Q&A[7] De ce tinerii ocolesc Biserica locala?

Q&A[7] De ce tinerii ocolesc Biserica locala?

Este doar o observatie. Faptul ca tinerii incep sa ocoleasca Biserica locala ca principiu, adica devin tot mai putin responsabili in ce priveste apartenenta la o Biserica locala in sensul de „trup si suflet”.

1. Pentru ca modelul contemporan este unul al globalizarii, societatea prefera un model de organizare cosmopolit (si, uneori, trebuie subliniate si partile bune ale unui asemenea model, in Agora, insa) iar amprenta societatii in care traim este cel mai bine accentuata in vietile tinerilor;

2. Pentru ca in multe orase Bisericile sunt numeroase, chiar in cadrul aceleiasi denominatiuni; faptul ca s-a esuat in prevenirea fenomenului de imprastiere si scindare a bisericilor nu poate fi pus, insa, in spatele tinerilor, chiar daca au fost si ei implicati, uneori;

3. Fiindca tinerii trebuie sa gaseasca o Biserica locala unde sa se implice, mai ales atunci cand isi schimba locuinta (studentii, cei care se muta in alta localitate cu serviciul dupa ce termina scoala etc) – in acest caz este normal sa caute o Biserica unde sa se implice, dar ea trebuie gasita cat mai repede, pentru binele fiecaruia;

4. Pentru ca exemplul generatiilor antemergatoare lor nu este unul tocmai de urmat, un multe cazuri (cu greu o spun), iar tinerii spera sa gaseasca altundeva un „mai bine” promitator, sau pur si simplu deznadajduiesc, se plafoneaza;

5. Poate cel mai convingator motiv, pentru mine, este lipsa pasiunii pentru Cristos. Poate ca aici este problema principala pe care ar trebui s-o evaluezi in viata ta. Esti tu pasionat de o viata traita in umblare cu Dumnezeu? Eu am vazut tineri care au ales ca in fiecare zi de vara, in vacanta, cativa ani la rand, sa se stranga din proprie initiativa pentru a se ruga, pentru a impartasi versete si ceea ce au invatat si pentru a discuta despre o trezire spirituala. Am vazut si tinerii care, in generatia lor, s-au strans pentru diverse jocuri, pentru distractie si niciodata (aproape niciodata, dar procentul e prea mic pentru mine sa-l iau in considerare) pentru a cauta partasia crestina. Ar trebui sa-ti evaluezi viata, ca tanar – „Pe voi insiva incercati-va, pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta” (vezi Corinteni)!

6. Pentru ca nu li se ofera o implicare intr-o Biserica, una care sa-i ajute sa slujeasca dupa masura credintei lor si a prieceperii, dar si a entuziasmului caracteristic varstei (nu cred ca tinerii trebuie atrasi cu metode de doi sau mai multi bani);

7. Pentru ca e mai usor sa nu fii responsabil decat sa fii! Implicarea intr-o Biserica locala implica responsabilitate. Iar aceasta responsabilitate trebuie tratata ca atare;

8. Din lipsa de intelegere clara a invataturii Bibliei cu privire la aceste aspecte. Fiecare trebuie sa inteleaga simplu ca Biserica locala este asemanata in Noul Testament cu un trup, iar credinciosul cu un madular din acest trup. Nu pot sa fiu madular ba aici, ba dincolo. Uneori, atitudinea aceasta laxa fata de responsabilitatea implicarii in Biserica locala tradeaza lipsa unei relatii autentice cu Dumnezeu (si, deci, cu Biserica Sa);

Motivul pentru care cred ca tinerii trebuie invitati sa se implice trebuie scos in evidenta corespunzator.

Nu va chem sa fiti responsabili in Biserica voastra, unde va arata Dumnezeu ca trebuie sa fiti, pentru ca asa au facut si parintii vostri. Tot mai multi aleg sa nu fie responsabili in Biserica lor, nu dintre tineri! Exemplul gresit nu e o scuza, insa. Desi, de multe ori, exemplul pozitiv al parintilor este o reala incurajare!

