Acasă » Apologetica » Observatii legate de Biserica, pericolele[1]

Observatii legate de Biserica, pericolele[1]

1. Oamenii care se implica in ceva pe termen mediu-lung se vor confrunta, in mod natural si previzibil, cu monotonia, cu activitatea care se repeta, cu obisnuinta. De aici, in contextul crestinismului, usor se poate aluneca inspre formalism. Altfel, o alta problema apare si este de remarcat. Cand un copil sta in casa ore in sir, zilnic, invatand cu constinciozitate abia asteapta o pauza, o relaxare. Un aer curat din racoarea serii cand sa iasa la o plimbare si cand sa uite cu totul de scoala si munca lui de a-si pregati o anumita cariera.

In crestinismul de astazi, in acest sens, avem o problema. O problema cu seriozitatea liderilor si a celor care ofera „alternative”. Crestinismul real presupune o lupta serioasa si continua. Crestinul lucreaza asiduu in vederea inaintarii lucrarii credintei. Din monotonia care se poate naste de aici, ca om, individul se poate retrage intr-o stare de „racorire”, mai ales in urma oboselii acumulate.

Aici profita unii de pe munca altora. Aici – fiindca, desi nu ar trebui, smecherii si-au facut cuib si prin ungherele crestinismului de toate culorile – apar profitorii, care nu au ridicat o unghie in viata lor in ucenicizare, care ofera „concedii”, „prajituri” si „aer curat”. Si, oamenii merg. Problema este ca acestea nu se fac in contextul bisericii locale si, daca se fac aici, nu se fac intotdeauna corect, adica demn.

Si, tocmai aceste lipsuri determina constientizarea unei categorii de oameni care nu ar trebui sa existe si care lasa o mostenire de tensiune si una a dezordinii, cu o binecuvantare larga in zambet pusa.

Sunt de acord cu importanta implinirii nevoii de odihna. Dar, aceasta trebuie sa se faca intelept, atent, organizat, corect. Nu cred ca o comunitate ecleziala locala trebuie sa controleze, prin parghiile de care dispune, fie ele chiar biblice, tot ce face un individ. Cred, totusi, ca in lipsa armonizarii intregului spectru al implicarilor si slujilor in cadrul comunitatii, imaginile relationala si cea din exterior devin grotesti, dovada a lipsei de talent, ceva ieftin, zbuciumat.

Fiecare trebuie sa fim constienti de acest aspect. O solutie problemei ar fi refuzul de a te lasa manipulat de profitorii care vor sa se ridice in ochii tai in detrimentul celor care, de fapt, au muncit pentru binele tau. Pentru ca, in Biserica, biblic, unul singur este slujit de cei multi. Iar cine te slujeste este lasat pe dinafara si cel care profita si te duce sa te relaxezi primeste lauda si atentia. Fiindca, nu-i asa, munca crestina oricum o facem, dar ne raman in minte clipele de relaxare.

Oricum, trebuie sa fim atenti la acest aspect… al relaxarii. Sa nu cumva sa consideram ca avem de primit rasplata pe pamant pentru lucrarea si osteneala credintei noastre. Odihna este necesara, dar sa nu o confundam cu altceva.

Cand acesta se intampla intr-o familie, parintii au de suferit. Ei vor binele copiilor si pentru aceasta nu se joaca cu ei toata ziua si nu le ofera tot ce acestia cer. O alta persoana, care nu e interesata de educatia lor, le da totul, ii lasa cum vor ei, le fac pe plac. Astfel, le castiga increderea. Aceasta se intoarce asupra parintilor, care, totusi, fac bine copiilor lor. Si, in mintea  copiilor, cand sunt cu parintii devine o corvoada, cand sunt cu cei care fac ce vor ei e momentul acela asteptat multa vreme care in sfarsit se implineste. Acelasi lucru se intampla si in sens spiritual. Si, cand se intampla, problemele apar. Dupa o vreme, ne trezim ca toate sunt vraiste, ca relatiile nu functioneaza, ca Biserica nu creste si ne intrebam de ce. Blegi, cu ochii pierduti in zarea lipsei de timp, parca nu mai gasim niciun raspuns. Pentru ca nu am fost atenti la timp la detalii importante, pentru ca nu am vegheat si, in special pentru ca nu mai sunt prea multi care vegheaza pe zid sa anunte pericolul, sa inteleaga vremurile si, daca mai sunt unii, au ajuns sa fie marginalizati si nebagati in seama, ca pe vremea prorocilor.

Nu cred ca ne permitem, intr-un astfel de context, interesati fiind de comunitatea crestina in care ne aflam, sa lasam lucrurile sa se intample cum vor ele, fara sa ne pese de rezultatul pe care-l aduc. Dumnezeu ne-a dat si ne da intelepciune sa intelegem lucrurile si sa le avem in vedere in hotararile pe care le luam.

Cei mai vulnerabili dintre noi, copiii si tinerii, sunt cei mai predispusi la o astfel de abordare. Bisericile trebuie sa fie protective si cei vulnerabili trebuie sa stie sa se fereasca de pericole.

Ce-i de facut? Sa:

– ii apreciem pe cei care se ostenesc intre noi;

– nu cochetam cu dulcegariile celor care ne vor „binele” si care, de fapt, se gandesc la ei, nu ar ridica un deget pentru noi (populari sau nu);

– fim atenti la cei de langa noi si sa nu lasam ca credulitatea lor sa ii puna in pericol, atunci cand ii putem ajuta;

– ne pese de unitate, de continuarea trairii prin credinta si in credinta;

– nu ne parasim posturile si rolurile de dragul aprecierii celorlalti (aici este riscul urias de a scadea standardul biblic si a parasi, incet, incet, linia credintei date odata pentru totdeauna).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s