Declinarea responsabilitatii ca reactie la iresponsabilitate? (update: cu aldine)

Cateva observatii fata de reactii la o postarea anterioara. Desigur, voi lua cateva afirmatii ca fiind reprezentative pentru o categorie a celor care se raporteaza activ la problema homosexualitatii in contextul ei larg contemporan, fara sa am pretentia ca „dau” raspunsuri, incercand o clarificare a „problemelor” aparute.

„Daca parintii copilului nu vor sa-i treaca sexul pe actul de identitate atunci e treaba lor, si nu a voastra.”

Parintii unui copil au, intr-adevar, anumite responsabilitati caracteristice. Responsabilitatile unui parinte sunt naturale, in marea lor majoritate. In timp, acestea au devenit consecinta amestecului statului in familie. Aceast amestec a fost cauzat si de un portret fals creat de unii – si nu putini – despre familie, intr-adevar. Problemele apar atunci cand legiuitorul este corupt si are o agenda ascunsa in a da o directie.

Este reponsabilitatea unui parinte, dar este responsabilitatea societatii. Tocmai de aceea familiile sunt supravegheate si societatea contemporana a dezvoltat mijloace prin care spera sa contracareze carentele de relationare din contextul familial. Aici nu vorbim despre ce vrea sa faca o familie acasa, ci vorbim despre o lege care are de-a face cu toate familiile.

Legea propusa de Germania are o aparenta larghete, propunand o mai mare libertate parintilor. E o solutie care permite, de fapt, homosexualilor sa promoveze homosexualitate in generatiile urmatoare legal. Atunci cand s-a gandit initial un act, informatiile care au fost puse acolo au fost puse fiindca a fost nevoie de ele. Vorbim de organizare si control statal. Daca se dorea oferirea unei libertati mai mari oamenilor si eliberarea lor dintr-o presupusa ingradire, evident, se scotea partea asta cu declararea sexului. Oamenii nu si-au dorit din suflet sa faca acte, sa aiba si ei un certificat de nastere. Certificatul de nastere este o necesitate impusa de stat, ca forma de organizare, avand multe implicatii. Deci, nu e vorba de libertatea oferita oamenilor, ci e vorba de promovarea homosexualitatii prin aceea ce se ofera cadrul prin care un homosexual sa oblige (nu folosind forta) generatiile care vin sa nu fie cum e natural sa fie. Chiar daca activistilor pro-homosexualitate nu le convine, realitatea clara este ca homosexualitate nu este naturala si nu are sens in lumea simpla, areligioasa, care ne inconjoara. Notiunea de parinti homosexuali este aberanta si defectuoasa. Societatea si parintii nu ar fi trebuit sa permita niciodata ca un „cuplu” de homosexuali sa aiba dreptul sa creasca copiii altora, copiii oamenilor normali. Natura nu are solutie pentru homosexualitate, homosexualitatea a trebuit sa forteze societate prin legi aberante pentru ca ei sa se poata promova in generatiile urmatoare.

Tocmai de aceea, e treaba noastra. E treaba tuturor. O asemenea afirmatie ar putea fi contracarata, banal totusi, prin a-i raspunde ca afirmatia ne priveste si altii nu au dreptul sa o comenteze din moment ce ne apartine. Evident, altii au dreptul sa o comenteze si o fac. Cu atat mai mult vom putea face referire la chestiuni care privesc intreaga societate si directia spre care este aceasta ghidata.

De fapt, nu este o problema a parintilor. Este o problema a homosexualilor si parintii se confrunta cu ea din aceasta cauza. Daca homosexualitatea nu ar fi fost atat de proeminenta astazi prin activismul pe care l-a gandit si promovat, cu siguranta ca nu am fi discutat subiectul.

Sa nu defocalizam esentialul, asadar – nu noi ne-am trezit sa deranjam familia, ci activistii pro-homosexuali o deranjeaza prin politicile lor. E vremea pentru asta, bate vantul favorabil. Reactia noastra e normala si explicita. Parca nu aveam nici o problema cu dreptul la exprimare, sau?

