Acasă » Avertismente » Copilul, sub semnul intrebarii…

Copilul, sub semnul intrebarii…

Help me!

 

Germania e tara care a inceput sa puna pe certificatele de nastere si o optiune „nedeterminat” pentru sexul copilului:

„Germania este prima tara europeana care ia aceasta decizie, Spiegel comentand faptul ca Uniunea Europeana, care incearca sa coordoneze eforturile anti-discriminare in randul statelor membre, a ramas in urma in aceasta chestiune.” (hotnews.ro)

Initial, datele s-au introdus pe acte pentru a nu exista confuzie si pentru informatie. Daca se faceau aceste acte fara rubrica pentru sexul copilului informatia nu exista si nu era clara. Fiecare putea sa fie orice si gata.

Astazi, nu datorita nevoii de informatie si claritate, nu din considerente medicale sau de organizare, s-a ambiguizat totul. Asta se intampla in timpuri cand securitatea e importanta si se face mult pentru a preveni actiuni teroriste.

Aceasta optiune a fost adaugata datorita presiunii in directia fortarii societatii de a accepta amestecul sexual (homosexualitatea). Hotararea in acest sens s-a luat de multa vreme. Acum trebuie implementate actiuni concrete care sa conduca societatea in directia hotarata de conducatori inainte. Tremurul Germaniei ca „a ramas in urma” spune ceva…

Astfel, nu nevoi organizatorice sau de ordin practic au determinat aceasta modificare, ci nevoi atipice, de ordin preferential. Ideea dupa care se merge, in general, este urmatoarea: „Nu majoritatea sa influenteze minoritatea, ci minoritatea sa influenteze majoritatea”. E de remarcat directia acestui concept. Peste cativa ani s-ar putea ca tarile democratice sa devina tari conduse din nou de minoritati care sa-si impuna conceptiile deficitare. E adevarat ca o minoritate poate avea conceptii mai bune decat o majoritate. Ce se va intampla insa daca nu va fi asa, daca va fi cum are tendita omenirea sa experimenteze (vezi istoria recenta, fascismul, comunismul et c.).

In continuare, va trebui sa subliniez atitudinea de tacere a tarilor care promoveaza „minoritatile” (in sens larg vorbesc acum) – vezi tacerea fata de atacul crunt asupra comunitatilor minoritare de crestini din intreaga lume (ma refer la ucidere aici, nu la injurat pe strada…), exemplul cel mai recent pe care l-am putea lua fiind cel din Egipt. De ce o Europa pro-minoritara si care vrea binele minoritatilor nu zice nimic despre uciderea crestinilor care nu sunt acceptati in anumite parti, dar sar in sus ca arsi cand e vorba de minoritatile sexuale. Pentru ca e vorba de religie, ar argumenta cineva. Da, de acord, dar viata sexuala nu este si ea tot o intimitate, o optiune personala, cum deseori spun aceleasi voci insistent? Deci, nu-i asta, nu-i asa?

Acceptarea homosexualitatii nu mai este, de multa vreme, o chestiune de acceptare, ci una de activism. Promovarea activa a homosexualitatii in cultura se face dinspre guverne.

Acceptarea homosexualitatii in societate se face dupa un plan care se implementeaza activ prin educatie. Atentie la acest fapt – cei care ne spun ca fiecare trebuie sa fie liber sa-si aleaga orientarea sexuala sunt cei care ii obliga pe copii, prin definitie si procesul educational, sa nu aleaga, ci sa fie. De la dreptul unui adult de a spune ca e homosexual, bi-sexual sau, ca sa ma exprim mai larg, fara sex/gen, s-a ajuns incet, in timp ce societatea doarme linistita, la dreptul unui adult sa ii ia dreptul unui copil de a fi de sex masculin (si, deci, baiat) sau de sex feminin (si, deci, fata).

