Acasă » Idolatrie » Intrebari contemporane – unde s-a ratacit reteta de solvois?

Intrebari contemporane – unde s-a ratacit reteta de solvois?

Solvois (solvoiş) este denumirea pentru un fel de dulceata speciala de prune, in care nu se punea zahar si care era fiarta intr-un ceaun special si amestecata cu o lingura speciala in zona Tarii Hategului, in special in Rachitova (un sat situat inspre Tinutul Padurenilor).

Bunicii s-au dus. Sau, oricum, sunt prea batrani sa-l mai faca. Mirajul lumii moderne despre care nu s-a stiut, de fapt, mai nimic, i-a atrat intr-atat pe parintii nostri si chiar si pe noi, pe unii dintre noi, incat acestia au parasit casele parintesti si obiceiurile vechi dedicandu-se cu determinare himerei contemporane si promisiunilor ei. Cel mai putin important, ba chiar de ras, au fost situatiile, jenante, de genul celor in care parintii insistau sa-i invete pe copii sa faca si ei solvoisul. Ce solvois? Avem dulceata la Plus… Eftina.

Am ales solvoisul fiindca mi-am adus aminte de el. Un gust specific, de neuitat chiar daca ai gustat doar odata din el. Dar, de fapt, asa ceva s-a intamplat cu multe altele. Mancarurile sanatoase, lucrul campului pe pamantul propriu, fara chimicale… s-au dus. Nu am vrut sa mai fim „din varful muntelui”. Iata-ne, acum, realizatii „din varful blocului”. Dupa ce-am uitat cam toate cele bune, crezand ca tot ce zboara se mananca, ni se spune ca ne-am inselat (oare, de ce n-a fost evident?) si ca, de fapt, produsele acelea sunt cele sanatoase. Acum, costa mai mult si au o eticheta speciala. Se iau fonduri europene pentru a se demara proiecte prin care sa fie promovata mancarea sanatoasa. Dar, mancare ca aceea, cu adevarat sanatoasa, pe care o mancam cand traiau bunicii, cand erau in putere… nu stiu daca vom mai manca prea curand.

Si, dupa ce-au ajuns sa se „cultive”, departe de cultivatorii pamanturilor batranesti lasate in urma cu o mandrie goala, incepe tot mai multi, acum, sa duca lipsa mancarii sanatoase, miscarii, vietii in natura. Incepem sa cumparam terenurile pe care altii, de aceeasi varsta, le-au vandut aproape pe nimic, sa scrie ceva la pret in actele cu pricina. Numai ca noi dam o gramada de bani… ne luam mosie… Am dat pasarea din mana pentru a munci ani buni sa avem banii necesari procesului amplu de a prinde iarasi pasarea… Am dat ce era sanatos pe nimicul pe care nu mai stim cum sa-l valorificam pentru a ajunge in stare sa recapatam ce era sanatos. Am plecat din casele parintesti cu dorul de-a avea si noi TV prin cablu. Acum… avem. Si ne uitam la emisiunile civilizatilor, emisiuni in casele noastre parintesti…

Nu cred ca e nimic rau in a fi plin de entuziasm. Nici nu cred ca e o greseala sa folosesti noul, sa vezi ce e, sa-l cercetezi. E o mare greseala, insa, sa arunci tot ce ai si sa pleci in cautarea necunoscutului doar pentru ca ai crezut ca…

Mai trist este ce s-a intamplat in Biserici. Dupa Revolutie am ajuns si noi… liberi. Pesemne ca nu eram liberi in Cristos, de fapt, din moment ce am dat cresterea spirituala pe cresterea materiala atat de usor, atat de repede… Daca am vazut ceva ce nu a fost in Bisericile noastre, am luat. Cui i-a pasat ca e sau nu folositor? Asa fac la TV? Asa a vazut Florica in SUA? Asa e pe Net? Sa facem si noi, din moment ce altii fac. Dupa regula „Daca altii, pe care nu-i cunosti, fac asa, fa si tu”, am importat totul si nimic. Am renuntat la valorile noastre, adunate in timp si cu greu de cei de dinaintea noastra (despre care nu ne-a interesat deloc, noi, cei plini de dragoste), le-am dat cu piciorul. „Noi suntem contemporani!”, am spus. De parca chiar ar fi fost cineva pasionat de truisme…

N-a fost bine cand Bisericile erau in clocot, cand se facea ucenicie, cand se strangeau familiile in case la rugaciune si partasie fara sa le oblige nimeni. N-a fost bine cand canta toata Biserica plina de inflacarare, cand lacrimi curgeau pe obraz fara tactici psihologice, de persuasiune, de controlul maselor. Am vrut si noi sa fim ca-n casti, ca pe sticla, ca cei pe care nu-i cunoasteam. Acum… Acum ne rugam pentru trezire. Aproape adormiti, plangem pentru „indurarea Domnului”. Acum, cand vedem calitatea si interesul tinerilor… Acum, ne-am ruga cu ei, am sta la studiu biblic familial, am merge in vizita la bolnavi, am accepta suferinta cea datatoare de desavarsire. Numai ca, tot acum, e prea tarziu!

