Despre acuzele antiteistilor

Pe Romania Libera apare un articol despre religie, care-l are in prim plan (si) pe Hitchens. Redau urmatorul citat, pe care l-am citit via Stiri Crestine:

Christopher Hitchens, jurnalist şi scriitor american, care a descris anterior creştinismul, iudaismul şi islamismul ca fiind „adevărata axă a răului”, crede că religia este „un experiment nemilos, în care suntem creaţi bolnavi şi în care ni se porunceşte să fim buni”. Declaraţia a fost făcută în cadrul unei dezbateri pe teme religioase, unde l-a avut ca partener de discuţii pe fostul premier britanic Tony Blair.

Dezbaterea, organizată la Toronto şi transmisă de BBC, a avut ca temă principală: „Religia este o forţă a binelui?”. Tony Blair a încercat să apere imaginea religiei ca forţă a binelui şi a fost cel care a încercat să arate că religia este extrem de necesară în viaţa noastră de zi cu zi, în timp ce Hitchens, un ateu bolnav de cancer în fază terminală, a fost cel care consideră religia ca un factor malefic pentru omenire.

Pentru Blair, un catolic convertit, este evident faptul că religia reprezintă o forţă a binelui şi crede că ar fi inutil ca cineva să încerce să ignore acest aspect. Dar contraargumentul adus de Hitchens este că prin credinţă nu se poate face bine, deoarece religia forţează oamenii să facă lucruri oribile. El afirmă că „oamenii au avut foarte puţin de câştigat datorită creştinismului şi au reuşit doar să îşi compromită libertatea deoarece s-au comportat ca nişte «oi»”.

Este un teritoriu destul de batatorit, dar vreau sa fac niste observatii importante:

1. Mintea pervertita a omului poate folosi religia pentru a face raul, ceea ce nu inseamna ca religia in sine ar fi rea, ci modul in care este ea folosita aduce sau provoaca raul. Ni se da exemplul cu perioada inchizitiei de foarte multe ori in dezbateri. Mie mi se pare un argument foarte subtire, mai ales ca nimeni nu-l poate pune in spatele crestinismului. In cel mai „bun” caz se poate pune in spatele bisericii de Apus (catolicismul). Dar, factorii care determina anumite circumstante sunt foarte multi, chestiunea este mai complexa decat aceea propusa de atei, gandita de ei simplist tocmai pentru a putea arunca cu piatra in geamul crestinilor, pe care ei cred ca-l pot sparge usor…

2. Discutia trebuie sa treaca dincolo de dimensiunea notiunilor religioase, in cea a relatiei. Nu putem intelege o forma in plan doar in termenii punctului si liniei.

3. Este caracteristic omului sa dea vina pe altul pentru greseala sa. Normal ca ateii cauta vina la credinciosi – unde s-o caute?

4. Daca am judeca dupa viata unor crestini exceptionali in traire si am merge pe acelasi fir de gandire am ajunge la concluzia ca crestinismul este ceva minunat, de nedescris, bun, maret, intotdeauna fara greseala. Ori, nu este cazul. Asadar, abordarea discutiei trebuie sa se faca din alta perspectiva, eventual mai bogata, mai larga. Vorbim, din nou, de complexitate.

5. Un dialog cu ateii are, totusi, o limita peste care nu se poate trece fara concesii care ar nega intreaga demonstratie argumentativa in cazul oricarei parti implicate in dialog.

6. Ateii vorbesc adeseori despre religia organizata, amestecand si notiunile de religie, credinta, divinitate etc in aceeasi oala. Aceasta se face doar prin rea intentie, alta explicatie nu am (eventual incapacitate de a diferentia, dar nu stiu daca e cazul). Se ajunge, astfel, la acuza de rea intentie, ea insasi facuta cu rea intentie. Asadar, cine a fost rau famat pana la urma?

In incheiere v-as recomanda sa cautati sa intelegeti aspectele esentiale ale credintei crestine in contextul lor biblic. Erori de interpretare mai ales in practica au fost facute in istorie. Dar nu invataturile au dat gres, ci intelegerea si aplicarea lor eronata. Vorbim despre Dumnezeire si despre umanitate, iar omului ii este specifica greseala. Adolescentii aud o idee si se inghesuie toti intr-acolo; aud alta si isi schimba brusc directia inspre noua directie care „sigur” – zic ei – e buna. Omul matur nu se grabeste sa alerge in toate directiile numai ca ii vine cuiva din grup o idee aparent stralucita.

