Acasă » Apologetica » Formatia "Pocaitii", OTV, distractie, senzualitate si altele egal evanghelizare…

Formatia "Pocaitii", OTV, distractie, senzualitate si altele egal evanghelizare…

Dupa ce am scris un articol despre anumite tendinte, folosindu-ma ca exemplu de formatia „Pocaitii” (cu privire la care in mai multe randuri m-am aratat cordial), am ajuns sa vad o inregistrare a unei aparitii a lor la OTV. Am vizionat, fiindca vazusem cu un an, doi, in urma, o incursiune si la TVR.

Multe sperante mi s-au naruit. Multe mituri s-au dat pe fata, pentru a cata oara(?) Imi doream sa fie cum au zis ei: evangheliare pentru aceia care misuna prin nu stiu ce cartiere marginase, pentru borfasii de dupa blocuri, care nu asculta decat hip-hop. As fi vrut sa fie ce spuneau ei: misiune imposibila pentru mine, dar usor de realizat pentru ei, proaspat iesiti dintre bojogari, drogati, certati cu legea si alti locuitori ai apartamentelor etajelor blocurilor cartierelor aglomerarilor urbane ale zilelor noastre blestemate.

Si iata-i la OTV. E formatia de referinta, in opinia mea, a hip-hop-ului „crestin”. Am pus in ghilimele, fiindca, daca am personifica hip-hop-ul si acesta s-ar pocai, ar fi interesant de vazut in ce s-ar schimba…

A spune Evanghelia pe muzica ascultata de unii, altii, pentru relevanta. Numai ca, prezenti acolo, au fost intrebati cum de au ales o astfel de muzica, nepotrivita cu versurile? Ce zic batranii? Cum se potriveste cu dansul desantat? Nu sariti, nu un nesimtit de formalist batran si antic in gandire, prea vechi sa fie amintit cu numele, a pus aceste intrebari. Ci, cei din lume. Foarte interesant. Adica, pana si ei recunosc o incompatibilitate. Atunci, relevanti pentru cine?

Si, relevanti in ce? A fost jalnic. A, desigur ca au vrut sa-si bata joc de ei. Doar stiau ca-s pocaiti. Dar, dincolo de asta, cat de jalnica a fost incercarea aceasta a lor de-a face cofrag de beton moale pentru a turna in el scandura de lemn. Ce Evanghelie s-a transmis? Niciuna! Dimpotriva, reactia celor prezenti in sala nu a fost una de cercetare la auzirea Evangheliei (netransmisa, de altfel, prin tam-tam-ul promovat), ci una fireasca, cum era si normal, de a dansa, promovandu-si senzual trupul. Nu au avut nici macar in ce sa fie relevanti. Patetic.

In timp ce scriu, imi aduc aminte de anumite acuze pe care le-am tot auzit, astfel ca-mi mai bantuie prin cap, din cand in cand. Asa se face ca trebuie sa ma opresc putin pentru a sublinia ca demersul meu de acum si de aici nu este o judecare a aproapelui. Stiu ca Unul singur este Judecatorul. El va judeca totul si o va face dupa dreptate, prin Domnul Isus, dupa ce va descoperi toate lucrurile ascunse ale omului. Sa tremuram in fata perspectivei judecatii si sa ne indreptam! Cu siguranta ca sunt multi care m-au auzit vorbind de bine aceasta formatie, in diverse randuri, bazandu-ma pe afirmatiile lor si pe sinceritatea ce apare in versurile unor cantari compuse de ei. Dar, departe de a fi asa cu se specula, sunt astazi dezamagit si inca odata rapus – relevanta de mult promisa este inca o vorba doar, o jucausa idee, pe care o gasesti in diverse cotloane ale mintii nevoite de-a retine multele discutii despre noile tendinte. Nu, nu judec pe nimeni. Nu lovesc pe nimeni. Pur si simplu a venit vremea sa ne gandim la roade, la rezultate si sa vedem spre ce se indreapta demersul „relevantei” intr-o astfel de muzica.

