Despre acuzele antiteistilor

Pe Romania Libera apare un articol despre religie, care-l are in prim plan (si) pe Hitchens. Redau urmatorul citat, pe care l-am citit via Stiri Crestine:

Christopher Hitchens, jurnalist şi scriitor american, care a descris anterior creştinismul, iudaismul şi islamismul ca fiind „adevărata axă a răului”, crede că religia este „un experiment nemilos, în care suntem creaţi bolnavi şi în care ni se porunceşte să fim buni”. Declaraţia a fost făcută în cadrul unei dezbateri pe teme religioase, unde l-a avut ca partener de discuţii pe fostul premier britanic Tony Blair.

Dezbaterea, organizată la Toronto şi transmisă de BBC, a avut ca temă principală: „Religia este o forţă a binelui?”. Tony Blair a încercat să apere imaginea religiei ca forţă a binelui şi a fost cel care a încercat să arate că religia este extrem de necesară în viaţa noastră de zi cu zi, în timp ce Hitchens, un ateu bolnav de cancer în fază terminală, a fost cel care consideră religia ca un factor malefic pentru omenire.

Pentru Blair, un catolic convertit, este evident faptul că religia reprezintă o forţă a binelui şi crede că ar fi inutil ca cineva să încerce să ignore acest aspect. Dar contraargumentul adus de Hitchens este că prin credinţă nu se poate face bine, deoarece religia forţează oamenii să facă lucruri oribile. El afirmă că „oamenii au avut foarte puţin de câştigat datorită creştinismului şi au reuşit doar să îşi compromită libertatea deoarece s-au comportat ca nişte «oi»”.

Este un teritoriu destul de batatorit, dar vreau sa fac niste observatii importante:

1. Mintea pervertita a omului poate folosi religia pentru a face raul, ceea ce nu inseamna ca religia in sine ar fi rea, ci modul in care este ea folosita aduce sau provoaca raul. Ni se da exemplul cu perioada inchizitiei de foarte multe ori in dezbateri. Mie mi se pare un argument foarte subtire, mai ales ca nimeni nu-l poate pune in spatele crestinismului. In cel mai „bun” caz se poate pune in spatele bisericii de Apus (catolicismul). Dar, factorii care determina anumite circumstante sunt foarte multi, chestiunea este mai complexa decat aceea propusa de atei, gandita de ei simplist tocmai pentru a putea arunca cu piatra in geamul crestinilor, pe care ei cred ca-l pot sparge usor…

2. Discutia trebuie sa treaca dincolo de dimensiunea notiunilor religioase, in cea a relatiei. Nu putem intelege o forma in plan doar in termenii punctului si liniei.

3. Este caracteristic omului sa dea vina pe altul pentru greseala sa. Normal ca ateii cauta vina la credinciosi – unde s-o caute?

4. Daca am judeca dupa viata unor crestini exceptionali in traire si am merge pe acelasi fir de gandire am ajunge la concluzia ca crestinismul este ceva minunat, de nedescris, bun, maret, intotdeauna fara greseala. Ori, nu este cazul. Asadar, abordarea discutiei trebuie sa se faca din alta perspectiva, eventual mai bogata, mai larga. Vorbim, din nou, de complexitate.

5. Un dialog cu ateii are, totusi, o limita peste care nu se poate trece fara concesii care ar nega intreaga demonstratie argumentativa in cazul oricarei parti implicate in dialog.

6. Ateii vorbesc adeseori despre religia organizata, amestecand si notiunile de religie, credinta, divinitate etc in aceeasi oala. Aceasta se face doar prin rea intentie, alta explicatie nu am (eventual incapacitate de a diferentia, dar nu stiu daca e cazul). Se ajunge, astfel, la acuza de rea intentie, ea insasi facuta cu rea intentie. Asadar, cine a fost rau famat pana la urma?

In incheiere v-as recomanda sa cautati sa intelegeti aspectele esentiale ale credintei crestine in contextul lor biblic. Erori de interpretare mai ales in practica au fost facute in istorie. Dar nu invataturile au dat gres, ci intelegerea si aplicarea lor eronata. Vorbim despre Dumnezeire si despre umanitate, iar omului ii este specifica greseala. Adolescentii aud o idee si se inghesuie toti intr-acolo; aud alta si isi schimba brusc directia inspre noua directie care „sigur” – zic ei – e buna. Omul matur nu se grabeste sa alerge in toate directiile numai ca ii vine cuiva din grup o idee aparent stralucita.

