Cand se termina odata Biserica?

„Un alt amănunt pe care aş vrea să-l amintesc în legătură cu
adunarea din Oituz 27 este acela, că vara, fraţii şi surorile au
hotărât să avem strângerea laolaltă începând cu ora 7 dimineaţa, în
fiecare duminică, până seara, când se sfârşea totul cu o masă deseară, şi se lua Cina Domnului. În vreo două cazuri, am rămas şi
toată noaptea de duminică spre luni, până dimineaţa, când
mergeam direct la serviciile noastre. Bucuria părtăşiei laolaltă era
ruptă din cer şi nu ne venea să ne mai despărţim. „(Mia Iovin, Istoria unui rob al lui Hristos, pag. 144-145)

Anunțuri

Mia Iovin – marturii…

„Dar lucrarea de trezire spirituală nu a putut fi anihilată,
dimpotrivă. Cu cât vântul prigoanelor s-a înteţit, cu atât focul
dragostei dintâi a ars mai cu putere, trezind suflete la viaţă, la
creştere duhovnicească şi la mărturie. Unii sunt de părere să nu fie
scrise lucruri negative din viaţa creştină, dar ne surprinde Sfânta
Scriptură, care ne relatează lucrurile aşa cum au fost şi nu au fost
retuşate, şi nici omise. Şi nu trebuie uitat că oamenii lui Dumnezeu
care au scris cărţile Bibliei nu şi-au scris gândurile lor, ci au scris
“mânaţi de Duhul Sfânt!” Asta înseamnă că au fost inspiraţi. Ei nu
au ascuns aspectele negative din istoria sacră. Din exemplele
arătate în cartea Sfântă, generaţii la rând au putut învăţa ascultarea
de Domnul, de care depind toate celelalte binecuvântări
duhovniceşti. “Gândirea pozitivă” din zilele noastre, al cărei
exponent este şi Robert Shuller, este o gravă denaturare a realităţii
Cuvântului viu al lui Dumnezeu.” (Mia Iovin, Istoria unui rob al lui Hristos, pag. 105)

 

In vremea comunismului, Mia Iovin a suferit pentru credinta vie pe care a practicat-o. Nu putine sunt asemanarile cu vremurile noastre de „libertate”. Tocmai aceste asemanari evidente ar trebui sa ne faca sa intelegem ca nu s-au schimbat prea multe si ca si astazi crestinii sunt prigoniti in Romania.

Citeam de urletele din anumite adunari generale, de vina pusa pe oameni care umblau cu Dumnezeu (care, dupa ce au fost acuzati ca din cauza lor nu merge nimic in Biserica si au fost dati afara, desi erau exemple printre cei din vremea lor, nu au fost de fapt sursa raului, bisericile mergand tot rau si dupa inlaturarea lor…), de oameni care si-au ales in viata alt scop decat iubirea de frati si slujirea dupa modelul lui Cristos.

Istoria ne invata ca nimic nu e nou sub soare si ne incurajeaza sa traim umbland cu Dumnezeu fiindca si altii au trecut pe aici, poate in vremuri mult mai grele, dar au fost biruitori.

Indiferent de vremuri, crestinii vor fi prigoniti. Si biruinta lor va sta (si) in capacitatea lor de a gestiona duhovniceste tot ceea ce li se intampla.