Revin acum. Am auzit din gura lor: „ne distram si noi putin”. Ce frumos… Sa ne distram spunand Evanghelia, in timp ce cateva fete dantuiesc pe muzica lor, in timp ce si noi suntem una cu ele, numai ca diferiti in fond, undeva in spate, undeva unde nu are acces nimeni. Ce trist! Sarmanul Pavel, cat a suferit el, cand putea sa dea un spectacol ucigand niscai oameni in cadrul jocurilor romane, facand cat se poate de reala o sceneta despre moartea lui Cristos etc. Sarmanul Ioan, cum s-a mai chinuit el in Patmos, cand putea sa fie si relevant si sa se simta si bine. Nu? Departe de mine gandul aceasta. Cat de mult sa ne prosteasca diavolul, fratilor? Acum, eu nici nu-mi pun problema daca acesti tineri si altii ca ei sunt mantuiti. Ei zic ca da. Vom vedea. Fac parte dintr-o biserica locala si ei acolo trebuie sa se chiverniseasca. Nu sunt chemat sa judec despre asta. DAR, sa ne fi pierdut de tot mintile, discernamantul?

De fapt – si asta e trist – vrem muzica aceasta pentru ca ne place noua, fiindca vrem sa fim cum vrem noi. Pana si lumea realizeaza ca trebuie sa existe ceva special, diferit, la viata crestina. Dar, discoteca de evanghelizare? Si ei se mira. Si, iata-ne, nevoiti sa-i convingem ca vrem sa fim relevanti, sa ne apropiem de stilul din care am iesit, in loc sa le spunem Evanghelia mantuirii lor.

Cu parere de rau, iata inca un experiment esuat. Problema e ca e pe oameni. Mi-e tot mai clar ca toate argumentele in favoarea unor stiluri muzicale sunt apa de ploaie, pe ochelarii mei si asa zgariati, cu putin abur, sa nu mai vad adevaratele motive. Si nu port numai eu ochelari…

Ce idilic ar fi fost. Nu ca am crezut in el, dar mai ardea, pe undeva, o speranta. S-a stins. Si e trist. E trist, fiindca, in tot timpul acesta, am putea face ceva folositor. Am putea sa ducem Evanghelia la cei care nu o au. Chiar asa, prin cartiere, printre blocuri, sub poduri… Problema nu e ca nu vom fi relevanti, ci ca nu suntem de fapt gata pentru jertfa aceasta, asa cum se aduce ea. In loc sa ne existe doua (sau mai multe tabere) ar putea fi iarasi una, una unde sa se traiasca dupa chemarea cereasca, cu adevarat. Nu doar in adevarul cunoasterii, ci si in cel al trairii.

Dar visez cu ochii deschisi. Nu peste multa vreme, altii vor veni si vor aduce ceva si mai nou, mai senzational, mai relevant si mai indoielnic, asa incat sa avem cu toti iarasi treaba la vorbit si mai putina in camp, cu sapa.

Cred ca nu dupa mult timp, aberatia relevantei noii paradigme se va deslusi chiar si orbului care-si doreste sa vada. Dar, intre timp, la copt sunt altele carora nu stiu cat le vom mai putea face fata, fara a ne risipi in alte vanturi si carari.

„Plangeti cu cei ce plang”. Daca vreti sa traiti acest verset, plangeti cu mine, fiindca nici pocait nu-mi mai pot spune, fara sa ma tem ca voi fi inteles gresit:

Anunțuri

14 gânduri despre „Formatia "Pocaitii", OTV, distractie, senzualitate si altele egal evanghelizare…

  1. Exact acelas lucru se intampla si cu rock-ul „crestin”. Am la scoala un coleg, care tot timpul aduce vorba de rock crestin intr-un mod foarte ironic, si la fel ca cei la otv, cred ca nu prea intelege cum se poate spune rock „crestin”, sau cum poti canta cuvinte crestine pe ritm de rock?… Toata viata o sa tin minte cuvintele fratelui Mihai Sarbu, si am sa incerc sa parafrazez: „Tinerilor, nu putem sa punem cuvantul „rock” langa cuvantul „crestin”. Primul cuvant este de origine satanica, iar al doilea tine de divinitate, iar asa cum nu putem sluji la doi stapani, tot asa nu putem asocia aceste doua cuvinte.” Si tind sa-l cred pe fratele Mihai, deoarece in toti acesti ani s-a dovedit a fi un mare om al lui Dumnezeu, foarte matur in credinta, iar eu, cu intelepciunea mea de tanar pe care nu o am, nu as putea sa-l contrazic in invataturi care tin de viata spirituala.

