Acasă » Apologetica » Despre cum sa reactioneze cei sfinti la realitatea prezentei celor neevlaviosi in Biserici[4]

Despre cum sa reactioneze cei sfinti la realitatea prezentei celor neevlaviosi in Biserici[4]

Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică.
(Iuda 1:20-21)

In timp ce scrie despre cei lipsiti de evlavie din Biserici, in timp ce le arata soarta mai dinainte hotarata de Dumnezeu, care-i cunoaste pe ai Sai si-i pastreaza pentru Isus Cristos, Iuda presara invataturi pentru credinciosii autentici, folosind mereu expesia „dar voi preaiubitilor”. Ce sa facem noi, in fata celor descrise de Iuda? Uneori acele realitati te ingrozesc, te surprind – oare chiar asa intr-o Biserica? Dar, Iuda ne invata ce sa facem, cum sa reactionam.

Intai, ne-a spus sa ne luptam pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna, facandu-ne sa ne atintim privirile la inceputul credintei in sens universal. Apoi ne-a trimis cu gandul la profetiile VT si la invataturile apostolilor (cei care au pus bazele crestinismului). Iar acum ne cheama sa ne aducem aminte de valorile primite prin nasterea din nou. In toate cazurile mesajul pare sa fie acelasi: aduceti-va aminte, priviti inapoi la inceputuri, intoarceti-va la origini.

De ce oare? De fieacare data cand s-a inceput ceva in sensul de fata (si nu doar), a fost si momentul cand ce s-a intamplat a fost cel mai clar in istorie. Cand apostolul Ioan ne prezinta cuvintele Domnului cu privire la greseala bisericii din Efes, ii scrie acesteia despre dragostea dintai, despre care sa-si aduca aminte. In urma pocaintei, aceeasi biserica este chemata la faptele dintai. Fiindca in urma unei convertiri autentice, dragostea primita este autentica si cu ea ne comparam oricand dupa, in ce priveste iubirea. La fel si cu faptele.

Cand zilele sunt rele si vremurile confuze, suntem chemati sa ne uitam la cum au fost aceleasi valori la inceput. Este chemarea Scripturii. Iuda parca vrea sa sublinieze aceasta cu tot dinadinsul. Este atitudinea cea mai potrivita.

In acelasi timp, Iuda ne cheama spre o astfel de abordare, fiindca este una spirituala. Credinta, invataturile Scripturii ca intreg si valorile primite in urma nasterii din nou sunt realitati spirituale, duhovnicesti. Spre ce sa ne indreptam? Cine-i mai tare in vorbe, mai puternic in numar sau in politica? Nu spre Dumnezeu si ce ne-a dat Tatal luminilor bun si desavarsit? In Dumnezeu, spune Iacov, nu este umbra de mutare sau schimbare. Aceste valori sunt eterne, raman si sunt valorile care conteaza si trebuie sa conteze pentru un crestin.

O privire de ansamblu asupra cartii Iuda, in sensul vietii crestine, arata o structura, un schelet a ceea ce aceasta (viata) presupune. Sa recapitulam, in concluzie: viata crestina contine, asadar, o corecta fundamentare in credinta data sfintilor, o buna inradacinare in Scripturile lui Dumnezeu (VT, NT) si o reala vietuire in valorile spirituale potentate de nasterea din nou.

Acum sa ne concentram atentia asupra acestora din urma. Care sunt acele valori care ne-au fost date prin faptul ca ne-am facut crestini? Ce am primit valoros, la care sa ne intoarcem si ce sa pastram mereu la fel, prin nastere din nou? Care sunt valorile duhovnicesti personale, pe care sa ne bazam in lupta cu lipsa de evlavie din sanul Bisericii? Cum putem face fata erorii promovate de cei lipsiti de frica de Dumnezeu, chiar in mijlocul Adunarii sfintilor in lumina? Raspunsul este in versetul citat in antet.

„Ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfanta”

Despre credinta data sfintilor am mai vorbit. Iuda incepe cu ea. Acolo este numita cea „data sfintilor odata pentru totdeauna”, cand s-a referit ca suport obiectiv. Aici este numita „a voastra”, pentru a se sublinia valoarea ei identica in viata unui om, dar si natura personala oricand in istorie.

Cu siguranta ca aceeasi credinta data sfintilor este si comoara oricarui credincios din istorie, care o are de la Dumnezeu, dar si de la oameni. Caci Dumnezeu a dat deja credinta si ea a fost transmisa de cei care au primit-o. Si Evanghelia mantuirii si Cuvantul adevarului credintei este predicat pe pamant, in lung si lat si e hotarat ca va ajunge in toata lumea.

Dupa ce ne asiguram ca avem aceeasi credinta cu cea data sfintilor, urmeaza sa ne zidim sufleteste pe credinta aceasta, care este a noastra de acum, daca este cu adevarat. Faptul ca cineva poate zidi pe ea si e chemat chiar sa o faca, arata evidenta faptul ca ea este un fundament al vietii crestine, fundatie a zidirii trairii duhovnicesti. Iata ce mare pret are. Sa o pretuim, ca atare, fratilor!

Suntem chemati sa zidim pe ea. Sa ne zidim sufleteste pe credinta noastra preasfanta. Putem zidi orice pe ea, daca e sfanta? O mare atentie si un tremur sfant – acestea ar trebui sa existe in timp ce zidim. Nu punem orice caramida, nu punem oricum, nu lasam resturi, nu aruncam cu material de zidarie. Zidim pe credinta noastra preasfanta. Ce har ca o avem, ce har ca ne putem zidi sufleteste pe ea!

Sunt multi care ne aduc tot felul de definitii cu privire la ce este duhovnicesc. Iata ce este duhovnicesc: ceea ce este realizat pe credinta preasfanta a copiilor lui Dumnezeu. Un bun test, caci orice nu e potrivit cu credinta obiectiva a Scripturilor, nu poate sa fie duhovnicesc!

A ne zidi sufleteste… In timp ce lipsa de evlavie distruge si dizloca, sfintii sunt chemati sa zideasca, sa construiasca. O veste buna: viata crestina nu se opreste fiindca sunt neevlaviosi in Biserici! Dar trebuie sa fim credinciosi adevarului si sa ne traim menirea. De aceea, viata noastra este spre a creste in credinta, spre a creste spiritual. Cand vorbim despre zidire in NT, in contextul Bisericii, sensul este acela de „ünii pe altii”.

Lipsa de implicare a celor evlaviosi in Biserici, in fata atacului neevlaviei este o optiune gresita, o eroare. Nu suntem in Miorita, sa ne retragem in coltul tristetii si al acceptarii opresiunii. Nu vorbesc despre atitudinea fata de sine. Suntem chemati sa rabdam fara sa raspundem inapoi cu ura, rautate etc. In primul rand credinciosii trebuie sa lucreze zidirea in credinta preasfanta. Lupta credinciosilor este sa pastreze valorile asa cum sunt si apoi, folosindu-le, sa se implica in viata Bisericilor constructiv.

Valorile adevarate trebuie promovate si fratii trebuie ziditi prin orice aduce edificarea reala.

[va urma]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s