Chemarea la responsabilitate nu este pentru a fi diferiti. Nici pentru ca cineva s-a decis sa va provoace la aceasta. Nici pentru ca prietenii din generatia voastra s-au decis sa fie responsabili.

Am sa va dau acum motivul pe care eu il consider corect – Cristos a murit pentru voi ca si voi sa va dati viata pentru frati. Cristos este motivul. Fiti curajosi si traiti pentru Dumnezeu, voi, toti aceia care Il iubiti! Hotarati-va sa faceti partea la care sunteti chemati in Biserica fiindca Cristos nu va dispretuieste datorita tineretii voastre! El v-a chemat cu draga inima si jertfa nespusa la partasia cu Dumnezeu care nu este un lucru de apucat! Este o cinste care nu poate fi descrisa in termenii nostri omenesti, dar la care am fost chemati prin harul Domnului.

In final, as vrea sa le multumesc acelor tineri care traiesc pentru Dumnezeu, care in lupta cu rutina si deznadejdea au fost biruitori alegand mereu sa ramana credinciosi chemarii primite. Pe unii va cunosc si va apreciez din toata inima, inaintea lui Dumnezeu si ma bucur ca providenta divina mi-a oferit ocazia sa intalnesc tineri pasionati pentru Dumnezeu din toate partile acestei tari. Fiti bravi, vorbim despre Dumnezeu si despre umblarea cu Dumnezeu aici!

Q&A[6] – Cum vezi relatiile dintre generatii?

Deteriorate. Sunt mai multe aspecte de luat in considerare. Pe deoparte Agora:
1. Societatea contemporana tinde sa il faca pe om cetatean in detrimentul ideii de individ (ganditi-va la diferenta);
2. Grupul de socializare este preferat familiei (familia a fost relativizata ca notiune asa incat sensul ei functional a fost trimis in planul secundar);
3. Hollywood (numai paduri sfinte nu-s pe-acolo) promoveaza tineretea in defavoarea batranetii din toate punctele de vedere;
4. Comertul are nevoie de tineri si trebuie sa-i indeparteze pe batrani (aici vorbim si de marketing etc);
5. Schimbarile accelerate in domeniul tehnicii si in cunoastere in sens larg favorizeaza oarecum generatia tanara si o defineste prin selectie;
6. Modernismul, prin evolutie a separat generatia tanara de celelalte generatii;
7. Postmodernismul, prin aberatia relativismului absolut, a pus pe acelasi nivel generatiile si a dat frau liber tinerilor sa faca ce vor in mod „legal”;

Sub alt aspect, trebuie sa observam si ca tensiunea dintre generatii este intretinuta artificial. Sunt si probleme intergenerationale care ar crea o oarecare discrepanta, dar sunt si prea mult accentuate si umflate artificial.

In context biblic, Scriptura vorbeste despre generatii (neam de oameni), dar in acelasi timp ne formeaza conceptul de ucenicizare si de continuitate generationala. Mai degraba generatia tanara nu o urmeaza pe cea batrana, ci o continua.

Am discutat odata cu un crestin din India, pe care l-am intalnit in Coreea de Sud. Am aflat atunci cat de importanta este familia in tara sa. Acolo crestinii, desi pasibili de excludere familiala, se implica cel mai mult in evanghelizarea domestica, pentru ca familiile lor sunt extrem de unite (hotararile se iau in familie, in orice imprejurare). M-a chemat sa ma rog pentru el, sa poata sa isi evanghelizeze familia intru mantuire.

La polul opus, am vazut tineri care de indata ce au primit acceptul prematur sa dea cateva ture in oras, dar fara sa depaseasca ora 8:30 PM, s-au gandit ca… „Gata, de acum fac ce vreau EU”.

