Acasă »

Intrebari contemporane – ce fac cu atata amar de informatie?

Tinerii. In biserici le zice, la gramada, „tanara generatie”, „tinerii”, „grupul de tineri”. In acelasi timp ei sunt persoane, chiar daca nimanui pare sa nu-i vina sa creada. Nu sunt doar un grup, nici ciudatii care folosesc chestia aia numita Internet.

De cele mai multe ori, atitudinea fata de tineri este una superficiala, ofensiva si, evident, fara urmari. Altii incearca sa-i „inteleaga” pe tineri, din pacate tot la nivelul formei… De mai multe generatii e asa. Mie mi se pare ca greutatea interesului apasa in alta parte si nu in a-i ajuta cu adevarat pe ceilalti, in cazul de fata pe… „tinereti”.

Acum ar trebui sa urmeze ceva de genu: „Haideti sa discutam chestiuni profunde, esentiale. Sa descoperim adevaratele probleme”. Trecand cu mandrie peste asta, as atinge, totusi, anumite chestiuni pe care le consider importante daca vrem sa intelegem cate ceva din tot ce inseamna complexitatea existentei umane contemporane.

 

Multe de sortat, putine sortate

Contextul contemporan ofera un supra-acces la informatie. Bine, rau, nu discutam acum avantaje-dezavantaje. Sa ne oprim asupra a ceva, totusi. Un tanar, putin experimentat in raport cu viata, primeste astazi foarte multa informatie. In orice domeniu. Muzica, relational et c. Si, evident, nu are timp sa le sorteze, nici daca ar putea s-o faca, nici daca ar avea mijloacele, criteriile, experienta, expertiza.

Eu consider ca ceilalti, din alte generatii, fie ca au inteles acest aspect fie ca nu, nu au oferit „tineretilor” o solutie pentru aceasta problema, nu au oferit un cadru prin care s-o ocoleasca, nu au fost pregatiti mai inainte ca aceste probleme sa se dezvolte la intensitatea actuala.

Greutatea si presiunea sunt prea mari. Cei mai multi degajeaza balonul de la ei in speranta ca altcineva se va ocupa de problema. Oricum, si daca nu se va ocupa nimeni, macar sa nu mai fie toti ochii pe ei… Oricum, nu ei ar trebui sa se ocupe de aceste probleme. Intre timp, „maturii” au alte problema, mai importante: se cearta, barfesc, freaca menta. Ca menta este, „slava Domnului”…

Practic, se intampla ceva de genul: „Pleaca, tinerele, si da cu capul!”, dupa care, dupa ce tinerelul da, evident, cu capul, este luat la rost: „De ce ai dat cu capul?”. Bisericile au ajuns un fel de centru unde se mineaza spiritul profetic de dragul simularii, cand destul de multi au impresia ca sunt un fel de mari profeti ai zilelor noastre si bat aerul, cu degetul, incoace si-ncolo, „fericind” ba pe unul, ba pe altul, cu „binecuvantari” de sus. De sus, adica cu tupeu.

Tinerii asculta o muzica amestecata, pentru ei nu mai prea conteaza daca-i despre Domnul, despre iubita sau despre Mos Craciun. Singurul compromis pe care nu-l prea fac este de natura estetica – trebuie sa sune bine. E putin trist, stiu. Dar, in acelasi timp, sa ne amintim: exista atat de multa muzica si nu prea au posibilitatea s-o aleaga, s-o discearna.

Da, vom pune urmatoarea intrebare: De ce nu pot discerne? Fiindca nu au fost invatati s-o faca. Fiindca nu au fost crescuti s-o faca. Fiindca noi, in Biserici, am preferat sa ne multumim ca tinerii sunt frumosi, se implica (i.e.: canta in fata, citesc o poezie dintr-o carte, canta in cor et c.). Asta si-au dorit multi – programe. Cu asta am si ramas. Societatea nu a ajuns unde este doar fiindca merge din inertie.

In acelasi timp, nu putem sa fim de acord ca muzica pe care o asculta sa fie amestecata, dar nici nu putem sa-i certam pe tineri, sa dam din cap sau sa mai facem cine stie ce reactie pe care oricum nu o baga nimeni in seama. Ei, de mult, stiu cu cine au de-a face. Cu persoane carora, de fapt, nu le pasa, care insista sa vina la Biserica si care, totusi, nu arata deloc ca niste crestini. Oricum ar putea fi tinerii, dar nimeni nu le va lua, vreodata, capacitatea de a intelege ipocrizia din jurul lor. Dumnezeu le-a dat asta, cine sa le-o ia? Ce-i de facut? Sa le luam calculatoarele? Sa le furam muzica? Sa devenim si mai hilari?

