Acasă » Poezie crestina » Gelu Costa – poem in amintirea lui Vichente Huniadi

Gelu Costa – poem in amintirea lui Vichente Huniadi

S-A OFILIT UN CRIN

În amintirea prietenului şi colegului VICHENTE HUNIADI

Tu, înger păzitor, nu-mi plînge plînsul
Ascultă-mă! Suspini mai greu ca mine…
Opreşte-te, ascultă, ştiu răspunsul,
Dar nu ţi-l spun, şi ştii de ce,… nu-i „mîine”. 

Mă ierţi? Te iert? of…cine cere, cine ?
Găsim iertarea ?E menită nouă?
Hai nu mai plânge, aripile-s pline
Sunt lacrimile noastre-n jur… sau plouă?

Mă sting, nu… ajutor! Dar vine cine?
Nu mă lăsaţi aici! Tăcerile imploră…
Adio mamă, tată ,copii ce e cu mine?
Aud un cîntec palid , la o soră…

Nu, nu-nţeleg, de ce se stinse visul?
Şi unde sunt? Mi-e teamă…. ce tăcere
Tu, înger păzitor nu-mi plînge plînsul!
S-a ofilit un crin şi-l simt cum piere…

 

Singurătatea doare. Printre gene
Furtuna smulge lacrimi.S-a sfârşit!
Osana azi trăirilor eterne!
Căci viaţa mea se pierde-n infinit.

Adio! Scump coleg!

Poezie scrisă de Gelu Costa
Haţeg
12.noiembrie. 2010
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s