In alta ordine de idei, Biblia vorbeste foarte serios despre o chemare speciala a generatiei tinere la a nu repeta greselile si pacatele parintilor, neascultare si incapatanarea lor, delasarea si nepasarea de care au dat dovada. Si, in acest sens, nimeni nu si-ar dori ca cei tineri sa-i mosteneasca pe cei varstnici.

Dar, in Biserica, generatiile nu trebuie vazute ca fiind separate. Adica nu trebuie sa absolutizam ideea de „tineret”. Din pacate, realitatea este alta.

Tinerii trebuie sa invete sa aiba o relatie corecta cu cei batrani, cu adultii, cu parintii. Si abia apoi unii cu altii. Eu nu m-as imprieteni cu cineva care isi vorbeste parintii de rau sau care rade de ei sau care-i foloseste pentru bani si alte avantaje (uneori prin santaj si minciuna). Astazi, tinerii trebuie sa invete sa… salute! Trebuie sa invete sa fie tineri, sa fie ceea ce presupune varsta lor.

E adevarat ca parintii tai nu stiu la calculator. Dar aceasta nu inseamna, cum se crede prin traditie populara, ca nu se pricep la sentimente, la intelepciune, la relatii, la cum se intemeiaza o familie, la cum se relationeaza cu cel de care te-ai indragostit, la atatea altele…

Trebuie sa invatam mai mult sa fim familii, nu grupe. Sa ne rugam in familie. Sa citim Biblia in familie. Sa discutam in familie despre viata, despre ce tine de viata si despre ideile despre lume si viata. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fim atenti sa nu urmam tarele familiilor noastre si sa nu ne obisnuim in greselile pe care parintii nostri le-au facut (aici, insa, este nevoie de multa intelepciune si de cercetarea bunului Dumnezeu; in nici un caz de ingamfare si ifose specifice purtatorilor de buletin proaspat eliberat).

In vremea veche, inainte de Noe, in timpuri negre ale uitarii de Dumnezeu (cum sunt astazi), a existat o generatie cand „oamenii au inceput sa cheme Numele Domnului”. Nu stiu daca generatia de astazi va fi o astfel de generatie, vom vedea. Dar stiu ca daca nu va fi va purta povara refuzului de a fi.

Si… nu mutati hotarele vechi, puse de parintii vostri!

Q&A[5] De ce trec tinerii prin perioada adolescentei?

Intrebari. Mii. Framantari. Si mai multe. Decizii de luat? Foarte importante, unele pentru o viata intreaga. Scoala. Crezi ca e si timpul sa te indragostesti fiindca nu ai reusit sa intelegi adevarata semnificatie pentru ceea ce-ti spune corpul la aceasta varsta. Si, iata-ne, la varsta cu cele mai mari tensiuni si care vibreaza de actiune, pasiune si viata.

Il mai auzi pe cate unul: „Ma plictisesc”…

Omul trebuie sa treaca prin adolescenta pentru ca trebuie sa dea piept cu viata. De ce-si amana unii adolescenta sau ca sunt adolescenti batrani e greu de inteles dar nu-i de mirare. Oamenii cred ca daca si-au facut o viata mai buna (a se citi o viata mai fara responsabilitati) viata insasi va urma cursul societatii si le va oferi ca pe tava o tinerete fara probleme, ca prin vis. Si eu cred ca se poate. In vis, desigur.

Omul trebuie sa isi puna niste intrebari la care oamenii cauta raspunsuri. Raspunsul la intrebari vine, dar nu neaparat atat de repede pe cat ne asteptam noi. Neobisnuit sa astepte, adolescentul face greseli. E vremea sa invete sa ia lucrurile pe rand, sa invete rabdarea, sa inteleaga ce i se intampla si de ce.

Multi speculeaza perioada aceasta si ofera raspunsuri premature, gata digerate dar cu continut gresit. Ca la fast-food, adolescentul le inghite inainte sa apuce sa inteleaga ce face. Se simte bine, pare sa functioneze. In America (si nu doar) statul pare sa-si doreasca sa-i confiste pe copii de la parintii lor in vederea educatiei. Filmele fac asta de multa vreme. La noi telenovelele si manelele au fost un fel de bonus care-a cauzat bulimie.