Activistii pro-homosexuali folosesc o tehnica pe care o cunostem prea bine, atunci cand „discuta”. Tot ce fac ei arunca in spatele altora. Daca sunt ei plini de tupeu, acuza pe care e cel mai probabil sa ti-o aduca e ca esti plin de tupeu. Intr-o cearta oamenii nu inteleg aspectul asta. Dar, intr-o expunere linistita tactica aceasta este expusa. Nu trebuie sa ne lasam atrasi i polemici nefolositoare, moarte din fasa. Energia trebuie folosita cu intelepciune si cu folos. Tocmai de aceea si pe acest blog au fost blocati unii agitatori obraznici. Simplu. Internetul oricum ofera „locuri” de refulare unde fiecare se poate exprima cum doreste. Asta nu inseamna ca asa se intampla peste tot…

„Daca societatea accepta existenta legitima a unei orientari sexuale alternative, se numeste respingerea bigotismului si a discriminarii.”

E posibil ca acesta sa fie fondul pe care este pictata panza neo-moderna a peisajului pro-homosexual. Ca bigotismul si discriminarea exista nu neaga nimeni. Ca ele nu sunt aspecte pozitive, bune, pare tot mai clar pentru tot mai multi. Dar, sa nu ne imbatam cu apa rece crezand ca aceasta este cauza problemei. Pe acest fond s-a creat starea aceasta de permisivitate din partea celor mai multi pentru pretentiile homosexualitatii in genere. Asta nu inseamna ca aceste pretentii ar fi bune sau corecte in vreun fel.

De asemenea, am putea oare sa facem diferenta intre societate si majoritate? Sau intre societate si vocile care conduc societatea sau o manipuleaza (uneori)? Problema cu care ne confruntam nu este ca un copil nevinovat se ascunde sub scutul razboinicului, lasandu-i o parte din corp descoperit. Problema este ca acest „copil” e un inamic deghizat intr-un copil nevinovat…

Copilul din metafora de mai sus este un prefacut. Unul care se foloseste de imaginea unui copil in societatea de astazi tocmai pentru a beneficia de atentia plina de mila a acesteia. Cand, de fapt, nu e vorba de un copil inocent, ci de un barbat grosolan si rau intentionat. Activistii pro-homosexuali prefera sa foloseasca imagini care sensibilizeaza si sa le scoata dibace din contextul lor natural pentru a exploata consecintele folosirii lor intr-un folos ilicit. Faptul ca ceva e legal intr-un stat nu inseamna ca e si bine fiindca istoria ne-a aratat ca se poate ca raul sa ajunga legal in anumite situatii. Eu cred ca societatea contemporana se indreapta spre un astfel de punct cand nebunia sa ajunga la apogeu. E suficient sa ne amintim de ce a facut Hitler si cum mase de oameni au fost angrenate in ceva ce era legal – exterminarea altor oameni…

Nu, nu suntem de acord cu homofobia, dar problema este ca homosexualitatea s-a deghizat in ceea ce nu este si discutia deviaza intr-o zona unde nu este normal sa aiba loc. Din motive lesne de inteles (iar daca nu sunt ele pot fi explicate) homosexualitatea nu are ce cauta alaturi de discriminarea rasiala de culoare sau etnica.

Ba, mai mult, consider ca homofobia este o eroare. Dar, sa nu confundam homofobia cu ceea ce ne este prezentat ca fiind homofobie. Oamenii de astazi s-au obisnuit sa nu mai gandeasca pentru ei, ci sa caute raspunsuri pe Google sau in alte locuri anexe. Tocmai pe acest fond de relaxare este usoara abordarea ofensiva a pro-homosexualilor ca activisti. Si de aceea si necesita un raspuns prompt pe care, insa, cei mai multi prefera sa nu-l dea. Crestinismul real nu poate fi homofob.

