Acasă » Darnicie » Darea si primirea

Darea si primirea

Darea si primirea – cum sa dea o Biserica si cum sa primeasca un slujitor al Domnului de la o Biserica

Text biblic: Filipeni 4: 10 – 23

 

Contextul: sfintii

„Spuneţi sănătate fiecărui sfînt în Hristos Isus. Fraţii, cari sînt cu mine, vă trimet sănătate.  (22)  Toţi sfinţii vă trimet sănătate, mai ales cei din casa Cezarului.  (23)  Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin”

Filipeni 4:21-23

 

Desi pasajul este considerat unul de incheiere al epistolei (scrisorii) apostolului Pavel (Paul) catre credinciosii (Biserica) din Filipi, este important sa facem urmatoarele observatii:

–          Pavel nu ii saluta doar ca asa se obisnuieste;

–          Modul in care ii saluta este important in contextul intregii epistole si, deci, in contextul ultimelor versete ale acesteia, in care vorbeste despre darnicie (4: 10 – 20);

–          Cuvantul “sfant” se repeta de mai multe ori in doar cateva versete si este, asadar, semnificativ contextului.

Viata crestinilor vremii in care Pavel scrie aceasta epistola (perioada Bisericii primare) era caracterizata de un grad foarte ridicat de autenticitate si traire. Faptul ca apostolul foloseste apelativul “sfinti” cand se refera la credinciosi tine de o realitate etalon pentru noi.

Astfel, sfintii nu sunt nici tablouri sau icoane pe niste pereti, entitati intangibile si misterioase, desprinse parca din cartile de povesti vechi, dar nici nu sunt crestinii cu numele, toti si la gramada, un nume dat acum unor oameni care nu mai corespund fiindca asa se facea odata cu privire la niste oameni care erau traitori in ale lui Dumnezeu.

Realitatea vietii crestine autentice a primului veac este remarcabila prin efectul pe care-l are astazi, dovedind cu prisosinta importanta impactului acestei realitati in intregul context al studiului biblic in general, si al epistolei lui Pavel catre Filipeni in particular.

Fiindca viata crestina era reala, ce s-a intamplat intre Pavel si Biserica din Filipi, in ce priveste darea si primirea este demn de a fi remarcat in contextul invataturilor biblice despre darnicie si milostenie, nu doar fiindca analizam un pasaj biblic ci, (si) fiindca acest pasaj, chiar daca este cu privire la ceva personal, pastreaza o nota de obiectivitate specifica invataturii sanatoase pauline.

In contextul Bisericii din Filipi si al relatiei dintre aceasta si apostolul Pavel, este de remarcat invatatura despre darnicie (dare-primire), ce putem spicui din ceea ce scrie Pavel aici. Asadar, nu avem de-a face doar cu ceva personal, avandu-l in vedere pe Pavel, ci cu ceva care este genera valabil, de folos si astazi.

 

Contextul: cum a inceput relatia dintre Biserica din Filipi si Pavel

Faptele Apostolilor relateaza calatoriile misionare ale apostolului Pavel. In urma unei vedenii, apostolul a inteles ca Domnul ii cheama sa mearga in tinutul Macedoniei unde sa ajute la inaintarea Evangheliei. Ajuns in Filipi, Pavel a predicat despre Isus Cristos langa o apa. Prima femeie, Lidia, s-a convertit. Ea a tinut ca Pavel si insotitorii sai sa ramana in casa ei. Aceeasi ospitalitate o gasim si la temnicierul care a s-a intors la Dumnezeu.

De aici Pavel a trecut in Tesalonic. Aici a intimpinat o mare impotrivire si anumiti oameni l-au urmarit si dupa ce a parasit Tesalonicul ca sa-i faca rau. Se pare ca in mijlocul acestei prigoniri, caracteristica zonei Tesalonicului, Biserica din Filipi a inceput sa aiba legaturi cu Pavel in ce priveste “darea si primirea”. Ei i-au trimis, de doua ori chiar, cate ceva pentru nevoile sale (Filipeni 4: 15, 16).

 

Darnicia

Versetul cheie al acestui pasaj este acesta:

„Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi.”