Publicat în Fără categorie

Trei articole despre t(r)endinte moderne in biserici

„Bineînţeles că există şi voci protestatare care spun că ar fi bine ca noul tip de predicator să se identifice altfel cu ascultătorul din bancă. De exemplu, dacă ar renunţa la maşina luxoasă şi ar umbla mai mult per pedes apostolorum, făcând vizite celor săraci şi membrilor.
Dacă s-ar duce să muncească o zi sau două alături de muncitorul epuizat să vadă şi el cum se câştigă banul astăzi în România, dacă ar renunţa la luxul în care trăieşte cu familia sa şi ar da ceva bani la săraci din venitul său, şi nu din banii care îi mulge din Apus de la credulii care îl susţin. Cum de în aceste domenii nu vrea să se identifice cu ascultătorii Evangheliei, şi vrea să se identifice cu ascultătorii numai când e vorba de manifestările ce ţin de chipul veacului? De ce le aprobă pe acestea şi vrea să le ducă cu orice preţ în biserică?”

[de pe blogul Vindecatoru’, cititi continuarea acolo (acest citat face parte dintr-o serie de trei articole cu titlul Revolutie in Biserica)]
Publicat în Fără categorie

Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[2]

Continuarea articolului Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[1]

Vegherea

Scriptura ne cheama in repetate randuri sa traim cu luare aminte asupra vietilor noastre si a comunitatilor noastre. Comunicatul subliniaza si aceasta. Redau aceste pasaje:

În calitate de credincioși suntem chemați la veghere în viața personală, în viața de familie și în viața bisericii.

Având în vedere avertizarea Mântuitorului și a apostolilor asupra apariției învățăturilor false și a prorocilor mincinoși (Matei 7, Faptele Apostolilor 20, 1 Ioan 4), chemăm toți credincioșii și toți slujitorii bisericilor sa fie treji, să vestească în puterea Duhului o Evanghelie întreagă și curată.

Raspunsul la erezie se face in primul rand si in special prin pastrarea valorii autentice, prin promovarea ei si prin scoaterea ei in evidenta in primul rand. Starea de om treaz, ca si credincios, se traieste atunci cand suntem mereu atenti la Evanghelia pe care o vestim: sa fie intreaga si curata; precum si la puterea prin care o facem: Duhul Sfant.

Plinatatea cu Duhul Sfant

Fiecare credincios născut din nou are Duhul Sfânt și trebuie să urmărească permanent plinătatea Duhului Sfânt și umblarea în dragoste divină. Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România. 

Unitate si partasie

„…să înțeleagă din prezentul comunicat că dorim ca viața bisericilor baptiste din România să fie animată de prezența Duhului Sfânt într-un spirit de unitate și mărturie a Domnului Isus Hristos așa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură. 

Unitatea este importanta, Domnul Isus s-a rugat pentru ea. In acelasi timp, termenii in care aceasta unitate poate avea loc nu sunt deloc generali. Exista anumite limite pana unde unitatea are sens, dincolo de ele nu mai putem vorbi despre unitate fiindca pur si simplu trebuie sa luam in considerare si definitia unitatii cand vorbim despre ea. Unitate la ce, cine participa la ea, cum se realizeaza, cum se pune in valoare?

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze bisericile baptiste cu părtășie unitate în sezonul în care îngerii au venit cu minunata cântare : „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. 

Post si rugaciune

„Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România.”


Din pacate, postul si rugaciune nu sunt valori pe care sa se puna accent in generatia noastra… deocamdata. Aici este o mare problema, despre care degeaba vorbim daca nu incepem sa facem pasi pentru a o rezolva.




In timp ce tendinta este sa comentam si sa judecam ce fac altii, punandu-ne in locul altora ca si cand ar fi slujba noastra (nu ca e rau sa evaluam comunicate, clarificari, luari de pozitie), chemarea evidenta pentru a trai aceste valori (cel putin) pe care am incercat sa le semnalez (care apar si ele in comunicatul despre care se face vorbire aici) nu ar trebui sa ne lase reci. Dimpotriva, sa ne luptam lupta cea buna a credintei, apucand viata vesnica la care am fost chemati.