A spune ca ceea ce face cineva este gresit nu inseamna neaparat discriminare. Poate insemna oferirea unei oportunitati unice de eliberare din tentaculele unei terifiante depravari…

Discriminarea inseamna pentru activistii pro-homosexuali tot un activism, imaginandu-si o lupta in orice. De fapt, mai exista si o deosebire si capacitatea de a deosebi. A deosebi ceva de altceva nu este gresit. Discriminare activa si discriminare in sens de a deosebi, de a separa, sunt chestiuni diferite. Lupta homosexuala presupune eliminarea acestei distinctii. De fapt, ambiguitatea si ternul este de preferat. Acolo unde nu exista distinctii clare dispare si capacitatea de a discerne si de a emite judecati. Omul devine o leguma. Evident, sunt oameni care nu vor si nu pot sa fie de acord cu o asemenea abordare propusa de unii. Ba mai mult, o arata pe aceasta ca fiind gresita. Si este. Istoria ne confirma, in alt context desigur, cat de gresita poate sa fie o conceptie mincinoasa aplicata intregii societati. Nu merge prea departe, ne gandim doar la comunism si la roadele lui…

Diferentele sunt foarte mari, esentiale. Nu se pune problema de moralitate la nastere. Moralitatea tine de alegeri, promiscuitatea tine de moralitate.

Dupa cum Dumnezeu este solutia pentru orice problema a omului, Dumnezeu este solutia si pentru cineva care traieste in pacatul homosexualitatii. Vorbim aici, desigur, despre un Dumnezeu viu si capabil sa schimbe vieti, nu de dumnezeul unor asa-zisi crestini care ii urasc, de fapt, pe altii si ura nu dreptul ii face sa se foloseasca de Biblie sau alte valori pentru a da in altii. Cristos Insusi a fost ucis de cei care tineau in mana Sfintele Scripturi ale vremurilor lor… A fost ucis fiindca Il urau nu fiindca asa le-a poruncit Dumnezeu despre care ei ziceau ca este Dumnezeul lor. Nu cei care pretind ca-L au pe Dumnezeu sunt solutia sau au solutia pentru homosexualitate. Ci, Acela care este cu adevarat Dumnezeu, fata de care se poate intoarce orice om, oriunde ar fi si oricare ar fi starea lui depravata.

Problemele omenirii nu se vor rezolva niciodata atunci cand „crestinii” ajung sa castige prim-planul unei dispute sau sa conduca tari si sa faca legi. Dupa cum nu se rezolva nici cand o fac altii, non-crestini. Problemele omului se rezolva doar prin capacitatea lui Dumnezeu, cand omul vine sa si le rezolve inaintea lui Dumnezeu. Uciderea altora de catre „crestini” a fost tot atat de rea cum a fost paganatatea in care cei exterminati de ei au trait. Ura oamenilor, chiar daca-si spun crestini, tot ura e si nu are nimic de-a face cu Dumnezeul care S-a dat pe Sine pentru noi, iubindu-ne. La fel cum homosexualii raman homosexuali chiar daca se dau ca sunt oameni normali. Problema nu se rezolva prin schimbarea hainei, ci prin schimbarea inimii, printr-o autentica transformare a sinelui in ceea ce numai Dumnezeu poate sa faca.

Exista crestini adevarati nu fiindca au gasit vreo portita magica, ci fiindca Dumnezeu a intervenit in viata lor. Deci, meritul este exclusiv al lui Dumnezeu. Sunt multi homosexuali care sunt transformati de Dumnezeu si a caror viata se schimba cu adevarat. Si, din nou, niciun om nu poate sa-si asume meritul in vreun fel. Cand Dumnezeu lucreaza omul nu poate face nimic. Tocmai de aceea lucreaza Dumnezeu, fiindca omul e neputincios. Crestinii, prin ei insisi, au ajuns sa faca razboaie, ceea ce e profund gresit. Dumnezeu a venit sa aduca pacea, adevarata pace.

Copilul, sub semnul intrebarii…

Help me!

