>Meditatie scurta 29.01.201 – lucrarea celor cu tragere de inima

>

21Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte. (Exod 35)

Moise a chemat poporul sa aduca daruri diverse pentru lucrarile care urmau sa inceapa la Cortul Intalnirii, dupa porunca Domnului. Raspunsul poporului este redat in versetele 21-29. Sunt mentionati atat barbatii ca fiind cu tragere de inima, cat si femeile. Unele femei au lucrat cu mainile lor si au adus lucrul lor. Interesant este ca nu toti din Israel au raspuns chemarii lui Moise. Nici macar nu toti cei iscusiti. Ci, toti cei iscusiti si cu tragere de inima.

Versetul 29 concluzioneaza: „Toti copiii lui Israel, barbati si femei pe care-i tragea inima sa ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunavoile”. Constransi de propria inima, acesti barbati si femei au raspuns chemarii Domnului.

Citind intregul pasaj, contextul, observam mai multe slujiri care au fost necesare. Nu tot poporul putea sa construiasca acel cort, nu era nevoie. Ba chiar a trebuit sa fie oprit poporul din a mai aduce daruri de bunavoie fiindca adusesera prea multe si continuau sa aduca. Dintre cei care au venit manati tot de inima lor sa ajute lucrarea Domnului la constructia propriu-zisa a cortului, nu toti au fost chemati sa coordoneze lucrarile. A existat cineva care a primit intelepciune de la Domnul sa coordoneze lucrarile. Dar, toti acestia au facut lucrarea impinsi de la spate de propria inima. Aici este ceea ce trebuie sa ne miste si noua inimile.

Care este reactia noastra la chemarea Domnului de a face voia Lui? El ne cheama astazi sa ne lasam folositi de El in lucrarea pe care o face – Biserica. Sa ne punem cateva intrebari importante:

1. Unde ne-a chemat Dumnezeu sa slujim?

Ne vom cunoaste locul, vom cauta sa fim acolo unde vrea Domnul nu unde am vrea noi daca am sta sa ne gandim cel mai bine. Vom putea sluji bucurosi ca suntem in voia Domnului si ca facem parte din lucrarea Sa in locul unde ne-a asezat El.

2. Ce daruri ne-a dat, ce capacitati, ce intelepciune, ce valori am primit din partea Domnului?

Ne ajuta sa slujim acolo unde vom putea fi de un real folos. Priceperea noastra da valoare slujirii noastre. Am putea sa fim in orica alta parte, dar, in intelepciunea Sa, Dumnezeu ne-a dat anumite daruri – sa le folosim acolo unde au ele sens, nu unde am crede noi ca ar fi fost mai bine sa ne aseze Dumnezeu.

3. Suntem doritori in inima noastra sa ajutam lucrarii lui Dumnezeu?

Aici este partea cea mai interesanta. Putem avea o chemare, un loc potivit, daruri bune, dar sa fim invidiosi, plini de amaraciune, visatori la nu stiu ce pozitie sau loc. Putem sa comentam cu intentii rele de pe margine. Putem sa fim vesnic nemultumiti. Ba avem noi o idee mai buna despre cum sa se coase perdelele, ba stim mai bine noi cum ar trebui prinse covoarele de la acoperis, ba avem noi o metoda mai buna de montat chivotul… Dar, lucrarea se face nu cu cei atoate-stiutori si care au o clasa de pregatire all-inclusive, ci cu cei care sunt impinsi de inima lor, chemati de dorinta inimii care rezoneaza la chemarea lui Dumnezeu pentru slujire.

Dumnezeu ne cheama si astazi sa lucram, sa slujim, sa participam activ in Biserica Lui. Dar va rezona inima noastra cu vointa Sa? Vom vedea daca da nu doar din implicarea noastra, ci mai ales din modul in care ne implicam, din motivatie, din dorinta sfanta (sau nu) de a participa la aplicarea planului Sau cu oamenii.

Publicat în Fără categorie

Meditatie scurta 25.01.2011 – despre votul in Adunarea Generala si "Sfaturile fratesti"

Softul pe care-l folosesc pentru a-mi selecta pasajul pe care sa-l citesc in fiecare zi, dupa ce l-am setat corespunzator pe un anumit program de citire a Bibliei, are astazi urmatoarele invataturi pe care Dumnezeu le dadea poporului in vremea lui Moise:

1Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. 2Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. 3Să nu părtineşti pe sărac la judecată. 4Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. 5Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. 6La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. 7Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. 8Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărârile celor drepţi. 9Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. (Exod 23)

Noi vorbim astazi – si pe buna dreptate, nu fara suport biblic – despre harul pana la care a tinut Legea si Prorocii. Aceasta insa nu anuleaza Vechiul Testament ca Scriptura si nici nu minimalizeaza valoarea sa de adevar in vreun fel. Daca nu mai traim poruncile ca si cum ar fi porunci pe care trebuie sa le implinim daca vrem sa fim mantuiti, totusi le intelegem si ne sunt ca un indreptar, mai ales atunci cand altii reusesc sa relativizeze adevarul intr-o asemenea masura incat citirea imediata a Scripturii este ca o bautul ape dintr-o oaza dupa o calatorie prin desert, ca gasirea unui punct de sprijin pentru omul ametit.

