Acasă » Apologetica » Baraca[4] – citate si observatii din notitele mele[b]

Baraca[4] – citate si observatii din notitele mele[b]

– Dumnezeu se justifica pentru ca apare in forma de femeie (desi, dupa ce explica, tot asa apare):

„Si zicand aceastea lua din nou in mana lingura de lemn, de pe care picura un fel de aluat. „Mackenzie, eu nu sunt nici barbat, nici femeie, cu toate ca ambele sexe deriva din natura mea. Daca aleg sa apar in fata ta ca barbat sau femeie, e pentru ca te iubesc. Pentru mine, sa apar in fata ta ca femeie si sa-ti sugerez sa-mi spui Tata e doar un apel la metafore, pentru a te ajuta sa iesi din conditionarea ta religioasa”[pag. 85]

De remarcat faptul ca Dumnezeu, in toate Scriptura, Acelasi Dumnezeu al iubirii, nu are aceste principii dupa care se ghideaza. Pentru El astazi nu e ce a fost tot pentru El ieri? Imposibil! Nu doar ca descrierea prea indrazneata a lui Dumnezeu depaseste orice limite ale bunului simt pe care te astepti sa il aiba orice om, dar apar contradictii esentiale prin formularea realitatilor fictiunii elucubrate in carte.

Faptul ca, in cateva randuri, am ales sa folosesc cuvinte dure si grele se datoreaza unirii in carte a iubirii lui Dumnezeu cu o imagine idolatra personala a autorului. Dumnezeu ne invata in Cine S-a descoperit Fiinta Sa, locuind acolo trupeste, in plinatatea Sa: Isus Cristos. El nu este de acord cu vreo infatisare a Sa.

– Isus cel neidemanatic? Iata:

„Se pare ca Isus scapase din mana pe podea un castron mare cu un fel de sos. Era plin de sos peste tot. Trebuie ca Isus scapase castronul aproape de Tata, pentru ca partea de jos a fustei si picioarele ei erau toate acoperite de pasta aceea lipicioasa. Toti trei radeau atat de tare incat Mack crezu ca nici nu respirau…”

Pentru a va reveni, va sugerez sa cititi in Biblie despre Isus, sa vedeti cum El tine toate lucrurile prin Cuvantul puterii Sale (nici macar nu are nevoie de maini…) Isus Cristos din Apocalipsa, in infatisarea fizica singulara din Biblie, si aceasta prin comparatii, este Dumnezeul Atotputernic, pe care autorul acestei carti il reduce la un om care alege perpetuu sa nu faca uz de anumite atribute divine. Intram deja in chestiuni teologice mai grele, dar care sunt calcate in picioare de absurditatea cu care arunca acest om cu cerneala pe niste pagini care se doreau a fii pasionale. Trist.

In multe locuri in carte, cei trei sunt prezentati razand in momente care pentru om ar fi fost penibile. Prin aceasta se sugereaza dragostea si intelegerea in Sfanta Treime(?) Daca Dumnezeu are nevoie de momente de ras, pentru a destinde atmosfera, pentru a se intelege bine, atunci e un dumnezeu care nu este, de fapt, dragoste. Totusi, Dumnezeul Bibliei (pe care va invit sa o cititi pentru a va spala pe ochi, daca, din greseala, ati citit aceasta carte) e un Dumnezeu care este dragoste si care iubeste prin natura fiintei Lui. El nu are nevoie de momente pentru detensionare si nici noi, daca invatam sa iubim ca El, nu a avem. Ele, pentru noi insa, sunt normale, dar nu neaparat necesare.

– la un moment dat, personajul principal gaseste o Biblie, din care reusise sa citeasca doar cateva versete, cand, printr-o putere magica, aceasta ii cade din mana si e luat de o putere mistica intr-un vis unde are experientele descrise, mai apoi, in carte. In traducere libera – nu avem nevoie de Biblie, fie ea si editie de lux… daca avem experiente si traire cu Dumnezeu, El ne ridica in culmi mai inalte decat Scriptura. Mi se pare o concluzie a unui tip care a fost la seminar din obligatie, si-a irosit tineretea si cei mai multi ani din viata pentru ceva ce nu a inteles si acum, spre batranete, incepe sa scrie povesti pentru copii, unde, printre simboluri, cauta sa se justifice pentru esecul de-a fii un parinte bun si un crestin traitor (autentic) in fata lor. Gasiti aceste randuri traumatizante la pagina 105;

– ce suntem invatati despre autoritate? Dumnezeul care a lasat o anumite autoritate in Biserica si o anumita randuiala (si nu are sens sa mai amintim ca exista foarte multe interpretari a ceea ce a poruncit Dumnezeu, dar care nu schimba cu nimic realitatea ca exista un adevar exprimat acolo), se pare ca acum lupta pentru a indeparta din mintea omului orice sistem al autoritatii (inclusiv cel dat de El Insusi… absurd, dar, ce sa zic, asa scrie in carte):

„Noi va respectam alegerile, asa ca actionam in interiorul sistemelor voastre, in acelasi timp insa cautam sa va eliberam de ele, continua Tata.”[pag. 112]

– iata ce mai invata Isus-ul lui Young:

„Asta pentru ca, la fel ca cei mai multi barbati, tu iti gasesti implinirea in realizari palpabile, pe cand Nan, la fel ca cele mai multe femei, gaseste aceasta implinire in relatii. E limbajul naturii ei.”[pag. 132]