Eu stiu? Ar fi bine sa vina cineva cu o solutie magica, dupa ce-am dat cu bata-n balta si, ani la rand, am uitat ca avem copii de crescut… Unii insista: „Da si o solutie, maestre, ca de observatii si tras de urechi ne-am saturat…”. Si au si dreptate. Numai ca, nu e suficient sa ai dreptate. Trebuie si sa poti face ceva… Uneori, din pacate, e prea tarziu sa mai poti schimba ceva… Si vina, ca sa fie clar, nu e a tinerilor, e a adultilor. Asta-i testamentul pe care l-au putut ei lasa. Asta au lasat, ce sa mosteneasca tinerii altceva?

Totusi, ca tanar, ar trebui sa fii constient de povara asta mare pe care nu ai cum s-o porti. Si nu cred ca o solutie ar fi sa incerci, totusi, s-o porti… Si daca-i reusi tu, ca o exceptie, problema nu s-ar rezolva in dreptul altora. In generatia ta, ca intotdeauna, cred ca trebuie sa se ridice tineri care sa fie chemati de Dumnezeu pentru a da directie. In toate generatiile au fost astfel de tineri, care au fost deosebiti de altii si care au dat directie in contextul specific respectivei generatii.

In acelasi timp, problema trebuie recunoscuta si asumata. Nu foloseste nimanui, si cu atat mai putin tinerilor, sa respinga ideea si s-o nege. Negarea ei nu o va indeparta. Chiar daca tinem ochii inchisi, stransi, candva ii vom deschide si vom vedea aceeasi mare problema in fata noastra. In haosul din jur, printre toate care graviteaza in jurul tau, si bune, si rele, trebuie, totusi, facuta ordine.

Sa revenim la contextul crestin. Cristos. Da, Isus este cel care poate sa te ajute sa faci ordine in viata ta. Ca sa pastram exemplul, pentru sens, trebuie sa invatam sa distingem intre o muzica scrisa pentru a ne inchina Domnului si o muzica scrisa de cineva cu alt scop.

Se zice ca daca asculti si muzica ne-bisericeasca sau ne-crestina (de parca muzica s-a pocait candva si a devenit, astfel, crestina…) esti cu mintea deschisa. Si tinerii chiar cred asta fiindca ei vor sa fie cu mintea deschisa. De fapt, au fost dusi de nas… Eu, totusi, cred ca tinerii de astazi au capacitatea sa inteleaga lucrurile, doar ca prea multe ori au renuntat sa caute sa inteleaga fiind prea grea povara. Si interesul celorlalti scazut. Pai, daca chiar le-ar pasa adultilor de ce asculta tinerii, i-ar ajuta sa inteleaga, nu? Cum nu-i ajuta, cum de-i cearta? Aici e o mica mare ipocrizie…

Recunosc ca pentru noi a fost mai usor oarecum. Cu muzica, zic. Am sortat lucrurile mai repede, a fost mai simplu. Altele au fost cu problema. Asta… nu prea. Nu voi incepe teoria cu „pe vremea mea”, are cine sa se ocupe si de asta si nu as vrea sa ma bag peste altii. Ce vreau sa spun este ca nu e imposibil pentru tinerii de astazi sa-si organizeze mintea si viata si sa caute sa se inchine cu viata lor deplin Domnului. E o provocare – nu a spus nimeni ca Cristos ne cheama sa ducem vieti simpliste, banale, vlaguite, pentru a trece vremea. Vremea oricum trece, nu-i nevoie sa fardam realitatea in vreun fel…

Bucuria biruintei este atunci cand ii vad pe ei ca inteleg, ca lupta, ca schimba, ca sorteaza, ca diferentiaza, ca aleg binele, ca platesc pretul, ca se ridica bravi. Ar trebui ca adultii sa ii faca sa inteleaga ca ceea ce-si doresc ei de la tineri nu este ca acestia din urma sa fie ca ei. Daca asta ar fi cererea, nu cred ca tinerii ar accepta-o. Fiindca noi ne dorim modele demne de urmat, nu simulari. Chemarea pe care o vad eu este aceea de a fi ucenic al lui Cristos, diferit in lumea asta si capabil sa intelegi lucrurile in profunzimea lor. Si aceasta intr-o atare maniera incat sa te conduca la a duce o viata integra, cautand asemanarea cu Cristos in aspectele reale, elementare si efective ale vietii tale.

Solutie? Ok. E prea mare volumul de informatie si te gandesti sa-l iei pe tot, sa nu mai sortezi nimic? Cel mai probabil ca e prea mare. Dar, sa nu ne grabim sa purtam poveri… Haideti sa nu luam de buna toata muzica. Haideti sa nu luam de bune toate hainele, toate vorbele, toate atitudinile. Haideti sa nu luam de bune „vedetele” dupa care sa ne formam viata.

(revin)

Un gând despre „Intrebari contemporane – ce fac cu atata amar de informatie?

  1. Pingback: Intrebari contemporane – de ce-mi doresc un manechin drept model? | Ascultarea Credintei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s