Aici iti pui problema cum trebuie sa fii, cum sa arati, cum sa vorbesti, cum sa te imbraci, cum sa te prezinti etc. Aici, in perioada asta a vietii, fiindca la aceste intrebari trebuie sa-ti raspunzi. Adolescenta iti ofera oportunitatea sa incepi sa te formezi ca om. Dar, tot acum foarte multi oameni esueaza. Adolescenta e o perioada grea, dar care se poate depasi si care trebuie depasita. Nu prea repede, nu prea tarziu. La timp.

Acum incepi sa te intrebi cine esti, de unde vii, unde mergi. Iar raspunsurile nu vin din manualul de filosofie. Mase intregi de tineri sunt manipulate in functie de ceea ce se urmareste de la ele. Prin faptul ca-i prezeaza sa accepte notiuni pe care inca nu si le-au conturat si pe care nu le-au inteles inca.

In modelul biblic, apostolul Pavel s-a ocupat de tineri si i-a invatat preceptele cristice. Prin partasie zilnica, el i-a format prin exemplul personal, in a fi oameni care umbla cu Dumnezeu si care traiesc pentru Dumnezeu. Ei, astfel, au putut sa il vada traind, vorbind, muncind, vestind Evanghelia lui Dumnezeu, ajutandu-i pe oameni, jertfindu-se pe sine insusi, fiind improscat cu pietre si aprope mort fiindca l-a iubit atat de mult pe Dumnezeu… Incetul cu incetul si acesti tineri au inteles si s-au format alegand ei insisi aceasta cale aparent anevoioasa, grea totusi, dar unde exista adevar si viata. Adevarata viata, nu cea pe care si-o cumpara unii.

La varsta aceasta activistii antiteismului iti vor inima. Filosofii sentimentalismului denumit, lax, romantism isi canta versurile fermecate pe lirele invocarii principiului „vino la mine sa te fac fericit”. Si cate alte promisiuni din care mai toti cred ca se pot infrupta din plin, ca la supermarket.

Cristos spune si El: „Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni”. Spre deosebire de altii, Cristos spune adevarul. El este Dumnezeu si nu are nevoie de tine pentru nimic. Celelalte glasuri te cheama fiindca au ceva de lucru pentru tine, pentru ei.

Cineva crede ca a descoperit sensul vietii: sa-si faca o cariera (nu de piatra) si sa-si implineasca, astfel, viata. Si ajunge „implinit” (si la propriu si la figurat) si iata-l, totusi, gol. Altcineva crede ca acum e timpul iubirii. Sa iubim, fratilor, ca la batranete nu mai putem – am fost noi batrani si stim mai bine… Sau… poate ca e timpul distractiei. Sa bem, sa ne distram, sa facem exact ce vrem (unii i-au zis utopie, dar n-au vrut sa-i creada) ca oricum viata-i scurta, am trait-o noi si stim… De fapt, toti acestia au fost influentati de diversele filozofii in care au gasit oportun sa creada. Asta au crezut, asta au avut.

Lupta cu Dumnezeu este cea mai mare lupta. Acolo descoperi cine esti cu adevarat. Lupta de a te defini pe tine insuti in contextul intelegerii si credintei in Dumnezeu. Acolo se pun cele mai adanci intrebari si se cauta cele mai grele raspunsuri care se lasa atat de mult asteptate…

Trecem prin adolescenta fiindca trebuie sa ne maturizam. Ne punem intrebari fiindca exista raspunsuri. Suntem presati fiindca exista diversi poli care vor sa ne atraga pe calea lor, in interesul lor. Cred ca este fericit acela care-L afla pe Dumnezeu in mijlocul adolescentei, in mijlocul furtunii. Pentru doar acela care a trecut prin furtuna stie sa aprecieze linistea si pacea autentica.

