Acasă »

Ce hotaram noi despre providenta divina?

Grabiti sa dam solutii teologice, pe fuga sa fim primii care mai descopera una dintre acele „legi spirituale” care abia asteptau sa fie descoperite ca lumea crestina sa afle taine de neaparata folosinta, oameni simpli (i.e.: daca eu cred asa, alta cale nu-i sau cu siguranta ca daca traim in zilele acestea cand cunostinta a crescut trebuie ca ii intrecem pe toti teologii istoriei si stabilim noi, sa nu se mai intarzie, cum e cu toate problemele greu accesibile), stam in admiratia unor idei fara rezultat, contemplam ceea ce nu aplicam, definim ceea ce nu gasim.

Problema suveranitatii lui Dumnezeu, pusa langa problema libertatii omului nu este marea descoperire a contemporaneitatii…

Incercand sa ocolim derizoriul unei discutii care nu face sa inainteze lucrul lui Dumnezeu, prin credinta si, in acelasi timp, nici sa nu cadem intr-un cerc vicios al invartirii dupa propria idee propusa, ne putem intreba ce anume inseamna providenta divina?

Este Dumnezeu capabil sa cunoasca toate lucrurile? Si, daca le cunoaste, le determina ca atare sau are doar capacitatea sa le cunoasca la un moment „acum” chiar daca ele se intampla indiferent in care oricare alt moment? Sau, pe unele le cunoaste, pe unele le determina?

Face Dumnezeu distinctie intre o alegere pentru slujire si una pentru mantuire? Alege Dumnezeu pe cineva pentru o anumita slujba, dar nu pentru mantuire? Alege Dumnezeu pe cineva pentru mantuire dar nu pentru o anumita slujba? Sau nu alege nici intr-un caz nici in altul, sau alege in ambele?

Mai mult decat atat, atunci cand Dumnezeu are un plan, are si un ceas? Se obliga Dumnezeu pe Sine sa implineasca ceva la o anumita ora a istoriei sau doar va ajunge la a-Si implini o voie chiar daca nu neaparat intr-un timp anume? Are Dumnezeu doar timpuri anume pentru toate? Sau are si timpuri anume dar permite si o intarziere nedefinita facand sa I se implineasca planul oricum candva?

Ii permite Dumnezeu omului sa I se impotriveasca? Ii da dreptul sa Il refuze sau il obliga mereu? Il si obliga, il si lasa liber? Ii pune limite oricarui pas sau cararii pe care acesta merge? Il cerceteaza in cel mai real mod posibil dar ii permite sa lase sa treaca clipa cercetarii?

Directia in care intelegerea noastra ar trebui sa se dezvolte trebuie sa aiba in vedere cel putin aceste intrebari. Nu avem niciun motiv sa ne punem mainile la ochi si sa alegem sa privim intr-o singura directie insistand ca e singura directie in care putem privi. Eventual afirmand ca Dumnezeu ne-a predestinat sa ne punem mainile la ochi…

Teologia devine saraca fiindca oamenii o supra-simplifica. Atunci cand vorbim despre Dumnezeu am face bine sa fim constienti ca vorbim despre Dumnezeu nu despre orice altceva si sa nu ne lasam in virtutea obisnuintei de-a face ce facem de obicei – sa fim banali. Cand vorbim despre Dumnezeu se schimba totul. Daca Dumnezeu ar putea fi cuprins de mintea omului, omul ar fi mai mare ca El, cuprinzandu-L. Evident, nu este asa.

Rostul teologului este sa contempleze maretia planului divin nu sa dea edicte, bule sau canoane. Intelegerea noastra este limitata si ar trebui sa cautam intens si dupa ultima farama de respect pentru a nu cadea in derizoriu atunci cand ne exprimam in lumea ideilor. Pretentia omului ca el stie totul, atunci cand acest om e teolog, se contrazice cu insusi obiectului studiului sau.

11 gânduri despre „Ce hotaram noi despre providenta divina?

  1. Ai lansat o serie de intrebari si, apoi, ai spus : „Directia in care intelegerea noastra ar trebui sa se dezvolte trebuie sa aiba in vedere cel putin aceste intrebari. „…dar NICI un raspuns nu ai dat la ele… oare pentru ca nu stii?:) oare pentru ca orice raspuns ai da la ele, exista riscul sa ai surprize?:D
    Oricum, dand raspuns la aceste intrebari, te incadrezi automat ori intr-un curent, ori intr-un altul…ori intr-o conceptie, ori in alta…. ori calvinism, ori arminianism, ori calminian (o mixtura din cele doua!)….
    asa ca….

  2. cel putin, eu cred ca Dumnezeu nu este un Spectator absent… Eu cred ca este un Suveran activ..si daca El sustine lucrurile, el le da si turnura finala… pentru ca scopurile Sale sa ajunga la tinta dorita de El! Daca nu, nu ar mai fi Dumnezeul Creator, Sustinator, Mantuitor, Calauzitor, etc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s