Acasă » ascultareacredintei » Iosua: despre maturizare [2]

Iosua: despre maturizare [2]

Un lucru pe care cineva care se maturizeaza il invata este ca Dumnezeu ne trece in viata si prin experiente mai bune si prin experiente mai rele. Si prin momente calde, dar si prin momente reci. In toate, noi va trebui sa invatam sa ne apropiem de Dumnezeu prin credinta si sa biruim raul care ne inconjoara si care este chiar in noi uneori.


Iosua a experimentat ucenicia la picioarele unui om al lui Dumnezeu: Moise. Daca prima daca cand este mentionat Iosua, acesta conduce razboiul si poporul Domnului este izbavit de Amalec si poporul acestuia care au venit sa-l bata pe Israel, a doua circumstanta pe care Dumnezeu vrea sa o asocieze (si) vietii lui Iosua, explicit, este constituita tocmai in evenimentele stricarii poporului lui Dumnezeu cu ocazia darii tablelor Legii lui Moise, pe munte.


Iosua invata ca nu doar dusmanii exteriori ameninta viata poporului, ci si cei din popor, din interior: poporul insusi. De data aceasta, Iosua este langa Moise, trecand pas cu pas prin sirul de experiente pe care Dumnezeu le initiaza fata de popor prin acest om al Sau, ales pentru o lucrare mare.


Moise urca pe munte, chemat fiind de Dumnezeu. Aron si Hur raman cu poporul, de data aceasta. Iosua insa este luat de Moise cu el. Dupa ce a invatat sa lupte cu poporul in vale, Iosua invata acum ce inseamna sa urci pentru popor la Dumnezeu, pe munte.



Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor.” Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.”

(Exod 24:12-14)



De data aceasta batranii raman cu poporul si tanarul Iosua urca cu Moise pe munte. Nu e vorba de privilegiu aici, ci de maturizare. Desigur ca Iosua a fost privilegiat, dar scopul pentru aceasta a fost ca trebuia pregatit si invatat. De cate ori nu ne mandrim noi ca am fost alesi pentru diverse lucrari? De ce oare? Mai degraba trebuie sa intelegem ca Domnul are o voie cu noi, pe care s-o cautam si s-o intelegem. Ce vrea Dumnezeu sa ne invete?
Moise mai fusese pe munte cu putin inainte, cand au urcat impreuna cu el si batranii copiilor lui Israel, „alesii” lor, cum spune Scriptura. Domnul a aratat astfel poporului ca recunoaste autoritatea de peste ei, alegand sa nu-si intinda mana asupra acestor batrani care au urcat pe muntele lui Dumnezeu si lasandu-i sa-I vada slava si sa traiasca.
Iosua ii slujea lui Moise. Nu este interesant sa aflam asta dupa ce ultima referinta cu privire la Iosua a fost aceea cand el a condus barbatii care l-au invins in razboi pe Amalec si poporul sau? Iosua slujitor? Da. Iata ce trebuie sa invatam si noi sa fim, chiar daca avem mari biruinti cu Domnul. Iata ce este bine sa invete un tanar. Scriptura ne invata sa nu alegem ca supraveghetor in Biserica pe cineva care este intors de curand la Domnul, tocmai pentru ca el ar putea sa fie ispitit de mandrie. Si cum oare invatam smerenia decat slujind? In acelasi timp este important sa stim si cui slujim.
Slujind un om matur ai ocazia sa inveti de la el, vazand cum traieste. Iosua s-a dovedit un bun manuitor al sabiei, dar trebuie sa invete ce inseamna sa umbli cu Dumnezeu.
Dupa ce Dumnezeu i-a dat porunci lui Moise si dupa ce a ispravit de vorbit cu el, i-a dat tablele Legii pentru a le duce poporului. Dumnezeu i-a spus lui Moise ceea ce el nu stia despre popor: acesta se stricase abatandu-se de la calea Domnului:

Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!”

(Exod 32:7-8)

Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”

(Exo 32:15-18)



Iosua aude glasul poporului care scotea strigate si crede ca este un strigat de razboi. Este important sa intelegem ca Iosua stia cate ceva despre razboi. A condus unul si a biruit. Cu siguranta ca Iosua putea sa recunoasca un strigat de razboi. Iar strigatele pe care le auzea, atat cat stia pana atunci, erau ca strigatele de razboi. De fapt, in tabara, era un razboi. Iosua insa nu stia inca sa distinga un anumit sunet, asemanator cu acela de razboi – strigatele unui popor stricat, in mijlocul nebuniei lui.

Este insa momentul in care Iosua invata aceasta lectie grea. Pentru Moise sunetul auzit e mai clar. E important sa stim de la inceput ca urechea care aude mai incet nu inseamna ca aude si mai putin clar. De multe ori un batran experimentat aude mai clar decat un tanar cu simturile alerte si intr-o stare buna de functionare. Sunetul trebuie si distins, nu doar auzit.