Publicat în Fără categorie

Trei articole despre t(r)endinte moderne in biserici

„Bineînţeles că există şi voci protestatare care spun că ar fi bine ca noul tip de predicator să se identifice altfel cu ascultătorul din bancă. De exemplu, dacă ar renunţa la maşina luxoasă şi ar umbla mai mult per pedes apostolorum, făcând vizite celor săraci şi membrilor.
Dacă s-ar duce să muncească o zi sau două alături de muncitorul epuizat să vadă şi el cum se câştigă banul astăzi în România, dacă ar renunţa la luxul în care trăieşte cu familia sa şi ar da ceva bani la săraci din venitul său, şi nu din banii care îi mulge din Apus de la credulii care îl susţin. Cum de în aceste domenii nu vrea să se identifice cu ascultătorii Evangheliei, şi vrea să se identifice cu ascultătorii numai când e vorba de manifestările ce ţin de chipul veacului? De ce le aprobă pe acestea şi vrea să le ducă cu orice preţ în biserică?”

[de pe blogul Vindecatoru’, cititi continuarea acolo (acest citat face parte dintr-o serie de trei articole cu titlul Revolutie in Biserica)]
Publicat în Fără categorie

Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[2]

Continuarea articolului Sfaturi si indemnuri pentru credinciosi[1]

Vegherea

Scriptura ne cheama in repetate randuri sa traim cu luare aminte asupra vietilor noastre si a comunitatilor noastre. Comunicatul subliniaza si aceasta. Redau aceste pasaje:

În calitate de credincioși suntem chemați la veghere în viața personală, în viața de familie și în viața bisericii.

Având în vedere avertizarea Mântuitorului și a apostolilor asupra apariției învățăturilor false și a prorocilor mincinoși (Matei 7, Faptele Apostolilor 20, 1 Ioan 4), chemăm toți credincioșii și toți slujitorii bisericilor sa fie treji, să vestească în puterea Duhului o Evanghelie întreagă și curată.

Raspunsul la erezie se face in primul rand si in special prin pastrarea valorii autentice, prin promovarea ei si prin scoaterea ei in evidenta in primul rand. Starea de om treaz, ca si credincios, se traieste atunci cand suntem mereu atenti la Evanghelia pe care o vestim: sa fie intreaga si curata; precum si la puterea prin care o facem: Duhul Sfant.

Plinatatea cu Duhul Sfant

Fiecare credincios născut din nou are Duhul Sfânt și trebuie să urmărească permanent plinătatea Duhului Sfânt și umblarea în dragoste divină. Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România. 

Unitate si partasie

„…să înțeleagă din prezentul comunicat că dorim ca viața bisericilor baptiste din România să fie animată de prezența Duhului Sfânt într-un spirit de unitate și mărturie a Domnului Isus Hristos așa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură. 

Unitatea este importanta, Domnul Isus s-a rugat pentru ea. In acelasi timp, termenii in care aceasta unitate poate avea loc nu sunt deloc generali. Exista anumite limite pana unde unitatea are sens, dincolo de ele nu mai putem vorbi despre unitate fiindca pur si simplu trebuie sa luam in considerare si definitia unitatii cand vorbim despre ea. Unitate la ce, cine participa la ea, cum se realizeaza, cum se pune in valoare?

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze bisericile baptiste cu părtășie unitate în sezonul în care îngerii au venit cu minunata cântare : „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. 

Post si rugaciune

„Îndemnăm frățietatea la post și rugăciune pentru creștere spirituală și pentru o mai bună mărturie a bisericilor baptiste din România.”


Din pacate, postul si rugaciune nu sunt valori pe care sa se puna accent in generatia noastra… deocamdata. Aici este o mare problema, despre care degeaba vorbim daca nu incepem sa facem pasi pentru a o rezolva.




In timp ce tendinta este sa comentam si sa judecam ce fac altii, punandu-ne in locul altora ca si cand ar fi slujba noastra (nu ca e rau sa evaluam comunicate, clarificari, luari de pozitie), chemarea evidenta pentru a trai aceste valori (cel putin) pe care am incercat sa le semnalez (care apar si ele in comunicatul despre care se face vorbire aici) nu ar trebui sa ne lase reci. Dimpotriva, sa ne luptam lupta cea buna a credintei, apucand viata vesnica la care am fost chemati.

Publicat în Fără categorie