 

Germania e tara care a inceput sa puna pe certificatele de nastere si o optiune „nedeterminat” pentru sexul copilului:

„Germania este prima tara europeana care ia aceasta decizie, Spiegel comentand faptul ca Uniunea Europeana, care incearca sa coordoneze eforturile anti-discriminare in randul statelor membre, a ramas in urma in aceasta chestiune.” (hotnews.ro)

Initial, datele s-au introdus pe acte pentru a nu exista confuzie si pentru informatie. Daca se faceau aceste acte fara rubrica pentru sexul copilului informatia nu exista si nu era clara. Fiecare putea sa fie orice si gata.

Astazi, nu datorita nevoii de informatie si claritate, nu din considerente medicale sau de organizare, s-a ambiguizat totul. Asta se intampla in timpuri cand securitatea e importanta si se face mult pentru a preveni actiuni teroriste.

Aceasta optiune a fost adaugata datorita presiunii in directia fortarii societatii de a accepta amestecul sexual (homosexualitatea). Hotararea in acest sens s-a luat de multa vreme. Acum trebuie implementate actiuni concrete care sa conduca societatea in directia hotarata de conducatori inainte. Tremurul Germaniei ca „a ramas in urma” spune ceva…

Astfel, nu nevoi organizatorice sau de ordin practic au determinat aceasta modificare, ci nevoi atipice, de ordin preferential. Ideea dupa care se merge, in general, este urmatoarea: „Nu majoritatea sa influenteze minoritatea, ci minoritatea sa influenteze majoritatea”. E de remarcat directia acestui concept. Peste cativa ani s-ar putea ca tarile democratice sa devina tari conduse din nou de minoritati care sa-si impuna conceptiile deficitare. E adevarat ca o minoritate poate avea conceptii mai bune decat o majoritate. Ce se va intampla insa daca nu va fi asa, daca va fi cum are tendita omenirea sa experimenteze (vezi istoria recenta, fascismul, comunismul et c.).

In continuare, va trebui sa subliniez atitudinea de tacere a tarilor care promoveaza „minoritatile” (in sens larg vorbesc acum) – vezi tacerea fata de atacul crunt asupra comunitatilor minoritare de crestini din intreaga lume (ma refer la ucidere aici, nu la injurat pe strada…), exemplul cel mai recent pe care l-am putea lua fiind cel din Egipt. De ce o Europa pro-minoritara si care vrea binele minoritatilor nu zice nimic despre uciderea crestinilor care nu sunt acceptati in anumite parti, dar sar in sus ca arsi cand e vorba de minoritatile sexuale. Pentru ca e vorba de religie, ar argumenta cineva. Da, de acord, dar viata sexuala nu este si ea tot o intimitate, o optiune personala, cum deseori spun aceleasi voci insistent? Deci, nu-i asta, nu-i asa?

Acceptarea homosexualitatii nu mai este, de multa vreme, o chestiune de acceptare, ci una de activism. Promovarea activa a homosexualitatii in cultura se face dinspre guverne.

Acceptarea homosexualitatii in societate se face dupa un plan care se implementeaza activ prin educatie. Atentie la acest fapt – cei care ne spun ca fiecare trebuie sa fie liber sa-si aleaga orientarea sexuala sunt cei care ii obliga pe copii, prin definitie si procesul educational, sa nu aleaga, ci sa fie. De la dreptul unui adult de a spune ca e homosexual, bi-sexual sau, ca sa ma exprim mai larg, fara sex/gen, s-a ajuns incet, in timp ce societatea doarme linistita, la dreptul unui adult sa ii ia dreptul unui copil de a fi de sex masculin (si, deci, baiat) sau de sex feminin (si, deci, fata).

Societatea contemporana duce la extrem actiunea de batjocorire a generatiei care se naste. Parintii au „dreptul” iresponsabil sa aleaga pentru copiii lor si in numele lor, sa-i forteze, sa-i oblige. In timpul in care drepturile copilului par ca sunt respectate prin pornirea unor reflectoare catre anumite actiuni care sa ne ia ochii.