Deci, natura lui Nan (sotia personajului principal) e natura lui Dumnezeu, dar natura barbatului nu. De fapt, barbatii care si-au parasit barbatia de mult, incearca astazi sa treaca de partea femeilor, intr-un joc in care isi acopera incapacitatea lor de a fii ceea ce i-a randuit Dumnezeu sa fie: barbati! Asa ca, incep cu laudele la adresa femeilor, incearca sa se invarta pe langa ele. De ce esti mai buna ca mine… vezi, tu, draga mea, Dumnezeu ti-a dat aceste daruri… esti speciala. Femeile cred si nici nu-si dau seama ca, de fapt, sunt apreciate pentru ca barbatii sa doarma in continuare lasandu-le pe ele sa faca toata treaba. Asa ca, barbatii dorm si lauda, iar femeile cred si isi amortesc astfel durerea intrebarilor legate de legumizarea sotilor…

Cum ziceam:

„Femeile, continua Isus luand o piatra si aruncand-o razant peste apa, s-au intors de la noi spre o alta relatie, in vreme ce barbatii s-au intors spre ei insisi si spre pamant. Lumea, din multe puncte de vedere, ar fi un loc mult mai linistit si mai bun daca ar fi condusa de femei. Ar fi cu mult mai putini copii sacrificati pe altarul zeilor lacomiei si ai puterii”[pag. 133]

Te intrebi, pe buna dreptate, de ce a mai stabilit ordinea barbat-femeie din Biblie, atunci… Sau, de ce a pus o astfel de natura in barbat si o astfel de natura in femeie. De fapt, vorbim despre un alt Ius aici…

Cartea e scrisa bine. Autorul foloseste multe idei puternice din Scriptura, dar pe care le amesteca cu erezii pe atat de periculoase. Salata este mare si cu multe ingrediente. Dar, pentru cei care stiu sa deosebeasca adevarul de minciuna, aurul adevarat nu se da pentru sticlele colorate de la gatul traficantilor de valori (spirituale).

Gasesc cartea un roman atractiv, care te tine conectat. De aceea am mentionat, la inceput, ca am citit-o intr-o zi (cateva ore). Pana la un punct pare ca va aduce ceva bun. Apoi se strica totul, cu punerea in scena a ideii dialogului cu Dumnezeu si a reprezentarii acestuia. Totul se ridica impotriva Scripturii, dintr-o data. Autoritatea trebuie sa dispara. La fel si discernamantul, fiindca autoritate este si Scriptura (care a disparut). Se pune in loc experienta personala si Isus nu este „calea”, ci o cale mai buna.

In carte ni se spune de mantuire, implicarea lui Dumnezeu in viata oamenilor, ca nu avem voie sa judecam (stiti voi, toate ideile aceastea despre care am mai scris si pe care mi-e cu oboseala sa le reiau), ni se exagereaza cu imaginile sugerand dragostea lui Dumnezeu (in situatii de unde nu prea invatam asta, ci, mai degraba, un fel de partasie pe care obisnuiesc sa o aibe meduzele intre ele, plutind moi pe valuri), ni se incurca mintea cu salvarea in final a tuturor oamenilor, dar nimic despre iad si nimic despre diavolul. Totul e numai roz. Singura problema e la om, omul care nu intelege acest roz si nu-l traieste, fiindca ii este colorat altfel de catre cei care impun sisteme, biserici, Biblii etc.

De fapt, in fond, parerea autorului (pe care o impune cititorului – si multi sunt acestia din urma) este ca totul e roz. Altii spun ca e albastru, altii ca e verde. Altii ca e negru si alb. Dar, autorul gaseste ca singura problema a omului este ca el nu vede ca e mintit ca sunt mai multe nuante de mov (sau alta culoare, alegeti voi). Deci, ideea e ca ni se impune un sistem de gandire fundamental diferit de cel al Scripturii, prin argumentarea ca „toate” sistemele de gandire ale oamenilor sunt malefice, independente si pline de o autoritate pe care Dumnezeu nu o vrea acolo.

Sugestia mea:
– daca va place apologetica, cititi cartea;
– daca vreti sa cresteti spiritual, in continuare, nu o cititi (cautati, totusi, carti bune despre dragostea lui Dumnezeu, familie si implicatii ale iubirii din sanul dumnezeirii, in vietile si familiile noastre… bisericile noastre);
– daca vreti sa ajutati la numarul de exemplare vandute, cititi cartea (sau macar cumparati-o, sa iasa la statistica un numar cat mai mare)…; (glumesc amar)
– altfel, nu cititi cartea, nu se merita – tot ce e interesant e partea politista, o fata e ucisa, criminalul e la sfarsit descoperit (Dumnezeu arata locul unde e trupul ascuns): s-ar rezolva astfel toate problemele.

Dragilor, viata NU E ROZ!

Iata-ma incercand sa va comunic ceva important pentru voi: CITITI BIBLIA! Incercati sa o cititi cautand adevarul, fiindca acolo sunt ADEVARATELE cuvinte ale lui Dumnezeu, adevaratele Lui invataturi. Ele nu plac lumii de acum si majoritatii. Dar, ele SUNT adevarul! Si, daca va deranjeaza, nu cititi intr-o Biblie cu coperti de piele, dar cititi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s