Din adolescenta pot iesi cei mai frumosi oameni sau cei mai ratati semeni ai nostri. Poti fi ratat cu masina, casa si prieteni. A fi ratat inseamna a rata atingerea scopului pentru care ai trecut prin framantarea vietii in tinerete. Dar nu e niciodata prea tarziu, desi de cele mai multe ori practica, fara drept de apel, ne contrazice scurt.

Sfaturi:
1. Discuta problemele tale in cadrul familial de incredere;
2. Discuta problemele tale cu prieteni maturi, de incredere;
3. Citeste carti bune, imbogateste-te cu noi cuvinte – vei putea astfel sa iti extinzi capacitatea de a intelege lucrurile, fiindca ai la dispozitie mai multe intelesuri si dai mintii un puzzle de o complexitate ridicata;
4. Studiaza Biblia. Cu tot ce ai dobandeste priceperea. Frica de Domnul este inceputul intelepciunii. Nu o lasa si ea nu te va parasi. Vei intelege calea vietii.

Oare cu tine ce va fi?

Q&A[4] – Cum crezi ca ar trebui sa arate relatia dintre un baiat si o fata?

Mi-ar placea sa arate bine si sa fie bine. Pe scurt, Dumnezeu este viu si este un Dumnezeu al vietii. Esenta fiintei Sale este absolutul existentei Sale prin Sine Insusi. El i-a facut pe oameni sa poata crea viata, o viata noua. Nu in laboratoare si nu pe cobai. In viata reala, ei insisi. Pentru aceasta i-a facut dupa chipul Sau, pe amandoi: pe barbat si pe femeie. Scopul unei relatii este, asadar, nu sa te simti bine facand sex, ci sa faci viata, sa aduci pe lume o noua viata, in mod responsabil si matur. Adica sa stii ca urmeaza sa investesti toata viata in fiintele acelea pe care le aduci in viata, ca scop.

Viata e scopul relatiei si o relatie vie, autentica. Atunci cand relatia parintilor nu este ok, copiii inteleg imediat. Fara scoala, fara psiholog, fara influente din exterior. Ei stiu pentru ca au capacitatea sa inteleaga. De aceea avortul este anticrestin. De aceea homosexualitatea este stearpa in ea insasi, ca idee. Toate aceste tipuri de comportament bizar sunt deviatii de la sensul corect al lucrurilor.

Ravi Zacharias a spus o intamplare, la o conferinta la care am participat, acum cativa ani, despre un barbat a carui apetit macabru i-a provocat un comportament deviant care m-a marcat. Pentru a-si satisface o placere a comandat sa-i fie adus un copil de numai cateva luni pentru a intretine relatii sexuale cu el… Daca vi se pare dur ce zic ganditi-va ca in lume se petrec atrocitati peste puterea noastra de intelegere. Supravietuitorii experimentului de la Pitesti (inchisoare comunista a mortii) au refuzat sa detalieze tot ce s-a petrecut acolo sub pretextul demnitatii umane (Richard Wurmbrandt, dupa ce a calatorit prin lume pentru a-i ajuta pe cei persecutati, a spus ca orori mai mari ca la Pitesti nu s-au intamplat niciunde in lume, in comunism).

Este esential sa intelegem motivul pentru care ne indragostim, pentru care avem corpurile setate pentru anumite nevoi. Placerea nu este un scop in sine.

Apoi, langa placere mai este si egoismul. Egoismul nu este mijlocul de a avea o relatie, nu asta a intentionat Dumnezeu, cel putin. Cand un baiat iti spune ca te iubeste si apoi vrea sa te sarute sau sa se culce cu tine este o minciuna. Iubirea este a da nu a lua. Deci, relatiile dintre un baiat si o fata trebuie sa fie scoase din contextul placerii egoiste. Apoi trebuie intelese conform cu frumusetea revelatiei divine.