(Php 4:15)

 

Pavel vorbeste aici despre “dare” si “primire” (doseōs kai lēmpseōs) in relatie. Le vom considera separat si impreuna, pentru a invata cum este biblic sa daruim si cum este biblic sa primim. Cum ar trebui sa daruiasca o Biserica? Cum ar trebui sa primeasca darnicia un slujitor al Domnului de la o Biserica?

Ce putem invata despre darnicia unei Biserici fata de un slujitor al Domnului? Iata:

  1. Darnicia trebuie sa fie ceva care sa vina din inima, o urmare a unei dorinte de a oferi (intai de toate, o astfel de dorinta trebuie sa se nasca in inimile credinciosilor dintr-o Biserica):

“Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrşit, aţi putut să vă înoiţi iarăş simţimintele voastre faţă de mine. Vă gîndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.” (Php 4: 10) –  sa simti sa oferi si sa te gandesti la asta;

  1. Darnicie nu inseamna doar a simti in acest sens, a te gandi sa oferi, ci, mai mult, inseamna a gasi prilejul potrivit. Cand esti gata de darnicie nu inseamna si ca darnicia e realizata.  Darnicie nu inseamna sa arunci cu bani, sa treci pe drum scotand bancnote si aruncandu-le in aer pentru “saraci”, sa trimiti bani in conturi si sa raspunzi cu frivolitate la diverse solicitari “apetisante”, ca un bun “slujitor” ce esti! Darnicie prespune si o pregatire, o cautare a prilejului:

“Am avut o mare bucurie în Domnul, că, însfîrşit, aţi putut să vă înoiţi iarăş simţimintele voastre faţă de mine. Vă gîndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.” (Php 4: 10);

  1. Atunci cand o Biserica identifica o nevoie in viata unui slujitor al lui Dumnezeu (sau chiar in viata unui om in nevoie), dorindu-si sa se implice in a-l ajuta si cautand si gasind modalitatea potrivita si timpul potrivit, vorbim despre ceva bun:

“Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea.” (Php 4:14);

  1. Filipenii l-au ajutat pe Pavel in mai multe randuri, aratand prin aceasta o oarecare consecventa, un interes pentru ajutorare nu pentru bifarea unei activitati (gata, am trimis niste ajutoare, suntem linistiti o perioada ca am facut si noi ceva bun…):

Căci mi-aţi trimes în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. (Php 4:16);

  1. Darnicia fata de oameni, atunci cand este una corecta, autentica, are de-a face direct cu Dumnezeu – e interesant ca nu doar Pavel primeste, ci si Dumnezeu primeste: El primeste o jertfa (“o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu”, vers. 16); asadar, darnicia are de-a face cu inchinarea noastra, cu intregul fiintei noastre atunci cand ne apropiem de Dumnezeu, si noi trebuie sa fim constienti de acest aspect important; o astfel de jertfa este un sacrificiu acceptat de Dumnezeu (corect) si unul primit de Dumnezeu, placut lui Dumnezeu (nu doar corect, dar care este privit cu bucurie de Dumnezeu, Cel care vede inima si care cunoaste intentiile si jertfirea de sine);
  2. Tot din versetul 16 invatam ca darnicia trebuie sa ne coste (dupa cum, prin comparatia folosita, era un cost pentru cei care aduceau jertfe in perioada Vechiului Legamant). Este la noi expresia: “Tine in numele Domnului…” si de multe ori aceasta e doar o expresie auzita la altii si preluata mecanic, ca un fel de lauda, pe deasupra… Atunci cand dam in Numele Domnului trebuie ca ceea ce dam sa fie de cea mai buna calitate, ce avem mai bun. Daca nu dam ce-i mai bun, atunci e mai bine sa nu mai zicem “in Numele Domnului”!
  3. Apoi, darnicia, chiar daca presupune sacrificiu personal, este intreaga doar atunci cand sunt in stare sa ii aduc toata gloria Domnului prin aceasta fapta. Cand in urma darniciei mele cei care primesc Il glorifica pe Dumnezeu si isi ridica privirile spre El, am incheiat cu bine misiunea mea de a face milostenie. Cand eu sunt aplaudat… raman cu aplauzele, Dumnezeu nu este acolo. (“A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.”, vers. 20)

Exista si implicatii importante ale darniciei pentru cel care daruieste, pe care nu vreau sa le amestec cu cele de mai sus pentru a nu confunda aceste beneficii cu ceea ce ar trebui sa ne motiveze:

