Acasă »

>Teorii pagane care circula printre crestini[1]

>Incep o serie de articole despre tot felul de teorii care circula printre crestinii de astazi, unele mai daunatoare, alte nu neaparat, dar pe care le-am auzit uneori si care ar avea un oarecare impact.

Desi ne-am ocupat mai mult de alte elemente apologetice, am observat importanta recunoasterii gradului de influenta al neo-paganismului pentru a-l putea combate cu succes. Aceste articole sunt doar niste avertizari si pot folosi celui care vrea sa le inteleaga scopul si valoarea.
Sa ne oprim la prima teorie, aceea a gandirii pozitive. Pentru a nu intra prea mult in aspectele teoretice, voi lua un exemplu si voi arata eroarea vis-a-vis de Scriptura.
Eram la un concurs de cunostinte biblice pentru copii, cand cineva a intrebat: „De ce nu au fost subiectele putin mai grele, ca sa existe o departajare mai buna?”. Raspunsul a fost aparent inteligent: „Ce vrem – sa plece copiii gandindu-se ca au stiu, sau ca nu au stiut?”.
Cartea Proverbe este plina de intelepciune. Daniel Branzei are o carte foarte buna, unde incearca sa armonizeze studiul tematic al Proverbelor cu intelepciunea si experienta lui de viata. El face o observatie foarte importanta asupra textului, aratand ca exista trei mari strigari ale intelepciunii – ea ii cheama pe cei prosti, nebuni si batjocoritori. In prima strigare, toate aceste trei categorii sunt chemate la intelepciune. In a doua batjocoritorii nu mai sunt amintiti. In a treia nici nebunii. Dar in toate sunt strigati pe nume „prostii”, naivii, cie care nu au stiinta, cei care nu au intelepciunea. Cartea Proverbe se adreseaza celor fara experienta de viata, neincercati; dar si tinerilor si celor intelepti.
Mesajul cartii este simplu – oamenii au nevoie de intelepciune, intelepciunea se ofera oamenilor, ii striga si in cheama, oare ce vor raspunde acestia si cum? Dar este de remarcat franchetea intelepciunii (care este personificata in mai multe randuri), care adreseaza direct starea si problema omului caruia i se adreseaza. Ea, intelepciunea, ar vrea sa locuiasca in mintea omului, dar primul pas este intelegerea acestui element simplu si clar: noi nu ne nastem cu intelepciune, ci o dobandim (sau nu).
Avem nevoie, asadar, de acea smerenie care sa ne faca sa realizam ca suntem, de fapt, naivi (prosti) si fara experienta, asa incat avem nevoie de a o cauta acolo unde este ea, nu unde credem noi. Un om poate sa creada ca e intelept si sa nu-si dea seama ca nu e. Sau, poate sa nu fie si sa realizeze ca nu e. Dar el poate sa nu fie si sa nu vrea sa fie.
Sa revenim acum la exemplul cu copiii. Copiii invata Biblia si o studiaza sistematic tocmai pentru a deveni intelepti si plini de Cuvant. Eu sau ei, oricare dintre noi, deschidem Scriptura gandindu-ne ca urmeaza sa citim cuvinte intelepte, care sa ne ajute in viata. Plecam – daca vrem sa ramanem la adevar – de la premisa smerita ca nu detinem intelepciunea, ca nu cunoastem stiinta sfintilor, ca nu avem priceperea celor care umbla pe cararile neprihanirii… dar ca vrem sa le dobandim. Traduc acum parerea celui care a raspuns la intrebarea din exemplu: vrem sa avem copii care sa plece de la olimpiada gandindu-se ca nu au stiut? Da! Asta vrem! Daca nu au stiut, da. Daca au stiut, vrem sa plece gandindu-se ca mai au multe de invatat. In ambele cazuri vrem sa plece smeriti si avand o perceptie corecta despre realitate.
Nu vrem sa creada ca au stiut, facand teste usoare, la care sa raspunda toti, cand de fapt nivelul este altul. Ii dezavantajam pe cei care invata si ii mintim pe cei care nu o fac. Acum, nu exista o dogma prin care sa stim cat de grele sa fie subiectele la un astfel de examen. Dar trebuie sa avem intelepciunea de a face testele asa cum trebuie. Totusi, eu nu la asta ma refer aici, ci la raspunsul acela care apela la gandirea pozitiva pentru argumentatie.
E ca si cum ai spune: „e prost, dar sa-l facem sa creada ca e intelept”, „e slab pregatit, dar sa-l facem sa creada ca s-a pregatit bine”, „e departe de trairea duhovniceasca, dar sa-l facem sa creada ca e un mare sfant”. In a cui slujba ar trebui sa fim noi, nu in cea a intelepciunii? Daca da, atunci sa ne regasim printre cei care ajuta omul in nevoie, raspunzand nevoii sale reale si fiind un adevarat sprijin pentru indreptare si inteleptire.
Ideea de gandire pozitiva se regaseste si in alte domenii, in foarte multe. Desigur, eu nu ma refer aici la a vorbi cu „prostule” si „nebunule”, ci la a incerca sa privim la relatiile cu ceilalti prin prisma invataturilor Scripturii si nu a teoriilor psihologiei pagane.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s