Acasă » Cercetare » Eroii treziti: intre tortura si messenger

Eroii treziti: intre tortura si messenger

Tinerii astazi se drogheaza. Stau noptile si petrec anihilandu-si vointa fara nicio constrangere fizica. Isi petrec zilele pe messenger sau alte IM-uri, pe saituri de matrimoniale sau de bagare-in-seama, unde se discuta vorbe. Cristos este in injuraturile lor, Dumnezeul lor este pantecele, iar Legea si Scriptura lor este „traieste astazi cum vrei tu”. Ei se inchid singuri in casa, in fata sticlelor pline sau vorbitoare, lovind si ucigand personaje fictive in jocurile mintii lor prea fragile pentru asemenea tascuri.

Aceste probleme existentiale au devenit tot mai mult problemele adolescentilor si tinerilor bisericilor de astazi. Dorinta dupa astfel de experiente le anima gandirea si trairea. Erou la numarul de pahare de bere date pe gat? Erou pe coama drogurilor, in lupta cu dusmanii nascuti de mama Halucinatie? Erou in jocuri de calculator, cu sapte vieti? Erou la scris si spus semi-fraze pe mess sau in alte parti, in fata web-cam-ului, cu doua suvite de par intinse cu placa si una izbind din pieptul de viteaz?

Saitul http://vladenko.wordpress.com/ prezinta, printre alte marturii, viata unui tanar, Constantin Oprisan. Redau cateva fragmente mai jos din marturia despre acest om, adusa de Gheorghe Calciu:

In celula mea, se afla Constantin Oprisan – ai carui plamani erau complet vlaguiti de tuberculoza. De doua ori pe zi expectora lichid din plamani. Noi trebuia sa-l ajutam dandu-i o palarie sau ceva si el putea sa dea afara tot ce se desprinsese din plamani – sange si tot restul. Era ingrozitor sa-l vezi. In prima zi in care am intrat in celula, erau cu mine Constantin Oprisan, prietenul care ma salvase de la sinucidere si un alt student mai tanar ca noi.

Constantin a inceput sa expectoreze lichid din plamani. Am ramas tintuit cu spatele la usa – surprins deoarece nu mai vazusem niciodata ceva asemanator. Omul se sufoca. Probabil un litru intreg de flegma si sange daduse afara, si stomacul meu se intorsese pe dos. Eram gata sa vomit. Constantin Oprisan observand asta, mi-a zis: “Iarta-ma!” Mi-a fost atat de rusine! Deoarece eram student la medicina, am decis sa am grija de el.

Iata o parte din interviu:

– Ne puteti spune mai multe despre el? Cum va invata si va intarea?

– El nu vorbea mult. Ne vorbea in fiecare zi in jur de una-doua ore, deoarece nu putea sa vorbeasca foarte mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant – numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. El isi rostea rugaciunile, si auzindu-l cum spune aceste rugaciuni, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati. Nu era deloc usor. Pe langa delicatetea lui sufleteasca, el incerca sa ne protejeze – sa nu expectoreze prea mult ca sa nu imprastie bacili in atmosfera. Era ca un sfant in celula cu noi. Simteam prezenta Duhului Sfant in jurul lui; il simteam pe el. Chiar si in timpul ultimelor sale zile cand nu mai era in stare sa vorbeasca, el niciodata nu si-a pierdut bunatatea fata de noi. Puteam citi in ochii sai lumina spirituala si dragoste. Fata lui era ca o revarsare de dragoste.

O descriere:

Ne-a spus despre cum a lucrat cu tinerii. Sunt sigur ca iubea foarte mult tinerii si ca si el era iubit de ei. Era complet dedicat omului. Era un om foarte inteligent – uluitor de inteligent. A fost atat de binevoitor cu noi. Nu a vorbit mult despre el insusi. Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul. Stiti, nu e asa de usor sa stai intr-o celula tot timpul cu aceiasi oameni. Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta.

Eroi ai credintei au fost si atunci si sunt si acum. Si atunci multi au vandut si s-au lepadat in multe feluri de credinta. La fel este si astazi. Este, insa, alt cadru. Esti tu un erou al credintei in generatia ta? Traiesti cu Dumnezeu cu adevarat?

Generatia noastra trebuie sa citeasca si sa afle ce au patit credinciosii in comunism si sa se trezeasca si sa se bucure de libertatea de acum, asa cum este ea, cu constrangerile ei, si sa traiasca pentru Dumnezeu. Caci adevarata libertate este in Cristos, indiferent cum este pe pamant.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s