Publicat în Fără categorie

Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[1]

Voi reda cateva parti din Comunicatul Uniunii Baptiste din Romania din 14.12.2010 (vezi saitul Uniunii Baptiste din Romania, www.uniuneabaptista.ro) din urmatoarele motive:

– e foarte posibil ca, in contextul agitatiei cu Strajerii, anumite aspecte mentionate sa ne scape;
– sunt de folos;
– merita subliniate

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3). 

Smerenia

Cristos S-a nascut in ieslea din Betleem, atitudinea in care suntem chemati sa sarbatorim nasterea Mantuitorului sa fie una de smerenie si recunostinta. Asadar, exemplul Domnului Cristos trebuie sa ne fie mereu inaintea ochilor. Oamenii au relatii, iar relatiile dintre ei difera de la caz la caz. Cristos ne-a aratat cum sa cautam sa fim in trairea noastra pe pamant. Sa nu uitam de aceasta stare frumoasa si inalta la care suntem chemati. Sa ne asemanam cu Domnul Isus cel care S-a smerit, S-a coborat. El, care nu a cautat bogatia lumii (un gunoi, praf), a venit sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti. Plecand din lume a poruncit urmasilor Sai sa faca ucenici! Ucenicii acestia nu pot sa fie si sa traiasca in alt spirit decat acela al smeririi de sine, avand o atitudine conforma cu adevarul revelat noua, oamenilor, cu privire la Cine este Dumnezeul care ne cheama sa-L urmam.

Iata-L intr-o iesle. Iata-L copilas. Iata-L in scutece si in paie. Iata-L respirand acelasi aer cu animalele din grajdi. Iata-L respins mai inainte sa zica vreun cuvant. E Cristos, a venit in lume, la ai Sai… dar ai Sai nu L-au primit… Acesta este adevaratul Cristos, care nu a urmarit faima lumii acesteia, ci sa duca pe multi fii la slava. Slava aceasta este aceea pe care o da Dumnezeu si care nu face parte din zidirea aceasta. Si, ca sa nu ne incurcam, Dumnezeu ne-a lasat in trup, in acest trup care asteapta infierea, adica imbracarea cu trupul de slava!

Rabdarea

Avand aceasta promisiune, simtind in noi nevoia de infiere, avem nadejdea copiilor lui Dumnezeu. Noi nu asteptam aur si faima, ci o noua stare, in Imparatia lui Dumnezeu, unde valorile nu sunt acelea de pe acest pamant. Avem nevoie de rabdare ca sa primim ce ne-a fost fagaduit de Dumnezeu, care nu poate sa minta.

In contextul predicarii unui mesaj al prosperitatii pe pamant, ne simtim intristati de astfel de propuneri inaltate si nerabdatoare. Oricum avem prea multe si uitam prea des de saraci si lipsiti. E mai ferice sa dai decat sa primesti a devenit un mit religios pentru mintile noastre, o frumoasa zicere fara putere pentru inimile noastre.

Sa rabdam foame? Sa rabdam frig? Sa rabdam fiind prigoniti pentru Numele lui Cristos? Iata-ne cum alergam dupa haine, mancare, sau alte bunuri (cum ne denumim valorile).

[Articol in mai multe parti. Va urma]

Publicat în Fără categorie

Consiliul Uniunii Baptiste: comunicat cu privire la Strajeri, viata spirituala si sarbatoarea nasterii Mantuitorului

„Iubiți frați și surori în Domnul Isus Hristos,

Vă transmitem salutări sfinte și pline de dragoste în numele Domnului Isus Hristos care s-a născut în ieslea din Betleem! Convinși, pe baza Scripturii, că Isus Hristos, Capul Bisericii „este același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13:8), vă îndemnăm să sărbătorim nașterea Mântuitorului într-o atitudine de smerenie și de recunoștință pentru Darul lui Dumnezeu nespus de mare pentru toți oamenii. Prin îndurarea lui Dumnezeu, bisericile creștine baptiste s-au bucurat și în anul acesta de harul Său pentru creștere spirituală și pentru mântuirea multora. Suntem mulțumitori lui Dumnezeu pentru libertatea religioasă din țară și pentru dedicarea slujitorilor și a bisericilor noastre în slujirea încredințată și în dorința de a rămâne neclintite lângă Domnul, păstrând curată „credinta care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3).

