Sfarsitul lumii ca utopie

Apropos de 21.12.2012. Eu cred ca am intrat, intr-adevar, intr-o noua era. A paganismului (neo-paganismul) organizat. Consider ca ateismul din Europa si America a golit de spiritual si a favorizat paganismul indirect si direct. Paganismul este si o nuanta a culturii de astazi, in mai multe forme. Pentru ca golirea omului de spiritual este o biata utopie.

Nu-l consider un pericol la adresa Bisericii, fiindca nu vad Biserica o institutie care se lupta pentru suprematie intr-un concurs orb cu alte „puteri”. Dar, este un pericol pentru oameni. Ca sa nu mai spun cate obiceiuri pagane isi incearca norocul la usile bisericilor…

Civilizatiile mari ale istoriei au avut un maxim si un colaps. De obicei erau alte imperii cuceritoare, razboaie. Sau autodistrugerea prin stilul de viata al societatii.

Tot o observatie istorica, din ce am citit eu: golurile spirituale provocate in societate nasc in masele de oameni o dorinta dupa ce li s-a luat (intr-un fel sau altul, experimente gen antiteismul). De aici acestea cauta sa-si satisfaca nevoii. De multe ori apare factorul „profetie falsa”, respectiv anuntarea unui termen limita pentru pamant (cum se intampla si acum). Acum, insa, nu mai apare pe directie religioasa tocmai din cauza ca religiosul a fost inlocuit cu paganismul (deocamdata lax, in sens larg). Nu e de mirare, asadar, ecoul fenomenului „sfarsitul lumii” la nivel global.

Pentru un crestin autentic – nu pentru unul doar al formelor – acestea inseamna strigatul milioanelor de oameni dupa nevoia de implinire sufleteasca (pusa de Dumnezeu in om). E ca si cum unui om i-ar fi sete si are nevoie de apa. Pericolul urias este ca oamenilor li se serveste, pentru diverse profituri, ceva care doar seamana cu apa dar care nu implineste nevoia de sete: simplu, nu este apa!

Pur si simplu omul are nevoie de Dumnezeul adevarat.

Rauri de apa vie[1]

“Rezultatul predicarii evangheliei false atat de raspandite azi poate fi vazut in bisericile pline de crestini cu inima impartita, ale caror vieti sunt centrate inca pe egoism si pe principiile lumii.” (Rauri de apa vie, Fratele Yun, ed. Casa Cartii 2012, pag. 20)

“Isus tanjeste sa ne aiba pe toti la ospatul Sau de nunta, dar nu putem intra acolo daca perseveram intr-o existenta conforma cu principiile lumii.” (pag. 21)

“Trebuie sa acceptam Cuvantul Sau si sa traim dupa normele Lui, facand ca stilul nostru de viata si alegerile noastre sa se potriveasca poruncilor Imparatului. Asta inseamna pocainta.” (pag. 21)

“Pentru Esau, blidul cu ciorba de linte a reprezentat ceva ce ii putea implini nevoile imediate ale trupului. Biblia spune ca era ‘flamand’. Multi altii au cazut de la credinta si si-au distrus marturia pentru Domnul lasandu-se in voia necesitatilor firii or pamantesti prin necuratie sexuala, folosire gresita a banilor si o multime de alte pacate.”

“Prea multor crestini, chiar si predicatorilor, le-a lipsit acea frica sanatoasa de Dumnezeu si au dat prea mare atentie banilor, faimei si sexului. Drept rezultat, au pierdut viitorul stralucit pe care li l-a promis Dumnezeu. Inima mea a fost adeseori intristata cand am fost martor la devastarea pe care a produs-o pacatul in viata printilor, a sotilor, a copiilor si a altor madulare din Trupul lui Cristos.” (pag. 26)