Societatea contemporana duce la extrem actiunea de batjocorire a generatiei care se naste. Parintii au „dreptul” iresponsabil sa aleaga pentru copiii lor si in numele lor, sa-i forteze, sa-i oblige. In timpul in care drepturile copilului par ca sunt respectate prin pornirea unor reflectoare catre anumite actiuni care sa ne ia ochii.

Imagineaza-ti un copil care se naste si primeste pe certificatul de nastere: „fara sex”. Va fi confuz? De ce nu „sex masculin”? De ce nu „sex feminin”? Dar, de ce mai exista, atunci, si sexul masculin si cel feminin ca optiune, din moment ce optiunea de „nespecificat” le cuprinde pe toate? Nu doar ca toata ratiunea introducerii sexului pe certificatele de nastere devine ambigua si fara noima (anulandu-se necesitati practice non-religioase care au stat la baza introducerii certificatului de nastere ca act personal de identitate), dar certificatul devine ambiguu in orice fel. Desigur, probabil ca se vor scoate optiunile vechi – nu s-a putut din prima, ar fi fost respins de societate. Nu vor renunta la aceasta noua optiune, ar fi hilar, vor renunta la primele doua. Astfel, se va lua dreptul parintilor (minoritate sau nu) de a declara in actul de nastere sexul copilului lor.

Educatia va fi si ea de asa natura incat activismul pro-homosexual sa se poata desfasura liber. In unele tari este deja.

Copilul acela va creste, va fi educa in spiritul alegerii sexului (care e deja ales, deci, vorbim despre o supra-alegere). In termeni biblici putem vorbi clar despre o actiune a omului impotriva alegerii divine, o razvratire clasica. In termeni sociali, vorbim despre o conducere a societatii inspre optiunea homosexuala. In termeni psihologici vorbim despre ambiguitate si suferinta provocate de elasticizarea accentuata a constiintei copilului care nu mai poate sa stie cine este, ii spun altii.

Guvernatii Europei doresc sa implementeze cu orice pret o agenda. Chiar daca extrem de multi oameni vor fi afectati pe mai multe planuri, din ce in ce mai mult. Sacrificiul pentru viata altora este nobil atunci cand vine din partea celui care se sacrifica. Atunci cand cel sacrificat pentru altul este hotarat de altii vorbim despre silnicie si grotesc.

De ce vor plati generatii intregi un pret peste puterile lor? Pentru ca niste oameni sa se poata bucura de placerile sexuale pe care si le propun, care sunt, de fapt, orgii si actiuni pagane josnice pentru fiinta umana.

Societatea trebuie sa inteleaga faptul ca introducerea in certificatele de nastere a optiunii „nedeterminat” pentru sexul copiului nu tine de organizarea interna a unei tari, ci doar de preferintele sexuale ale unui grup. Fara sa ne gandim la cat de gresite sunt aceste preferinte sexuale, devine evident ca decizia pentru o astfel de optiune pentru certificatele de nastere ale copiilor nostri nu mai trebuie sa fie lasata in mana guvernantilor. Romania trebuie sa aleaga ea ce este bine pentru ea si pentru copiii ei.

Totul devine un joc in contextul subjugarii populatiilor pentru placerea unui grup.

3 gânduri despre „Copilul, sub semnul intrebarii…

  1. Daca parintii copilului nu vor sa-i treaca sexul pe actul de identitate atunci e treaba lor, si nu a voastra.

    Nu exista nici o „fortare a societatii de a accepta amestecul sexual (homosexualitatea)”, se pare ca nu cunosti ce inseamna a forta pe cineva sa faca ceva. Daca imi pui cutitul la gat pt. portofel, se numeste fortare. Daca societatea accepta existenta legitima a unei orientari sexuale alternative, se numeste respingerea bigotismului si a discriminarii.

