Acasă »

Nu sunteti voi oameni de lume?

De ce de pun crestinii un efort considerabil pentru a demonstra celorlalti ca si ei se pot distra, ca si ei pot fi cool, ca si ei sunt cineva? Din cauza confuziei. Crestinul care a cunoscut taina chemarii lui Dumnezeu a descoperit o resursa incomensurabila in Cristos si in harul Sau si nu mai are nevoie de nimic altceva.

Cand tanjeste un crestin dupa viata lumii nu face altceva decat sa arate slabiciunea pe care o are, confuzia in are traieste, incapacitatea de a-si sintetiza si constientiza identitatea.

Uita-te la discutiile pe care le porti, la modul cum te manifesti, la ce te pasioneaza, la cum a ajuns Dumnezeu in viata ta doar „inca ceva”. E ca o oglinda care arata clar ca nu esti ceea ce spui ca esti, crestin…

Cand crestinii se intalesc si discuta despre orice, chiar cu o capacitate intelectuala ridicata, chiar cu intensitate e doar o trista amanare. O amanare a ceva care e posibil si sa nu mai fie… Poate cineva care Il cunoaste pe Dumnezeu sa continue sa caute orice altceva dar nu pe Dumnezeu? Omul preocupat de Dumnezeu nu este omul care umbla in sac prin oras (desi, poate fi), ci este acela pentru care Dumnezeu e real iar asta se rasfrange in tot ceea ce face.

A crede ca esti crestin daca te-ai botezat la o varsta adulta e tot una cu a crede ca esti crestin daca te-ai nascut intr-o familie de crestini si ai fost botezat de mic copil. Exista altceva care dovedeste sau autentifica identitatea cuiva, daca cineva e sau nu crestin. Nu faptul ca te-ai botezat, nu faptul ca mergi la biserica, nu faptul ca ai prieteni la biserica unde mergi. Ci, viata! Viata ta, modul cum te porti, ce te pasioneaza, ce cauti, ce faci, ce vorbesti, despre ce te interesezi. Toate arata cine esti, chiar si o haina, chiar si o vorba, chiar si o atitudine.

Unde-i umblarea cu Dumnezeu? Unde-i viata crestina? Unde-i interesul tau pentru Dumnezeu? Nu-i? Nu esti crestin! Ne-am obisnuit sa confiscam cuvintele „pocaiti”, „crestini” fara sa mai avem nici macar dreptul sa le imprumutam… Pentru ca nu daca zici „Doamne, Doamne” esti primit, ci daca FACI voia lui Dumnezeu despre care vorbesti atat de frumos.

De ce devin trairile ritualuri? Fiindca le facem fara sa mai credem in ele, fara sa le mai experimentam. Atunci cantarea e de pe buze, rugaciunea nu mai e din inima, relatiiile sunt de-un zambet, In virtutea inertiei obisnuintei facem ce se face la biserica, dar nu mai e demult o revarsare a unor trairi autentice, ci doar o banala repetare a unor ritualuri.

Solutia unora este sa schimbe formele. Sa ne improspatam viata renuntand la ritualurile nostre si facand altceva. Si merge, pana cand fac acel ceva a doua oara – un nou ritual, nimic nou. Solutia altora este sa continue in a face acele ritualuri. Si nu ne gandim sa ne intoarcem la Dumnezeu, izvorul vietii. Si nu vrem sa recunoastem ca, de fapt, noi am devenit un pustiu…

Crestinii s-au obisnuit sa creada ca ei s-au „intors la Dumnezeu”. Acum, daca vor primi vreo rasplata, mare, mica, vom vedea. Dar, daca nu esti crestin? Daca nu te-ai nascut din nou? Daca te inseli? Pentru ca cine zice ca este din Dumnezeu trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus! Si pentru tine unitate e sa-i barfesti pe altii si partasie a ajuns sa insemne un joc de carti (dar sa nu fie poker pe bani)…

La inceput radeai de ei cand ii vedeai impingand o masina pe drum. Acum esti si tu asa. Doar cei mai multi fac asa, nu? Mergem la plimbare impingand masina, mergem la cumparaturi impingand masina, mergem la picnic impingand masina. Uneori e greu, dar ajungem… Iar, cand mai trece cineva cu motorul pornit, avand combustibil in rezervor, nu ne mai miram de nimic – ipocritii…

Autoinselarea, flagelul de moarte al celor care se numesc astazi „crestini”.

11 gânduri despre „Nu sunteti voi oameni de lume?

  1. Este uşor de observat (pentru cine are ochi să vadă) absenţa unei teologii coerente a harului, într-un creştinism evanghelic dominat de obsesia performanţelor spirituale (absolut îndoielnice de altfel, dacă ne uităm mai bine). Mă refer aici la mentalităţile de genul “faci frumos, şi te iubeşte Domnu’ Isus”, care domină vulgata evanghelică romanească.