Fara sa cadem in capcana de a crede ca in generatia noastra e cel mai rau si cel mai cel (orice), ar trebui sa recunoastem ca am dat ce avea de valoare prea usor… Pentru ceva ce nu hraneste, pentru ceva artificial, imprumutat la nivel de forma si gol acum. Fara efect, fara putere, fara ceva duhovnicesc si care sa aduca un plus de valoare spirituala. Doar niste tineri care sa fie gata sa stea drepti ar mai putea schimba asta. Dar pretul e mare, foarte mare. Cine ar putea sa se ridice sa Il aleaga pe Cristos din tot amalgamul de activitati pe care le poate face oricand. Ne-am ajuns. Am reusit sa fim si „pocaiti” si sa facem si tot ce vrem. Le-am impacat. Ce nici Cristos nu a putut am facut noi. Acum se poate sluji la doi stapani, acum putem sa fim si tinereti worshipari si petrecareti lautari. Sa vada si nepocaitii ca si noi ne putem distra. Asta am vrut noi, asta nu era clar pentru prietenii nepocaiti contemporani. Slava Domnului ca i-am ajutat sa nu-si iroseasca viata crezand ca pocaitii nu stiu sa se distreze… Acum, ca am terminat cu ei si le-am salvat viata de la indolenta, ce-i de facut? Acum, ca ne-am indeplinit scopul in viata mai repede, ce facem cu timpul ramas din viata asta care a devenit de-a dreptul plictisitoare?

Tinerii au considerat ca parintii lor nu stiu nimic. Acum, cand parintii lor sunt cautati de altii, incep sa-si scarpine capul a „Hm…”. Acum, cand idolii cantareti incep sa cante cantarile batranilor (mai mult vocal), cand trecem printr-o alta perioada incredibila, cand pe copertile albumelor cantaretii specifica cu o incredibila indrazneala ca ei au compus si versurile si muzica unor cantari scrise, de fapt, pe cand isi mancau ei secretiile nazale (mucii), acum sunt bune, nu, valorile vechi? Le cautam… Dar, le mai putem avea? Mai suntem in stare de ele? Mai avem in ce sa le tinem? Mai stie cineva reteta?

Cine intelege notiunea de ucenicie stie ce vreau sa spun.

Eu cred ca comorile raman comori si daca au fost date pe nimic. Ar trebui redescoperite. Noi, tinerii, ar trebui sa vrem valoare de la viata. Fete Morgane frumoase, dar care dau la iveala carii monstruoase la primul zambet sunt peste tot. Nu v-ati saturat? Cred ca tinerii care ajung sa cunoasca credinta in Cristos, prin Evanghelie, pot scrie, pot compune poezii, pot suferi cu adevarat in „cuptorul lui Dumnezeu” si pot compune acele cantece spirituale care chiar au valoare. Ca ca sunt, printre voi, oameni de caracter, oameni care se apropie de Dumnezeu cu atentie, care pretuiesc ce este autentic. Si, chiar daca ati fost mintiti, voi trebuie sa va ridicati. Si, intr-o tainica jertfire, sa dati generatiei care vine ceea ce ar fi trebuit sa primiti si voi de la ai vostri, pe care insa i-ati dat uitarii si nu ati pus pret… Mai puteti? O, Dumnezeu sa va ajute!

Fiindca, daca adultii care totusi ne-au lasat ceva, ne-au dezamagit intr-atat, ce vor mai zice de noi copiii nostri (da, nu vom fi vesnic tineri, iti vine sa crezi?) de noi cand nu le vom lasa chiar nimic?… Sau… am putea lucra ca disperatii sa incercam inutil sa inlocuim mostenirea spirituala adevarata cu cele materiale. Sa aiba copiii, sa aiba… de toate. Si-s goi…

Imi doresc sa vad tineri care sunt constienti de ceea ce-i asteapta in viata, care au ocolit cu succes imposibila viata virtuala si care traiesc viata din plin. Viata cu Dumnezeu. Imi doresc sa-i vad plini de viata, adica de Cristos. Sa-i vad activi, insufletiti nu de dragul de a acoperii lipsa esentei cu multe forme, ci de nevoia de implinire spirituala reala, in Dumnezeu. Imi doresc sa-i vad bravi, chiar daca se ridica din noroaiele luptelor, dar biruitori. Imi doresc sa-i vad ca-s tari, ca pot sa-i ajute pe altii, ca duc mai departe credinta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s