    Chestia cu “Nu majoritatea sa influenteze minoritatea, ci minoritatea sa influenteze majoritatea” e aiurea; daca mergem pe ideea impunerii majoritatii impotriva minoritatii atunci segregationalismul si rasismul institutionalizat din SUA (de ex) ar exista si azi. Si stim cu ce argumente venea majoritatea impotriva indepartarii discriminarii rasiale – biblice! Deci las-o mai moale cu majoritatea, ca si Hitler avea majoritate populara, si Stalin, si Mao, etc. Daca majoritatea vrea sa discrimineze, nu e corect indiferent de majoritate.

    In ce priveste „tacerea” impotriva persecutiei din Egipt, nu stiu ce faceti voi acolo in Europa, dar guvernul meu a dat declaratii impotriva asa ceva. Si-apoi sa pastram proportiile, voi astia, credinciosii dzeului abrahamic, ati persecutat homosexuali, atei, oameni de alta religie, i-ati masacrat si i-ati facut una cu pamantul de mii de ani. Deci cam mare tupeu si ipocrizie, nu?

    O alta fraza gratuita:

    „Atentie la acest fapt – cei care ne spun ca fiecare trebuie sa fie liber sa-si aleaga orientarea sexuala sunt cei care ii obliga pe copii, prin definitie si procesul educational, sa nu aleaga, ci sa fie.”

    Ete na, nici vorba.

    Alta:

    „Societatea trebuie sa inteleaga faptul ca introducerea in certificatele de nastere a optiunii “nedeterminat” pentru sexul copiului nu tine de organizarea interna a unei tari, ci doar de preferintele sexuale ale unui grup. ”

    Nici pomeneala.

    Si alta, si alta…

    • Draga David, voi avea rabdare cu tine pana cand vei invata sa dialoghezi. Te astept si, daca vei vrea, vom discuta atunci cand vei intelege aspectele dialogului.

      De folos in acest sens este sa realizezi ca a face pe altul bigot in timp ce faci o demonstratie in acest sens, respingand vehement, vulgar si nervos o anumita exprimare a opiniei cuiva nu este decat ipocrizie, ca sa folosesc un eufemism din respect pentru cititori si in ideea propriilor mele convingeri.

      Acum, ca anumite chestiuni te depasesc sau ca nu-ti convin tine de realitate. Asta nu inseamna, desigur, ca altii nu vor observa agitatia cu care raspunzi atunci cand adevarul iese la iveala si cand activistii pro-homosexualitate nu mai au argumente, doar pari de dat.

      Eu cred ca devine evident pentru cine incearca sa vada realitatea cine este plin de ura si cine este gata sa ii inchida gura celuilalt.

      Ura si rautatea nu sunt bune. Fereste-te cat poti sa cazi in mreaja lor. Atat, deocamdata. O sa-ti mai dau sfaturi cu alta ocazie.

      • David, din pacate mesajele tale au ajuns sa nu mai fie aprobate. Astept, cum ziceam, sa mai treci prin viata, sa mai metideti la ea si sa inveti sa dialoghezi.

        Iti las cateva sfaturi folositoare:
        1. A cita tot ce am scris eu e banal de plitisitor si nu are sens. Cine vrea sa citeasca, citeste direct ce am scris eu nu are sens sa mai citezi odata tot ce am scris…
        2. Daca totusi vrei sa citezi, raspunde la fiecare citat folosind un argument. Tu scrii citatul si apoi zici ceva de genul „Nu-i asa”. Poti sa spui ca nu esti de acord cu intregul articol, e mult mai simplu si mai economic.
        3. Argumentul e important. Argumentul nu e tot una cu a raspunde. Argumentul trebuie sa fie mai mult decat un raspuns.
        4. Discutia nu e cearta. Cel care discuta urmareste si ce zice persoana cu care vorbeste. Cel care se cearta isi asteapta randul (daca-l mai asteapta) sa dea cu parul. Dupa cum spuneam, cui ii place gradinaritul sa stea in gradina nu pe bloguri.

        Sunt multe bloguri in lume si, daca nu sunt suficiente, iti poti face oricand blogul tau. Scopul blogului meu este diferit de ceea ce incerci tu sa faci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s