Acasă » Articole » La ce te referi cand zici: "sa nu fim ipocriti"?

La ce te referi cand zici: "sa nu fim ipocriti"?

Eram student cand am realizat cel mai acut nevoia de realitate in viata crestina, in unirea unei drepte credintei cu o traire pe masura. Prea multe vorbe corecte evidentiind fapte mincinoase. Prea multi tribuni ai adevarului, dar tributari minciunii in culisele cotidianului.

Un prea mare accent pus pe forma, in defavoarea valorii, esentialului. Si acestea nu in societate, ci in biserici.

Era un subiect comun noua, celor care ne doream o Adunare mai buna.

In timp am descoperit ca acelasi limbaj ascundea doua intelesuri diferite. Unii se refereau la un anume set de valori, altii la un altul (si acela bine definit) si, aparent, se vorbea despre aceleasi realitati. Timpul nu doar ca a dat laoparte alba patura a vocabularului care ascundea crevasa ce despartea, in realitate, aceste doua grupari de oameni, dar a scos la iveala si cat de adanca este prapastia ascunsa bunaoara.

„sa fim crestini de fiecare zi, nu doar de Duminica”. Ati auzit expresia? Cu siguranta! Dar la ce ne referim cand o folosim? Unii se refera la a fi si luni si marti si miercuri etc, asa cum suntem duminica, la Adunare. Altii insa, se refera la a fi si duminica, la Adunare, dupa cum suntem luni, marti, miercuri… in lume. Aceeasi expresie, sensuri diferite, valori diferite, directii deferite.

Sa nu mai fim ipocriti, nu? Adica? Adica sa ne purtam in fiecare zi ca niste buni crestini: sa luam biserica cu noi in societate. Sau, sa luam societatea cu noi in biserica. E o diferenta, nu? Am descoperit-o recent. Incredibil, dar, desi m-am gandit mult la subiect, nu m-am gandit la asta. Pana cand am citit o marturie a unui crestin care, satul de ipocrizia din biserici, a nimerit in randul unora, unde a lucrat pentru a aduce firescul in adunarea sfintilor, fara sa-si dea seama ce face, de fapt. Ascultand marturia lui, mi-am dat seama ca ceea ce aparent era acelasi lucru, insemna pentru unii opusul a ceea ce insemna pentru altii.

Muzica pe care o ascult acasa, nu e cea pe care o ascult la biserica. Si, aud ca nu e bine sa fiu ipocrit, nu? Asa ca, voi asculta muzica de la biserica si acasa. Sau, voi aduce muzica pe care o ascult acasa, la biserica. In ipoteza ca sunt diferite, desigur! Unii nu sunt ipocriti, sa ii remarcam si pe ei.

Hainele. Si ele, nu? Sa fim si in timpul saptamanii exponentii aceleiasi sfintenii ca si duminica, la adunare! Sau, sa fim si la adunare promotorii aceleiasi case de moda, ca in timpul saptamanii.

Plecand de la aceastea, spuse pe scurt, pentru cine vrea sa le inteleaga si sa se gandeasca la ele, realizam ca exista doua lumi, avand constitutii diferite, valori diferite, paradigme diferite. Chiar, de multe ori, in aceeasi congregatie (astazi, cel putin). Ar fi de folos sa ne intrebam colegii de impresii despre fundamentele afirmatiilor lor. O explicatie in detaliu nu strica. Sa nu ne trezim in alta barca, prea tarziu…

Eram ferm convins, candva, ca suntem multi care ne dorim un mai bine. Acum realizez ca unii vreau un mai bine cautand si cerand aceasta credinciosilor in sensul conformarii lor cu ceea ce invatam la intalnirea Bisericii, iar altii il cauta facand din intalnirea sfintilor in lumina, intalnirea sfintilor in intuneric (ca lumea).