As putea vorbi despre Adunarile Generale din Biserici la modul ideal, cum ar trebui sa fie, cum ar fi bine sa se desfasoare etc. Dar, sa ramanem la realitate. Nu am pus ghilimelele degeaba in titlu. Uneori si denumirea de „sfat” este utopica in raport cu realitatea.

Bisericile locale pot fi usor influentate de zvonisti si invatatori superficiali care urmaresc un alt interes decat acela pe care-l cauta Cristos de la Biserica Sa. Voi scrie despre aceasta, insa, cu alta ocazie, intr-un studiu propriu asupra Epistolei catre Tit. Familii intregi pot fi buimacite de talmaci care nu cunosc nici ei limba, dar profita de incultura biblica generala si lipsurile tot mai accentuate care tin de evlavie. Ce se intampla si cu preotii romani care au fost fortati sa tina slujba in slavona, dar nici nu prea vroiau sa-si piarda scaunele pentru ca nu cunosteau limba…

Iata, asadar, o lista de sfaturi exceptionale, pentru omul care vrea sa ramana langa Adevar, pentru cel care lupta cavalereste, cu sabia Adevarului in mana, gata sa o manuiasca cum se cuvine. O lista pentru participantii la Adunarile Generale si la Sfaturile fratesti:

– sa nu raspandesti zvonuri neadevarate (atentie la zvonisti, zvonuri, folclor);
– sa nu te unesti cu cel rau (atentie cu cine va uniti);
– sa nu faci o marturisire mincinoasa pentru cel rau (atentie la marturia depusa, la incuviintare, la teama de cel rau, de omul rau si ce ar putea el sa-ti faca daca nu-i incuviintezi faptele si vorbele);
– sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau (atentie la puterea anturajului);
– la judecata sa nu marturisesti trecand de partea celor multi ca sa abati dreptatea (atentie la atitudine, ramai langa Adevar si daca ramai singur langa Adevar – nu vei ramane singur, insa; grija ta cea mai mare este sa ramai langa Adevar, nu sa mai fie cineva langa tine!)
– poarta, totusi, povara dusmanului tau (atentie la cei care se poarta cu dusmania si la atitudinea inimii tale – nu le raspunde dupa vorbele si faptele lor, ajuta-i);
– sa nu te atingi de dreptul saracului (asigura-te ca bugetul nu trece peste dreptul saracului);
– fereste-te de o invinuire nedreapta (atentie la invinuire, nu te grabi sa dai vina pe cineva bazandu-te pe zvonuri, pe ipoteze, pe tot felul de pareri – Dumnezeu oricum nu va ierta pe vinovat si tu nu vrei sa te asociezi cu el in ziua maniei lui Dumnezeu…);
– sa nu primesti daruri (atentie la cantarirea beneficiilor – nu lua partea celor care ti-ar aduce mai mult castig, vreun castig…, cauta dreptatea);
– sa nu asupresti pe strain (atentie la cum ne purtam cu strainii, aici se vede dragostea si dovedirea faptului ca am inteles corect ce inseamna a fi strain; altfel nu suntem maturi sa ne ocupam noi de straini – lasa-i pe altii daca nu stii);

Scriptura este la indemana noastra, avand capacitatea sa fie pentru noi „dreptarul invataturii sanatoase”. Cand vedem ca lucrurile nu mai sunt cum ar trebui, cand cel rau propaseste si atrage in jurul sau pe multi, cand pana si cei drepti sunt amagiti, sa alergam la Scriptura si sa ne odihnim sufletele zbuciumate in Cuvant. Sa punem astfel Cuvintele Adevarului in inima noastra, sa iubim dreptatea si dreptul si sa nu uitam de chemarea inalta pe care am primit-o din partea Domnului, aceea de a trai toate aceste invataturi sfinte cu scumpatate, cu dreptate, cu evlavie, asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei Marelui nostru Domn si Mantuitor: Isus Cristos.

Publicat în Fără categorie

Sfaturi practice(1) – faptele bune ca imbacaminte

Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun că sînt evlavioase. (1Tim 2:9-10)

Biserica nu e chemata sa plateasca persoane care sa afirme ca sunt crestini. Nici sa-i faca pe oameni sa creada asa ceva, daca aceasta nu este potrivit cu realitatea. Dimpotriva. Se pare ca unii au prins „smenul” si se dau drept corabii ceresti miscate de vantul care bate incotro vrea. Sunt cei care marturisesc cu viata lor si cu vorba ceea ce sunt spre slava Domnului, dar mai sunt si aceia care vorbesc despre ei insisi spre slava lor.
Femeile care spun ca sunt evlavioase ar trebui sa fie si acelea care se imbraca cu fapte bune. Chipul acesta este cel cuviincios, cu rusine si sfiala. Iata ca faptele bune ale unei femei evlavioase nu nasc mandrie si tupeu, ci rusine si sfiala.
Publicat în Fără categorie