    Dumnezeu sa ne ajute sa fim atenti si la sfaturile celor mai maturi ca si noi !

    • Da Bogdan. Sunt curios – nu-l intrebi pe colegul tau ce intelege el prin cuvantul „relevant”? Ca poate mai cad si alte mituri. Da, nesocotirea celor mai maturi spiritual este o caracteristica a miscarii care inglobeaza si ceea ce discutam.

      Eu am vrut sa subliniez ca deja a trecut ceva timp si incepem sa vedem rod, sa observam reactii si ce spune realitatea. Ce spune Biblia stim, ce spun fratii „vechi”stim. Asteptam ziua cand aceste marturii sa isi uneasca fortele.

  2. mi-am facut timp sa citesc tot articolul.
    Ai scris foarte interesant, chiar mi-a placut modul de a povesti cele intamplate.
    Habar nu aveam despre aceasta formatie.
    Mi-ar fi placut sa mearga inregistrarea video, sa-mi fac si eu o parere.
    In general mi-am liberalizat parerea despre muzica. Imi place si stilul rock, nu in intregime, dar gust fenomenul. Si cu versuri crestine suna bine. Vezi arhicunoscuta Petra.
    N-as avea nimic impotriva stilului hip-hop cu versuri crestine, dar sa fie facut cu seriozitate si cu un scop precis si anume acela ca Evanghelia sa fie raspandita.

    • Nici eu nu am si nu am avut nimic cu aceasta muzica. Nu o cant si nu o ascult, decat pasager, pentru a mai lua pulsul muzicii crestine contemporane. Problema este, draga liana, daca Evanghelia se potriveste acestui stil muzical. Eu zic ca NU si nu zic asta ieftin. Nu e o problema prea simpla, dar nici prea complicata.

      Sper ca nu ti-ai pierdut timpul pe care ti l-ai „facut”sa citesti articolul.

  3. Nu, nicidecum nu am pierdut timpul petrecut la tine pe blog.
    Imi place felul in care scrii si in special subiectele abordate. Am gasit interese comune, chiar daca opiniile sunt uneori divergente.
    Astept raspuns cu privire la link exchange sau eventuala permisiune de a pune la blogroll-ul meu blogul tau.

    • Liana,

      Multumesc pentru aprecieri. Nu sunt indragostit de parerile mele, asa ca dialogul este binevenit. Mai ales acolo unde nu esti de acord. S-ar putea clarifica unele lucruri, sau ar putea exista o discutie benefica pentru fiecare.

      In ce priveste raspunsul asteptat, ti l-am dat deja, doar ca trebuia sa-l observi.

  4. autorul articolului este cu mult sub prestatia trupei, daca presta live acest articol la OTV probabil aducea un mesaj negativ spre deosebire de ei care dupa parerea mea au aratat ca sunt simpli tineri cu credinta in Dumnezeu, nu niste ciudati care se poticnesc in orice maruntis.

    • In primul rand, draga Cristi, indiferent de cat de slaba este prestatia autorului articolului, prestatia „trupei” ramane aceeasi. La fel cum daca exista mai multe victime intr-un razboi nu anuleaza faptul ca, in alt razboi, au existat victime.

      Apoi, autorul nu isi scrie articolele si nu vrea sa le scrie in medii gen OTV; nici nu poate. Vorbim despre chestiuni diferite din mai multe puncte de vedere, comparatia fiind lipsita de relevanta. Dar, suntem departe de a crede ca toti oamenii emit judecati comparabile macar cu realitatea.

      Sa ramane la bunul simt al realitatii. Ciudatii raman ciudati. Te incurajez sa pastrezi judecata personala, acuzatoare si impletita cu vorbe grele pentru ziua judecatii, cand sa o prezinti, daca mai este cazul, lui Dumnezeu. Pana atunci eu nu-ti permit sa treci, in ce ma priveste, limita simpla a bunului simt, pe care, precum cugetul curat, multi l-au pierdut…

      Altfel, noi nu ne poticnim fiindca Cristos ne-a facut liberi si ne ridica spre Sine, prin Duhul Sau, din slava in slava. Pur si simplu, nu mergem pe orizontala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s