Uitati-va cum, pentru cateva clipe de placere, unii sunt gata sa-si ucida propriul copil din propriul corp… Se ajunge la asemenea deviatii pentru ca filosofia de viata este gresita. Un principiu sanatos nu naste astfel de monstruozitati! Faptul ca societatea contemporana este cel putin ingaduitoare cu toate acestea nu este un motiv de relaxare si persistenta in eroare.

Asa ca, o relatie nu este cateva seri cand te intalnesti cu boyfriendu si cu girlfrienda. Nu este un mijloc prin care sa-ti satisfaci unor nevoi hranite excesiv si cu aroma de acid sulfuric. Imi pare sincer rau ca generatiile de astazi au preferat sa-si alunge parintii si sa-i izoleze, iar cand au ajuns la vremea cand au cu adevarat nevoie de cadrul familial sunt „singuri pe strazi”…

Relatiile dintre tineri ar trebui impodobite cu sfintenie. Sunt fericit cand vad tineri care se iubesc. Sunt fascinat. Sunt, insa, trist si ma doare cand vad tineri care isi bat joc de ei insisi, de trupul si cugetul lor, de mintea lor, de relatiile lor. Si pentru ce, fiule, ti-ai da trupul unei straine?

Lipseste si adevarata unitate. Tinerii ar trebui sa se ajute unii pe altii la a trece victoriosi prin perioada aceasta a vietii lor. In schimb, sunt uniti in actiuni fara rezultat real si semnificativ. Evlavia este, in cel mai bun caz, un cuvant frumos. In rest este o vorba batraneasca.

Lipseste si relatia cu un mentor. Unul matur, ca etichete se gasesc in comert destule. De ce ti-ar fi rusine sa discuti cu un prieten matur, cu un mentor care s-a dovedit ca are principii sanatoase inainte sa te indragostesti tu (fiindca dupa ce te-ai indragostit vei tinde sa alegi pe cineva care sa-ti dea dreptate)? Relatia dintre un baiat si o fata, atunci cand este corecta, este cel mai frumos lucru care i s-ar putea intampla unui tanar care vrea sa se casatoreasca.

Dupa casatorie nu mai poti sa traiesti cum ar trebui s-o faci in perioada curtarii. Daca pierzi perioada aceasta facand altceva o vei pierde pentru totdeauna. Nu vei stii niciodata ce inseamna o astfel de perioada in valoarea ei.

Fetele care umbla cu baieti. Nu m-au interesat niciodata. Baietii care umbla cu fete? Prea nesemnificativ pentru mine, prea usor de invins – cu cine sa ma lupt? Daca-ti pasa cu adevarat, afla ca mai sunt si altii carora le pasa cu adevarat. Si… afla ca se poate sa ai o relatie curata inainte de casatorie! Altfel, Biblia nu ar fi cerut asa ceva!

Si… mai sunt multe de spus!

Q&A[3] – Cu ce se confunta, cel mai mult, tinerii?

Confuzia. Lipsa de maturitate si experienta nu-i ajuta pe tineri sa isi formeze o privire de ansamblu asupra a ceea ce trebuie sa inteleaga pentru ei insisi. Nu e o solutie corecta sa renunte pentru aceasta. Ideea tocmai asta este – sa ajunga sa aiba o asemenea privire de ansamblu. Dar, in acelasi timp, aceasta nu le da dreptul sa pozeze in a-toate-stiutori. Confuzia te face sa nu intelegi unde este, de fapt, problema. Multi tineri devin atei sau sceptici fiindca li se servesc argumente care inlatura cauza si locul bataliei fara ca ei sa-si dea seama. De exemplu, ideea de relativism. Pe tineri ii prinde cel mai bine. Greseala tinerilor, in acest context, a fost sa renunte la protectia familiala si sa-si intemeieze propriile cetati evidentprea slabe pentru a proteja realitatea. Confuzia devine un cadru pentru problemele voastre si ar fi inutil sa cautam o problema mai mare printre problemele pe care le aveti din moment ce toate sunt in oala gresita… Fiindca asa vi se serveste ceva nu inseamna ca asa trebuie sa si luati.

