in linie personala. De unde botezul copiilor mici devine absurd. Si altele…

De ce trebuiau sa fie in stare sa inteleaga? Pai ca sa-l aplice! Nu e unitate adevarata ca ne-am strans sa auzim Cuvantul, dar plecam ca niste ascultatori uituci.

Ezra a citit în carte de dimineaţă până la amiază, pe locul deschis dinaintea porţii apelor, în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărţii Legii.

Tot poporul trebuie sa fie cu luare aminte la citirea cartii divine! De Cuvantul lui Dumnezeu nu ne apropiem ca de un film, ca de un banc sec, ca de o telenovela, ca de un meci de fotbal, ca de o poveste expirata, ca de o activitate de socializare. De dormit se doarme acasa; povestile se spun copiilor seara, inainte de culcare. La Adunare se sta cu luare aminte la citirea Cuvantului.

Si, daca asa de importante sunt aceste momente, nici nu venim oricum, nu? Din importanta realitatii se nasc formele care se potrivesc acesteia. Oare de ce sunt asa de putin respectate formele alese de cei care au trait cu Dumnezeu, de unii si altii care nu au de pus nimic in schimb, decat conformarea cu lumea?

Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn ridicat cu prilejul acesta. Lângă el, la dreapta, stăteau: Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la stânga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat.

Seamana foarte mult cu ceea ce facem noi la Adunare, cand se citeste Cuvantul. Desigur, s-a pierdut in multe situatii esenta si motivatia lucrurilor. Cand nu mai exista continutul (intelegerea esentei) se ajunge la formalism. Dar solutia nu este inlocuirea oarba a formelor, ci reintoarcerea la continut, cautarea adevarului si semnificatiei.

Ne ridicam fiindca se citeste Cuvantul lui Dumnezeu. Se repeta ceea ce a vorbit Dumnezeu. E o forma adanca de respect, care trebuie sa vina din inima. Nu ma uit in stanga si dreapta sa vad cum se face la pocaiti. Ci, ma ridic aducand respectul cuvenit lui Dumnezeu care vorbeste. Sa nu uitam ca acest Cuvant este „viu si lucrator” si atunci cand e rostit este viu! Este ca si cand ar fi spus atunci de Dumnezeu.

Ca in unele biserici s-a pierdut ideea si s-a ajuns la impamantenirea unor obiceiuri create de om din nu stim ce motive, e partea a doua. Pare mai spiritual sa facem anumite obiceiuri, nu? Dar cand intrebam despre ele, cine stie sa ne raspunda? Nimeni. Ei bine, de cand am inteles acest pasaj, acum 9 ani in urma, ridicarea mea la citirea Cuvantului se face din toata fiinta.

E obligatoriu? Nu cred ca trebuie sa punem problema asa. Voi continua discutia asta mai jos, dupa alt verset.

Ezra a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Şi s-au plecat, şi s-au închinat înaintea Domnului cu faţa la pământ.

E obligatoriu, ziceam, sa ne ridicam? Ar trebui atunci sa spunem „Amin” la citire ridicand mainile si apoi sa ne aplecam cu fata la pamant. Stim ce inseamna sa ne ridicam? Stim ce inseamna ridicatul mainilor? Sau aplecarea cu fata la pamant?

Parintii nostri au ales sa se ridice la auzirea Cuvantului. Nu au ales sa fie indiferenti. Cred ca au ales sa spuna si Amin la sfarsit, din toata inima. Nu a fost o forma pentru ei, ci exprimarea unei realitati.

Sa invatam cate ceva:
– parintii nostri au ales forme confirmate de Scriptura, in cadrul lor (in contextul in care au fost exprimate);
– astazi pe langa faptul ca exista un amalgam de exprimari fara noima, nici nu sunt scripturale, dar nici la locul lor;
– daca e obligatoriu sa ne ridicam, atunci e obligatoriu sa ridicam mainile, e obligatoriu sa ne inchinam cu fata la pamant si sa spunem Amin; dar e obligatoriu sa ne strangem intr-un camp deschis…;
– daca nu ne exprimam in vreun fel suntem indiferenti sau nepasatori – acele forme potrivite trebuie folosite.

Deci, ne validam trairile (exprimarile, formele) tot in Cuvant, in context si principial. Ele trebuie sa fie, dar nu oricum, nu oriunde, nu oricand. Daca schimba forma ca m-am plictisit si nu o inteleg pe cea veche, tot formalist sunt, fiindca eu nu inteleg esenta de fapt. Daca o intelegeam, intelegeam si exprimarea ei, caci biblica e…

Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.
Ei citeau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.

A sta la locul tau. A citi deslusit in cartea Domnului. A arata intelesul si a face sa fie inteles de cei prezenti. Acestea sunt atributiile unui om al lui Dumnezeu.

Calauzire? Exista Crestin3D

Pe genunchi inaintea Domnului, cerand o sotie? La camp, dupa 40 de ani de singuratate, meditand la voia lui Dumnezeu, la viata, la realitatie revelate? Timp de asteptare pana raspunde Suveranul? Principii in urma unui studiu atent, care ia timp si resurse?

De ce? Exista Crestin3D, simplu, rapid si placut. Iei un suc si cateva caramele si stai in fata ecranului. Cu putina munca de cercetare, gasesti vreo cateva profile cu fotografii. Te uiti, iti place, intri in legatura si… poate, poate.

Maine poate la fel. Sunt profile. Iti pui pozele. Desigur, nu si esecurile, doar cele mai reusite. O imagine idilica, suprareala. Acum se pun si comentarii. Flirtul este la el acasa. Nici macar scenariul acesta nu mai e: vezi o poza, iti place fata, te rogi, astepti raspunsul Domnului. A, nu… Scrii direct: esti superba. Declaratii alunecoase, spuse in vazul tuturor. Rusine? Nu-i nevoie aici… In 3D nu exista rusine. Mai bine, nu?

Iti imaginezi ce plictisitor trebuie ca a fost studiul biblic despre Avraam, Isaac si Rebeca? Pai de ce sa ne mai miram ca generatia de astazi paraseste Scriptura dintre coperti? O, da, ne numim crestini, dar vrem sa fim si 3D!

Cineva intreba: ok, ce-i de facut? Pai ce sa fie: intoarcerea la Scriptura, trairea adevarului revelat, transformarea vietii, hotarari, curatenie…

Am mai spus: lumea e atractiva, dar nici nu s-ar pleca din biserici. Si atunci, ce facem? Aducem lumea in biserici, mai ales ca foarte multi sunt cei care nu vor sa-i piarda pe tineri. De unde sa-i piarda, nu am inteles inca.

Ar fi interesant sa aflam cum se numeste astazi ca i-ai spus unei fete ca inseamna ceva pentru tine si apoi sa scrii pe internet, in public (sau nu), un comment la poza altei fete… Dar oare reuseste tanarul de astazi sa descopere principial cum numeste Biblia asa ceva?

Imagineaza-ti sotul citind intr-o zi comentariile a 20-30 de baieti de pe un sait de cand erai copila, la cateva poze imbunatatite, de-ale tale.

Nici macar nu e o cautare disperata dupa o sotie sau un sot. Mai degraba o lascivitate drogata, adormita si tarata de mirosul efemerei impliniri a nevoii de a iubi si de a fi iubit.

A… cum fotografiem caracterul frumos, sa-l punem undeva pe un 4D? Sau puritatea? Cum sa facem sa fie ea numai pentru sotul ei si nu de vazut de oricine, la cerere, oricand? Si gratis…

Sfaturi: get a real life! Priveste dincolo de poza – nu e nimic acolo!