Imagineaza-ti un copil care se naste si primeste pe certificatul de nastere: „fara sex”. Va fi confuz? De ce nu „sex masculin”? De ce nu „sex feminin”? Dar, de ce mai exista, atunci, si sexul masculin si cel feminin ca optiune, din moment ce optiunea de „nespecificat” le cuprinde pe toate? Nu doar ca toata ratiunea introducerii sexului pe certificatele de nastere devine ambigua si fara noima (anulandu-se necesitati practice non-religioase care au stat la baza introducerii certificatului de nastere ca act personal de identitate), dar certificatul devine ambiguu in orice fel. Desigur, probabil ca se vor scoate optiunile vechi – nu s-a putut din prima, ar fi fost respins de societate. Nu vor renunta la aceasta noua optiune, ar fi hilar, vor renunta la primele doua. Astfel, se va lua dreptul parintilor (minoritate sau nu) de a declara in actul de nastere sexul copilului lor.

Educatia va fi si ea de asa natura incat activismul pro-homosexual sa se poata desfasura liber. In unele tari este deja.

Copilul acela va creste, va fi educa in spiritul alegerii sexului (care e deja ales, deci, vorbim despre o supra-alegere). In termeni biblici putem vorbi clar despre o actiune a omului impotriva alegerii divine, o razvratire clasica. In termeni sociali, vorbim despre o conducere a societatii inspre optiunea homosexuala. In termeni psihologici vorbim despre ambiguitate si suferinta provocate de elasticizarea accentuata a constiintei copilului care nu mai poate sa stie cine este, ii spun altii.

Guvernatii Europei doresc sa implementeze cu orice pret o agenda. Chiar daca extrem de multi oameni vor fi afectati pe mai multe planuri, din ce in ce mai mult. Sacrificiul pentru viata altora este nobil atunci cand vine din partea celui care se sacrifica. Atunci cand cel sacrificat pentru altul este hotarat de altii vorbim despre silnicie si grotesc.

De ce vor plati generatii intregi un pret peste puterile lor? Pentru ca niste oameni sa se poata bucura de placerile sexuale pe care si le propun, care sunt, de fapt, orgii si actiuni pagane josnice pentru fiinta umana.

Societatea trebuie sa inteleaga faptul ca introducerea in certificatele de nastere a optiunii „nedeterminat” pentru sexul copiului nu tine de organizarea interna a unei tari, ci doar de preferintele sexuale ale unui grup. Fara sa ne gandim la cat de gresite sunt aceste preferinte sexuale, devine evident ca decizia pentru o astfel de optiune pentru certificatele de nastere ale copiilor nostri nu mai trebuie sa fie lasata in mana guvernantilor. Romania trebuie sa aleaga ea ce este bine pentru ea si pentru copiii ei.

Totul devine un joc in contextul subjugarii populatiilor pentru placerea unui grup.

DIN INIMA LUI DUMNEZEU!

Vasile Alexandru Talos

           DIN INIMA LUI DUMNEZEU

          Ascultați ceruri,

          și ia aminte pământule,

          căci Domnul vorbește:

          ‘Am hrănit și am crescut

          niște copii,

          dar ei s-au răsculat

          împotriva Mea.

          Boul își cunoaște stăpânul

          și măgarul cunoaște

          ieslea stăpânului său:

          Dar Israel nu Mă cunoaște,

          poporul Meu nu ia aminte la Mine’

         Isaia 1:2-3

 

Există-n cosmos vreo durere

asemeni cu durerea Lui?

Bam-Bum, Bam-Bum, ce sfâșiere!

Să fie pe pământ tăcere!

Bam-Bum, Bam-Bum, cu ce putere

răsună bolta cerului.

 

Când singure se-ntorc acasă,

în poartă vitele se-opresc.

Doar fiii Mei seduși se lasă,

nu Mă cunosc și nu le pasă,

că inima de dor Mi-e arsă,

că plâng când ei se răzvrătesc.

 

Să faci în mintea ta tăcere!

S-auzi, Bam-Bum, Bam-Bum mereu.

Chiar iadu-i strigăt de durere!

Cu ce adâncă sfâșiere,

e smuls pe…

Vezi articol original 14 cuvinte mai mult

Publicat în Fără categorie