Rezolvarea este in a nu te grabi sa rezolvi o problema inainte sa fii sigur ca ai inteles-o. O problema trebuie rezolvata in contextul Bibliei si plecand de aici. Altfel, suntem pe un teren instabil si o rezolvare de astazi s-ar putea (si mai mult ca sigur asa va fi) sa nu fie aceeasi de maine. Ca tanar crestin, a invata sa intelegi realitatea in contextul stabil pe care-l creaza invatatura lui Cristos, invatatura Bibliei, este esential.

De ce se dau tinerii cobai pentru experimentele celor pe care nu-i cunosc? De ce ai crede o filosofie si nu ai crede invatatura Bibliei? Fiindca cine vrea sa te seduca iti ofera intai o bomboana. „Bomboana” a fost primul cuvant intreg pe care copilul meu l-a spus in viata lui.

Cred ca tinerii nu trebuie sa fuga de probleme. Cred ca trebuie sa le rezolve, dar trebuie sa inteleaga nevoia de rabdare si de invatare si sa nu abordeze totul de pe pozitia de autosuficienta si „le stiu pe toate”. Cadrul? Invataturile Domnului Isus. Dar trebuie intelese. Nu exista solutii „de bani gata”, de tipul „peste noapte”. Nu exista solutii usoare la problemele esentiale.

Voi ce credeti – cu ce se confrunta cel mai mult tinerii?

Q&A[2] – Care crezi ca este problema cea mai acuta a tinerilor de astazi?

Au tinerii probleme? Pe de alta parte, cineva spunea ca in Biblie nu gasim ideea de problema. Pentru ca Dumnezeu poate rezolva orice problema. Si poate, ce-i drept.

Cred ca problema pe care tinerii care au notiunea de crestinism de astazi sunt pusi s-o rezolve este decizia de a face cu viata lor ceea ce-i cheama Cristos sa faca. Nu te astepti de la generatia de astazi sa nasca misionari dedicati sau oameni pasionati pentru Cristos. Dar tocmai aceasta generatie da astfel de oameni, tineri care sunt gata sa mearga in Africa, in India, in tarile musulmane, in zonele defavorizate din tara noastra si in multe alte parti.

Si aceasta fiindca, in timp ce multi tineri esueaza in a rezolva cu bine aceasta problema a vietii lor, unii o rezolva. Unii aleg sa traiasca pentru Dumnezeu. Si atunci incepe o viata de om deosebit, cineva care nu este ca ceilalti nu pentru ca poarta niste haine pe care altii nu le poarta, ci pentru ca este o cu totul alta persoana, un om care umbla cu Dumnezeul despre care foarte multi cred astazi ca este o naluca, un rod al imaginatiei omului speriat de mai stiu eu ce fenomene ale naturii (sau urii).

Unii tineri nici nu realizeaza care este problema. Unii realizeaza mai tarziu si apoi isi plang tineretea pierduta si tin doliu dupa ea (unii, permanent).

Problema omului nu este cand sau cu cine se va casatori. Nici la ce scoala va merge. Nici ce meserie sa-si aleaga. Problema omului este Dumnezeu. Da, recunosc, nu e tocmai o problema la indemana, banala, usoara. De aceea si merita sa fie luata in considerare si accentuata.

Unii o rezolva in ateism, sau in a ridiculiza credinta in Dumnezeu. Altii in indiferenta. Altii in superficialitate. Sau in a-si distrage atentia cu altceva. Dar ce-ar fi ca tu sa incerci o rezolvare originala? A ta, nu a altuia.

Voi ce credeti – care este problema cea mai stringenta a tinerilor, astazi?

Q&A: Cum deosebesti tinerii?

In primul rand, trebuie spus de la inceput ca nu putem sa ii judecam pe oameni in sensul de a-i trimite in cer sau in iad, dupa cum consideram noi. Noi nu suntem Dumnezeu, iar Domnul Isus ne-a invatat ca exista o separare absoluta intre oameni pe care El o va face in Ziua de Apoi.