    În ce mă priveşte, cred că teologia arminiană a performanţei (reprezentată de convingeri de genul că “cu cât faci mai mult sau mai frumos, cu atât te iubeşte mai mult Domnul Isus”) este răspunzătoare de legalismul şi făţărnicia care domină mare parte a mediilor evanghelice româneşti. De aceea, consider că o predicare clară a Evangheliei harului, aşa cum a fost ea prezentă în lucrarea marilor reformatori (Luther, Calvin şi alţii ca ei) ar putea aduce puţin echilibru în această realitate deformată prezentă acum între evnghelicii români.

    Din fericire, creştinul evanghelic nu trebuie să aleagă neapărat între cele două ideologii extreme – calvinismul şi arminianismul. Căci, sunt convins, nici Calvin n-a fost calvinist, şi nici Arminius n-a fost arminian. Cele două ideologii sunt caricaturi create ulterior de epigoni ai reformatorilor, probabil cu cele mai bune intenţii, dar cu siguranţă în total dezacord cu spiritul maeştrilor.

    În ultimul timp am fost martorul aroganţei unora dintre creştinii evanghelici, care deseori este legată de o amnezie istorică şi de o încredere idolatră în propriile lor capacităţi exegetice. Am fost, de asemenea, unul dintre cei adânc răniţi de comportamentul lipsit de etică al unor lideri evanghelici şi de făţărnicia în ce priveşte raportul dintre predicare şi trăire practică.

  2. Eu n-aș folosi numele lui Calvin pentru a spori gloria Învățăturii Domnului. Mi-a plăcut felul spus că teologia meritelor, a performanței este responsabilă de fățărnicie și legalism.
    Rămâne ca pe lângă boală să se dea și leacul: pocăința de aceste învățături.
    Problema nu e cu convingerea(cu pocăința de învățături) ci cu conduita: odată ce o anumită învățătură odrăslește lăstari de fapte și obiceiuri comune, nu faci nimic dacă n-o mai semeni, obiceiurile se vor propaga prin imitație.
    De exemplu: tu predici Harul o oră(predică care conține și îndemnul la lepădarea de sine) și apoi se ridică să cânte corul, cor care cu multă trudă a repetat două ore o piesă pe care o prezintă virtuos, ca o dovadă nu a Harului predicat de tine, ci o dovadă a virtuților lor muzicale.
    Nu știu dacă observați antagonismul?
    Credeți că din lipsă de inspirație creștinii din Noul Testament n-au avut coruri, orchestre și…trupe de laudă și închinare? Doamne iartă-mă!

  3. Să ne pocăim și de fapte și de învățături. Nu e destul numai de fapte: când se smulge o buruiană toamna, oricine are grijă să nu-i împrăștie semințele. ”dacă ați murit împreună cu Cristos FAȚĂ DE ÎNVĂȚĂTURILE ÎNCEPĂTOARE ALE LUMII…:” ESTE POCĂINȚĂ ȘI FAȚĂ DE ÎNVĂȚĂTURI TEOLOGICE CU SIGURANȚĂ.

    • si care sunt invataturile de care trebuie sa ne pocaim? ca fiecare zice ca invataturile pe care le are la vaza sau le detine sau le adminsitreaza sunt bune!
      Aici trebuie sa aveti mare grija! Ptr ca o teologie buna e buna!
      Oricum si dvs aveti teologia dvs despre care altii poate spun ca o fi rea… :DD

  4. Proba, verificarea unei semințe e roada iar a unei învățături sunt faptele. Este o legătură între învățătură și conduită, conduita provine din învățătură.
    De exemplu: râsul dvs de la finalul comentului de mai sus (…😀 D) este un fapt. Ca un pom: îl vezi, îi guști roadele, dar pomul are în pământ rădăcini, cândva acolo a fost pusă o sămânță.
    Să vă fac o scurtă analiză a trei din roadele rele din cele patru rânduri scrise de dvs:
    1. ”O teologie bună e bună.” Cine o măsoară, cu ce?
    2. ” teologia dvs despre care altii poate spun ca o fi rea”, asta e relativism, așa nimic nu e sigur. Să știți însă că Domnul are o învățătură.
    3. Ironia din râsul dvs. Dacă m-ați iubi ați plânge cu mine, nu ați râde.
    Rezultat: trei semințe răsărite: 1. Credulitate, 2.Relativism 3.Batjocură înrădăcinate, roditoare și culese.
    De aceste semințe găsite în creier trebuie pocăință, schimbarea, primenirea, curățirea minții de acești germeni.
    Cu drag
    d.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s