În urma comunicatelor celor care se numesc ”Strajerii” și ale unor păstori baptiști implicați în întâlnirile acestora, Consiliul Uniunii Baptiste întrunit la Arad la data de 08 decembrie 2010, a evaluat luările de poziție făcute de aceștia. În urma discuțiilor avute, și ținând cont de principiile biblice înțelese și practicate de baptiștii din România, am ajuns la convingerea că este necesar să transmitem următoarele precizări:

1. Consiliul Uniunii Baptiste din România se delimitează de practicile și învățăturile nebiblice și străine de practica și învățătura bisericilor baptiste promovate de cei care se numesc ”Strajerii” (de exemplu: predicarea evangheliei prosperității, practicarea profețiilor nebiblice, practica condiționării prezenței Duhului Sfânt de vorbirea în limbi, practica vindecărilor la comanda unei persoane, promovarea învățăturilor grupării din Africa condusă de Chris, asocierea cu ”Şcoala de vindecare”).

2. Datorită modului în care a ales să mediatizeze poziția sa în urma experiențelor personale avute și a exprimării unei atitudini nepotrivite față de viața spirituală a bisericilor baptiste din România, Consiliul Uniunii consideră că fratele Iosif Ţon a părăsit din proprie inițiativă învățătura și practica bisericilor noastre.

3. În urma declarațiilor și a comunicatelor fratelui Iosif Ton prin care recunoaște și afirmă alăturarea sa la gruparea ”Strajerilor”, alegând astfel să iasă din cadrul practicilor și învățăturilor bisericilor baptiste din România, Consiliul Uniunii a decis retragerea ordinarii pentru slujire a fratelui în bisericile baptiste din Uniunea Baptistă din România, până la o vreme de îndreptare și pocăință.

4. Având în vedere discuțiile existente în prezent cu liderii celor care se numesc ”Strajerii”, Consiliul Uniunii recomandă comunităților din Bihor și București să clarifice poziția acestora și a bisericilor care acceptă slujirea lor în raport cu învățătura și practica bisericilor baptiste. Până la clarificarea situației, Consiliul Uniunii a decis suspendarea din slujire ca păstori baptiști a fraților Ioan Peia și Ilie Popa…”

dintr-un comunicat al
Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Arad, 8 decembrie 2010


[citeste restul pe saitul Uniunii Baptiste din Romania]

Despre astrologie – un citat

In the Christian era, astrology started to take some lumps. The most influential church thinker of the Middle Ages, St. Augustine (354–430), summed up the Christian objections to astrology. In his Confessions, Augustine recalled that before he renounced his pagan upbringing, he had consulted astrologers. But he was convinced otherwise and, to him, “the lying divinations and impious dotages” of astrologers were the Devil’s work. In City of God, he said that the world is ruled by divine providence, not by chance or fate. The proof for Augustine came in a story told by a friend. Two children were born at the same moment, in the same household. Surely their fates would be the same. But one of the infants was the child of the master of the house. The other was the child of a slave. The position of the stars, exactly the same at the moment of their births, did not change their fates. The same logic would apply to the birth of twins, and Augustine pointed to the biblical brothers Esau and Jacob, born instants apart yet so completely different in temperament and fate.

In spite of Augustine’s objections, astrology continued to flourish through Christian times, and many popes over the centuries called upon astrologers in making decisions. Even the arrival of the Renaissance and Enlightenment did not weaken its pull. In fact, throughout the early history of astronomy, many of the greatest names in the field, responsible for some of its greatest discoveries, turned to astrology to pay the bills. Copernicus, Tycho Brahe, Kepler, and Galileo provided clients with astrological charts. Even the mighty Newton is said to have first become interested in astronomy after looking at an astrological book.

(Don’t know much about universe, Kenneth C. Davis)

Publicat în Fără categorie