De aceea, ca sa fac o paranteza, nu volumul de la cantare este cel mai important, cat claritatea lui. Un tanar se poate pripi in a distinge sunetul, dar, numai bine, el poate sa invete sa dinstinga tot mai bine. Aceasta este, de fapt, parte din cresterea spirituala, din maturizare: discriminarea, separarea lucrurilor, intelegerea tot mai clara a ceea ce se intampla.

Curand Iosua avea sa vada scena teribila a unui popor care s-a stricat, cum a spus Dumnezeu, care s-a sculat sa joace si se inchina unui vitel turnat. Avea sa vada mania lui Moise si tablele acelea ale Legii, pe care Moise le-a coborat de pe munte, desi avea mainile trudite, sfaramandu-se de pietrele necioplite ale muntelui. Tot asa cum Legea Domnului cea aleasa si cioplita avea sa se sparga in tandari de inimile de piatra, de inimile neciplite ale oamenilor din poporul lui Dumnezeu.

Iata un strigat de razboi, al unui alt fel de razboi, unde se canta si se joaca, dar toate acestea le face un popor stricat, care are alt Dumnezeu, unul facut de mana omeneasca si mincinos. Iosua a vazut cum poporul a fost lovit de Dumnezeu si multi au cazut, fiindca n-au luptat „lupta cea buna a credintei”. Caci mai puternica decat sabia este inima stricata a omului care-l uita pe Dumnezeul mantuirii sale.

Este o lectie trista, dar importanta. Nu ne putem maturiza fara ea. Uneori trebuie sa recunoastem ca viata nu e roz. Ne-ar fi placut sa vina Moise cu tablele, poporul sa le citeasca cu lacrimi in ochi si sa le implineasca cu ardoare si pasiune. Dar nu a fost asa. Tablele acelea care au fost lucrarea lui Dumnezeu au ajuns sa fie sfaramate de munte. Oare nu stia Dumnezeu care va fi soarta lor? Atunci de ce le-a mai scris cu atat de multa pretuire, de ce cu degetul Sau, de ce daca oricum aveau sa sfarseasca astfel?

Atatea ore pe munte par acum irosite. Daca Moise nu mijlocea pentru popor Dumnezeu era gata sa-l stearga de pe fata pamantului. Doar cateva secunde au despartit un timp minunat petrecut pe munte de oribilele momente traite de Iosua la vederea poporului care se stricase.

O, da, suntem noi gata sa luptam pentru Domnul? Dar, suntem noi gata sa vedem si razboiul spiritual? Ne plac victoriile, dar ce facem cand vedem infrangerea? Credeti ca lui Iosua i-a placut privelistea poporului, avand in minte victoria cu Amalec? Vrem trezire spirituala, dar oare cum reactionam cand suntem pusi fata in fata cu adevarata stare a poporului? Iosua ramane langa Moise, in continuare slujitorul sau, iar Moise in continuare in slujba Domnului.

Aceasta este o intamplare trista. Da, sa nu fugim de asemenea intamplari triste. Trebuie sa invatam din ele. Cum nu s-ar fi dus Iosua sa ia sabia si sa lupte. Dar acum sabia nu mai putea face nimic: era un alt fel de razboi. Barbatii lui, vitejii lui de nu demult erau acum niste stricati care cantau si dansau in fata unui vitel de aur, facut din cerceii si lanturile celor din popor. Cand vom invata ca suntem intr-un asemenea razboi, nu ne vom mai parasi Bisericile atat de usor, alergand dupa iluzia Bisericii perfecte pe pamant.

Crezi ca e usor sa-ti vezi parintii si batranii inchinandu-se unui idol? Nu a fost pentru Iosua usor, dar, in ce-l priveste, a invatat o lectie importanta: cat de usor se poate strica poporul. Nu-ti pierde nici tu timpul, tineretea nu tine prea mult: nu pierde invataturile ei si nu rata experientele prin care Dumnezeu vrea sa te treaca. Nu pierzi nimic daca nu dansezi cu poporul in fata idolilor. Ce bine ca Iosua a fost pe munte cu Moise.

Anunțuri

2 gânduri despre „Iosua: despre maturizare [2]

  1. Intr-adevar, lectie de maturizare pentru Iosua. Grea, dar a meritat. Uita-te la ultimele 2 capitole ale cartii si poti vedea un om greu, un lider adevarat care si-a sacrificat viata ca sa poata spune ‘e momentul s-alegeti; cat despre mine eu si casa mea vom sluji Domnului’.

    Imi plac perspectivele tale! Relevant!

    Robert

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s