Halloween – parinti care nu sunt de acord cu fenomenul

Pe saitul de orientare crestin-ortodoxa, apologeticum, s-a publicat cu cativa ani in urma un articol care contine reactiile unor asociatii crestin-ortodoxe si a unor parinti fata de promovarea in scoli a ceea ce numim fenomenul Halloween. In fapt, niste romani au scris un memoriu prin care isi manifesta dezacordul cu practicile asociate acestei asa-zise sarbatori importate, dar mai ales cu atitudinea scolilor din Romania vis-a-vis de fenomen.

 

Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi sub egida Fundaţiei “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, la iniţiativa unui grup de părinţi, înaintăm prezentul memoriu tuturor cadrelor didactice interesate de buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi de corecta îndeplinire a rosturilor pedagogic-edu-caţionale ale acestuia în şcolile româneşti. 



Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora dintre români, începând de la copii, până la părinţi şi bunici, în perioada aceasta a anului. Este vorba de “sărbătoarea” occidentală a Halloween-ului, care, sub masca diver-tismentului, este o veritabilă invocare a demonicului. 

 

Este o realitate faptul ca romanii au importat foarte multe obiceiuri fara discernamant (atat obiceiurile, cat si faptul de a le importa sunt fara discernamant). Ca s-a profitat de pe urma romanilor este o chestiune de cotidian, bine intiparita in spiritul acestuia in istorie. S-a profitat si acum, si in acest context, cand obiceiurile acestei pseudo-sarbatori implica un comert cu amanuntul in floare, cu produse si din Romania, si din China (mai ales din China). Romanul nici ca realizeaza acesti magneti gigantici, de bani, ci e bucuros sa se uneasca cu tot ce-i nou si sa-l promoveze pe spinarea sa, oferind ca bonus asigurarea afacerii si in urmatoarele generatii. Nu doar ca apucam fara discernamant, dar mai dam si la altii, ba chiar copiilor nostri. In memoriul lor, autorii scriu:

Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării atitudinii de protest prin prezentul memoriu a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile şi grădiniţele unde învaţă copiii noştri.

Iarasi scoala noastra este piata de desfacere pentru ideile necoapte, pentru obiceiurile lipsite de valoare pentru noi ca neam, pentru noi ca oameni, pentru copiii nostri pe care, chipurile, vrem sa-i invatam ceva. Este ciudat cum oameni care ar trebui sa-si puna mintea la contributie sa gaseasca metode pentru atingerea unui tel inalt in educatie, accepta fara rezerve practici straine culturii noastre, straine crestinismului, straine bunului simt s.a.m.d. Import dupa modelul „daca a mancat vecinu si n-a murit, manc si io”.

 

Încă de anul trecut am aflat de organizarea în cadrul majorităţii şcolilor din mediul urban, şi nu numai, la iniţiativa profesorilor de limba engleză, a unor adevărate “festivaluri” Halloween, uneori numai în cadrul orelor de limba engleză, alteori ca o manifestaţie generală extraşcolară ce îi antrenează atât pe copii, cât şi pe profesori. Copiii sunt încurajaţi să participe la Carnavalul cu măşti şi la jocurile distractive specifice momentului, sub pretextul cultivării creativităţii şi al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii. 



Prin urmare, am socotit de cuviinţă, prin prezentul memoriu şi prin documentaţia aferentă pe care v-o punem la dispoziţie (pe care o puteţi găsi şi pe Internet la adresa http://www.hamangia.ro/ ori www.hamangia.ro/hal.html), să vă informăm despre istoricul şi sen-surile vechi şi noi ale “sărbătorii”. 


Totodată, vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea pe care o avem, ca părinţi, în privinţa conotaţiilor negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activă la manifestările specifice Hallo-ween-ului. 

 

De asemenea, de ce promoveaza scolile asa ceva? Sa fie din dorinta naiva a tinerilor profesori sa ajunga pe placul copiilor

Halloween-ul promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de în-văţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei “sărbători”, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a de-monicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Memoriul merita citit in intregime. Mai adaug cateva citate semnificative din continut:

Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în “vampir” şi care strigă în glumă: “Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, “în joacă”, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?


Anul trecut, făcând o incursiune prin mai multe şcoli dobrogene (situaţia fiind asemănătoare la nivel naţional), la panourile principale “tronau” fotografiile jalnice ale travestirii copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, strigoi, schelete, cât şi premiatele compuneri în limba engleză cu teme macabre. Aceasta să fie creativitatea pe care să o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, case bântuite ?! Şi panourile au păstrat aceste mărturii aproape două luni, până când au fost înlocuite cu imagini şi texte specifice Crăciunului. 


Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, iar şcoala… îi învaţă să fie… vampiri, vârcolaci, demoni, monştri… aşa… “în joacă”, pentru “cultivarea creativităţii”! 


Există multe alte metode de a stimula creativitatea copiilor noştri decât copierea, imitarea fără discernământ a unor practici şi obiceiuri legate de sărbători ale altor popoare, datini cărora nici acele popoare însele nu le mai înţeleg semnificaţia. 


Ce-ar fi ca la ora de istorie, când se studiază civilizaţia aztecă, profesorul să organizeze şi imitaţii, aşa, “în joacă”, ale ritualurilor cu sacrificii umane, spre exemplu?



Iertaţi nota ironică şi oarecum agresivă a limbajului acestui Memoriu, care se datorează conştientizării gravităţii situaţiei în contextul indiferenţei generale. Este specific nouă, românilor, să nu ne asumăm responsabilitatea luării unor atitudini critice faţă de curentul general, aşteptând ca problema să se rezolve de la sine, sau ca alţii să ia iniţiativa. 

 

Restul aici.