Dar, in contextul Bisericii si al invataturii Sfintelor Scripturi, exista o diferenta majora intre tinerii care, chiar daca sunt tineri si cu atat mai mult, urmaresc in viata valorile eterne si dumnezeiesti si ceilalti care, chiar daca vin la Biserica si spun ca sunt crestini, sunt interesati, de fapt, de valorile trecatoare si josnice (adica ale lumii de jos, de pe pamant).

Pe mine ma fascineaza tinerii care au cu adevarat pasiune pentru Cristos. E, intr-adevar, posibil sa nu-i vad pe toti, sa nu-i inteleg pe toti. Nu asta este, insa, esenta discutiei. Cand vad un tanar care traieste pentru Cristos il salut stand in picioare, in duhul meu, cu toata admiratia si cu tot respectul pe care-l pot avea pentru o persoana. Il iubesc foarte mult, il admir, il consider prieten.

Nu cred ca pe ceilalti ii poate cineva constrange prin reguli, desi regulile sunt de neaparata trebuinta pentru tineri. Daca sunt puse din intelegerea realitatii, iar nu din obisnuinta de a te face auzit zbierand. Tineretea nu este un hadicap, cum zicea cineva, dar foarte multi tineri isi risipesc tineretea pentru nimic. Si timpul trece, sau noi trecem ca sa fiu mai exact.

Distractia pentru mine este de paie. Dar simt o bucurie inalta atunci cand vad un tanar, cu multele lui probleme si zbateri, ca il cauta pe Dumnezeu. O epistola vie, o scrisoare care-si traieste continutul, de multe ori semnat cu lacrimi.

Cand ne uitam la oameni trebuie sa-i iubim pe toti. Dar nu toti traiesc pentru Dumnezeu si nu de toti ne putem bucura in felul acesta. Imi pare rau de tinerii care aleg sa-si iroseasca viata si o arata intr-un mod atat de evident… Chiar daca si-au dat cu cosmeticele mersului la biserica si chiar daca au diploma de actor activist. De aceea imaginea cu care raman mereu este aceea a celor care traiesc pentru Dumnezeu. In primul rand, in acestia Dumnezeu e viu! E o minune! Ei sunt o minune vie si o dovada a prezentei lui Dumnezeu printre noi.

Desigur, o speranta mai este si pentru ceilalti. Nu ne dam batuti niciodata. Dar e greu si la mormant. Jale mare… Mai lasa-l si anul acesta. Mai lasa-l… poate va aduce rod… Cati pomi nu isi ridica frunzele de un verde viu colorat si pline de seva in vantul primaverii vietii… dar la care nu gasesti niciun rod, de atatia ani…

Si o grija imi fac si pentru cei care l-au ales pe Cristos. Fiindca sunt adesea atrasi in tot felul de directii, sa nu ramana pe calea cea buna pe care au inceput. Dar, Dumnezeu sa-i pazeasca, fiindca El poate!

Sa schimbi viata unui om este ceva cu adevarat exceptional. Un sentiment unic. O realizare. Dar nu poti sa stai langa cineva toata viata. Omul trebuie sa se maturizeze. De aceea se si vede lucrarea tainica a lui Dumnezeu, care transcende limitarea noasta de a oferi sustinere si ajutor tuturor si oricand. Nu putem face asta. Dar, totusi, se ridica tineri care au ales si aleg sa traiasca pentru Dumnezeu.

Si am avut ocazia sa cunosc multi astfel de tineri. Ei sunt eroii mei. Pentru a-i vedea pe ei as renunta la absolut orice film, orice placere, orice concediu, orice odihna. Pentru ca-L vad, in ei, pe Cristos.

E ca si cum m-as uita in ochii tai, inlacrimat fiind, si te-as intreba: „Tu ce-ai ales sa faci cu viata ta? Nu vrei sa i-o dai Domnului Isus?”. Si apoi sa tac…