Acasă »

Cand cresc mare as vrea sa fiu… banal

Crestinii devin banali cand devin populari. Atunci cand am primit simpatia celorlalti ca suntem ca ei, ca ne place ceea ce le place si lor, ca ascultam aceeasi muzica si ca ne jucam aceleasi jocuri am pierdut capacitatea de a-i face pe altii sa fie ca noi. Eu il vad pe crestin ca fiind cel care stie pentru ce traieste si nu ajunge pe cararile ratacite ale celor care nu inteleg rostul acestei vieti.

Sa incercam sa ne imaginam (macar atat) ca un crestin traieste cu Dumnezeu. Viata lui ar trebui sa fie plina de ceea ce nu este deloc in lume. Viata lui e cu totul alta. Crestinii fara vigoare de astazi se bucura vazand ca lumea ii aproba atunci cand reusesc si ei sa faca ceea ce face lumea. E cea mai trista imagine, scena cea mai dramatica.

Si daca totul ar trebui sa fie o imitatie, oare de ce aleg atat de multi sa imite ceea ce nu este de valoare? Si daca ar trebui sa fim deplorabili, monotoni, vestejiti, serbezi si tot n-ar trebui sa fim asa in felul lumii…

Una dintre cele mai mari erori ale crestinului contemporan a fost sa renunte la calitatea lui care-l facea sa fie diferit… Acum are ce si-a dorit – nimic. Si ne intrebam blegi: „De ce nu mai au crestinii putere?”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s