Acasă »

>Pseudo-impartialitatea[1] – televizorul

>Nimeni nu poate fi impartial pana la sfarsit. Niciun om nu poate sa fie obiectiv in mod deplin. Si aceasta fiindca nu mai Dumnezeu este, in mod deplin, asa.

Avem multe probleme cu televizorul, foarte multe. Dar, de fiecare data cand cineva vorbeste despre asta simte sa se scuze: „nu am nimic cu televizorul”, sau „a avea televizor nu este un pacat”. Totusi, aceasta este ceva ideal, sau foarte aproape de ideal. In lumea reala nu prea se intampla ca oamenii sa foloseasca televizorul numai pentru bine. Ce-i de facut – renuntam la el? Renuntam la tot ce avem fiindca nu putem folosim nimic deplin corect? Renuntam la a ne mai casatorii fiindca nu putem avea, oricum, o casnicie perfecta? S.a.m.d.

Nu, nu renuntam la tot, dar la unele lucruri ar trebui sa renuntam. Aud predicandu-se des despre pericolul ca televizorul sa fie un impediment in calea umblarii cu Dumnezeu. Nu vad insa oameni renuntand la el. Ar trebui sa renuntam la televizor? Vesnicul raspuns, aparent impartial, ne spune: „Daca e idol, daca ne ia tot timpul, daca… daca…”. Numai ca, in lumea reala, aproape nimeni nu renunta la televizor pentru ca se intampla acestea toate. Si aici este problema.

De fapt, o majoritate dintre noi ar trebui sa renunte la televizor fiindca nu face bine. Cel putin nu cu ce se mananca astazi televiziunea. Noi, ca sa contrabalansam, ne lasam copiii la televizor nesupravegheati si apoi ne miram cum de-au ajuns cum au ajuns, periindu-ne singuri: „Nu din vina noastra”.

Astazi traim vremea in care o majoritatea mare de oameni se declara maturi, dar realitatea este ca un om intelept e mai rar ca o piatra pretioasa, atat de rar incat nici la licitatie si muzeu nu gasesti unul. De fapt, asa a fost mai mereu – cei mai multi misuna in viata crezand ca detin intelepciunea, cand nu e asa. Tocmai de aceea striga intelepciunea, isi inalta glasul in piete (vezi Proverbe).

Televizorul este un idol pentru foarte multi. Acolo isi pierd oamenii vremea, o vreme cu care nu se vor mai intalni niciodata, dar pentru care vor da socoteala. Se scuza ca-l tin pentru stiri, dar, de fapt, nu pot fara el. Sunt atrasi de el intr-un mod irezistibil, dar nu fara motiv. E fascinant, placut, atractiv. Emisiunile sunt lascive, dar firea pamanteasca asta iubeste. Crestini lumesti sunt prea multi. Oare televizorul ii tine? Da, si televizorul.

Intr-un sens, el este icoana vorbitoare din Apocalipsa. El este mijlocul prin care o singura voce are acces in vietile tuturor oamenilor (nu a Duhului Sfant, aviz cei super-spirituali). El este cel care dicteaza in caza si catre care se indreapta toate privirile. Acolo vad fetele cum sa se imbrace si baietii cum sa fie mai frezati si mai cu blugii cu fundu’ pana la genunchi. Acolo invata sotiile cum sa-si ia peste picior sotii si sa strige in gura mare dupa egalitatea dintre sexe, care oricum nu exista (femeia si barbatul sunt, prin definitia lor, oameni, si unul si altul; societatea contemporana urmareste alte scopuri atunci cand propune egalitarismul tamp al relatiilor care se simplifica pana la urma la sex de-o noapte). Acolo invatam cu constinciozitate ca ne-am devenit din maimuta, peste si microb; dintr-o supa (pentru gurmazi) si dintr-o furtuna (pentru amatorii de senzatii tari), fiind sortiti de ne-soarta sa fim organizati, prin actiunea pur aleatorie a nimicului, ca niste oameni intr-o societate care devine tot mai bleaga, mai simplista si mai decadenta din punct de vedere moral.

Pe de alta parte, la ce bun televizorul? Am gasi o lista cu ceva bun, nu-i asa? Dar, cineva, la o adica, ne-ar putea distruge toate argumentele acestea.

In plus mai este si uzul de imagine in detrimentul cuvantului. Vedem carti si citim filme. Era sa se dea lege sa le dubleze pe acestea din urma si eram numa bine niste legume in fotoliul batatorit pana la nevoia de a fi schimbat cu altul, dar am scapat… inca se merge pe subtitrari (mai citim si noi ceva).

Televiziunea e o afacere, una buna si care antreneaza milioane de oameni in asa fel incat ei nu realizeaza cat sunt de atrasi si dependenti de ea. Crestinii nu merg in misiune, nu fac ucenicizare, nu se ocupa de vaduve, saraci si orfani, nu studiaza Scriptura in aceste vremuri grele. Dar, crestinii se uita la televizor. Se cupleaza la un program ca, daca vorbesti ceva cu ei, nu-si dau seama. Trebuie decuplati – daca poti face asta e mare lucru – pentru cateva clipe, sa mai spui cate ceva.

Dar sunt si lucruri bune la televizor. Eu nu am gasit pana acum, dar cu siguranta sunt. De exemplu, butonul de Oprire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s