  1. Dumnezeu raspunde darniciei cu binecuvantare. Aceasta nu ar trebui sa ne faca sa ne gandim sa daruim fiindca Dumnezeu ne va da mai mult (un fel de afacere: noi dam un sac de cartofi, El ne rasplateste si ne da doi saci…);
  2. Binecuvantarea Domnului este in termeni spirituali inainte de orice (desi El poate sa dea binecuvantare si material) – “Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Isus Cristos” (vers. 19). Cuvantul “in slava” (he doxa) ne aduce aminte de inchinare, din nou. In inchinare, asadar, dam si primim, in cele spirituale. Ne inchinam cu toata fiinta noastra Dumnezeului viu si El, minunatul Dumnezeu, ne binecuvanteaza cu tot felul de binecuvantari, in Cristos, in locurile ceresti, trasnformandu-ne din slava in slava, prin Duhul Sfant, dupa chipul Celui care ne-a chemat la slava Sa minunata. De fapt, versetele 19-20 vorbesc mai mult despre inchinare decat despre darnicie, ajungandu-se aici in acest context al darniciei si al intregii epistole. Inchinarea noastra este esentiala, partasia cu Dumnezeu, ca sfinti ai Sai (nu pictati pe un perete si nu prefacuti de dragul unei expresii pe care nu o traim si nu o intelegem).
  3. Asadar, darnicia afecteaza inchinarea noastra si partasia cu Dumnezeu intr-un mod interesant, la care sa meditam si pe care sa-l intelegem cum se cuvine.

Cum ar trebui sa reactioneze cel care este in situatia sa primeasca? Iata:

  1. Darurile trebuie primite cu bucurie. Nu cu respingere (lasa ca are Domnul grija de mine), nu cu lipsa de respect si obraznicie (in sfarsit, nu stiu ce v-a luat atat, voi aveti eu nu am, ce-i asa de greu de observat?). Apostolul Pavel ii cunoastea pe fratii din Filipi. Ei l-au ajutat cand era implicat intr-o zona grea, in Tesalonic, unde a fost prigonit agresiv si unde a intalnit oameni foarte impotrivitori. Totusi, chiar acolo s-a nascut o Biserica si s-a aratat slava lui Dumnezeu! (“Am avut o mare bucurie in Domnul ca, in sfarsit, ati putut sa va innoiti iarasi simtamintele voastre fata de mine”, vers. 10). “In sfarsit” are de-a face cu dorinta filipenilor de a trimite ajutoarele care se confrunta cu faptul ca nu au reusit sa gaseasca un prilej potrivit si nu cu nerabdarea lui Pavel.
  2. Fiecare dintre noi, deci si cel care este invederat de o darnicie, trebuie sa ne deprindem sa traim asa cum ne cere Dumnezeu prin circumstantele vietilor noastre, fara sa fim lenesi. Apostolul Pavel s-a deprins sa traiasca si smerit si in belsug, si satul si flamant, si in belsug si in lipsa. Cel care primeste ajutoare nu trebuie sa se raporteze la ele ca si cum ar fi solutie salvatoare din starea sa mizera, ci ca fiind o binefacere fata de care trebuie sa fie recunoscator, in voia Domnului. De unde sensul cersitului dispare complet. Daca primeste cineva ceva, slavit sa fie Domnul! Daca nu primeste, slavit sa fie Domnul! La fel de mult trebuie sa fie glorificat Domnul in vietile noastre. Daca burta noastra plina ne face sa fim multumitori la adresa lui Dumnezeu, o astfel de inchinare nu este primita, Dumnezeu nu este acolo. A stii sa traiesti in belsug inseamna a stii sa fii cumpatat, sa fii intelept, sa fii echilibrat, sa fii ca si cand nu ai avea, macar ca ai. Faptul ca ai nu schimba cu nimic atitudinea pe care trebuie s-o ai. Avutia nu va stapani peste mine, saracia nu va stapani nici ea peste mine.
  3. Cel care primeste trebuie sa aiba in vedere faptul ca Dumnezeu rasplateste datatorului autentic si sa foloseasca oportunitatea pentru a permite o buna rasplata din partea Domnului, “in slava”;

Inchei prin a atrage din nou atentia asupra acestor cuvinte: “A lui Dumnezeu si Tatal nostru sa fie slava in vecii vecilor!” Asa sa fie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s