Iata cum au rezolvat unii problema ipocriziei din inimile noastre: haideti fratilor sa fim si la Adunare ca la piata, ca lui Dumnezeu nu-i place sa vada mincinosi printre noi. Pe cand, pana nu demult era: haideti fratilor sa ne pocaim, si sa fim si in piata si la serviciu, cum vedem ca e bine sa fim in timpul Bisericii noastre. Caci, noi suntem Biserica, nu? (numai detaliez, dar si aceasta afirmatie are, de fapt, doua intelesuri principale).

Si iata-ne, fiind martorii unor re-FORME, unor schimbari de program, haine si cantari, dar tot aceeasi goi, singuri si ipocriti (in altele). De fapt, noi suntem problema, nu formele. Daca am intelege sa ne pocaim noi (a se citi „sa ne schimbam mintea”) si nu formele (a se citi „sa schimba formele”). Dar, oare, vrem asta? Ne dorim noi o adevarata schimbare, de-a ne ruga mai mult, de-a indragi Sciptura prin cunoasterea si trairea ei zilnica? De-a posti si de-a ne jertfi pe noi insine altora, spre slava lui Dumnezeu (sa nu stie stanga ce face dreapta)?

Forme, forme… Cat de prost e inteles cuvantul asta. „Noi nu vrem sa fim formalisti, noi ne concretizam asupra a ceea ce este esential”. Cata ipocrizie in a nu fi ipocrit. Cata lasitate in a te bate cu pumnul in piept ca faci multe. Toti, mai nou, sunt esentiali, principiali, plini de must, de fundament, de miez. O singura problema: nucile nu cresc fara coaja. Nici merele, nici cartofii. Nuca de cocos nici ea. Nici animale nu prea sunt, doar in esenta, fara forma, fara exterior, fara carapace. La fel si oamenii. O singura problema, dar esentiala, ca sa sune in ton cu vorbirea. Pai, esential, da, dar in ce? „Apa conteaza, nu paharul” Pentru ce conteaza apa? Pentru ce paharul? Caci, uneori, conteaza „paharul cu apa”. E si esenta, e si forma. Nu orice esenta, nu orice forma. Nu orice miez, nu orice coaja. Cand e coaja de banana si miez de banana, e banana. Cand e esenta de sfant si forma de sfant, e sfant.

Asa ca, meditand la acestea, sa ne gandim ca poate am reusi, totusi, sa nu fim ipocriti!

Anunțuri

2 gânduri despre „La ce te referi cand zici: "sa nu fim ipocriti"?

  1. Cred ca in Romania se pune in general mult accent pe forma, pe exterior.
    Romanii sunt (nu toti, dar majoritatea) foarte critici si conservatori si nu prea pot trece de bariera imbracamintei, a culorii parului….etc.
    Sa nu crezi ca sunt dezaxata si nu mai am perceptia „caii inguste”, dar locuind de aproape 2 ani in Vest am vazut ca se poate sa fii acceptat asa cum esti (fizic vorbind) si condus catre ceea ce trebuie sa fii pe dinauntru.
    Te simti mai liber sa asculti Cuvantul cand stii ca nu trebuie sa mergi imbracat „la 4 ace”.
    Probabil ca am sa scriu candva pe blog despre diferentele intre ceea ce am experimentat eu in Romania si aici (DE).
    O sa revin aici pe blog, incepe sa ma capteze:)

    • Da, se poate sa fi acceptat asa cum esti, de acord.

      Problema reala este dincolo de haine – cum esti in tine insuti! Acolo e problema. Si ea, dupa cum zici, se vede in afara. E adevarat ca e gresit sa spui cuiva sa isi schimbe hainele avand impresia ca i-ai rezolvat problema.

      Haide sa incercam sa intelegem problema si dincolo de noi, incercand o abordare de ansamblu. Cei care au ajuns la concluzia sa se imbrace intr-un anumit mod, sa se manifeste intr-un anumit mod, de ce au facut-o? Istoric, ce invatam? Cu ce se asociaza anumite tendinte? E important, fiindca eu zic ca ne clarifica mult.

      Eu cred ca am urmat un drum diferit de al tau, de la liberalism spre conservatorism in genere. Pe masura ce am inteles. Caut sa inteleg orice lucru. Sunt chiar fascinat de realitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s