Acasă » Tineret » Nu trebuie sa fii diferit

Nu trebuie sa fii diferit

De pe undeva a rasarit, in crestinismul contemporan, o idee, o nuanta greu de determinat, un fel de maxima care a ajuns sa aiba sens doar intr-o exceptie a regulei care-o desfiinteaza.

Suntem chemati sa fim diferiti. Tinerii, in special. Un predicator pe care-l asculta mai toti pe Net a spus, odata, asta, probabil intr-un context coerent, si a inceput sa fie copiat copios de partea de ascultatori care au fost, de fapt, predicatori, ma rog, un fel de predicatori, sa fim diferiti. Si diferiti am fost. Toti suntem diferiti, acum. Nu ca ne-am fi nascut asa… ci, cumva, are de-a face cu… crestinismul. Stiu, sa nu va vina sa credeti…

Si ce-ai putea sa faci? Sa nu fii diferit! Pai de ce-ai fi? Toti fumeaza, tu nu. Tu esti pocait. Ok, dar ai o umblare autentica cu Dumnezeu? Nu. Dar… esti diferit. Deci (falacios, dar… deci) esti crestin. Pentru ca a fi diferit a ajuns sa fie, gresit dar a ajuns, sinonim cu a fi un fel de evanghelic, protestant, neoprotestant, pocait, baptist sau ceva de genul acestor cuvinte pe care oricum nu le prea mai intelege nimeni, motiv pentru care „toti suntem crestini, pana la urma”…

Adica, de ce sa fii diferit de ceilalti ca sa fii crestin? Trebuie sa fii crestin si asta te face, deja, diferit. Ca esenta, nu ca ordine de formalitati. Fiindca, pana la urma, putem sa inversam aleatoriu formalitatile, ele vor ramane in ordinul lor de existanta, doar niste forme, niste incercari mai mult sau mai putin patetice de a imita ceva ce nu exista, ce ar trebui sa existe, ce ai vrea sa fie dar pentru care nu vrei sa platesti pretul.

Greseala a stat si inca sta in ideea ca suntem crestini fiindca facem anumite lucruri. Daca stii, de exemplu, Biblia bine, nu mai conteaza daca esti mandru, ipocrit, rob al pacatului sau mai stiu eu ce lucruri „minore”. Stii Biblia, esti un fel de guru. Bine ca ai memorie buna, ce sa zic, ca altfel mai mergea cineva in cer? Nu…

Dumnezeu nici nu ne cheama sa fim diferiti de oamenii din lumea aceasta. Dumnezeu, din cat inteleg eu, vorbeste despre o „nastere din nou” si despre o sfera a realitatii care nu se suprapune in absolut nimic cu aceasta. Doar ca se poate trai in ele simultan. Si, uite, am aratat ca exista lumi/universuri paralele. Nu cosmosuri, desigur.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s