Acasă » Baptism » Baptistii si vorbele lor „de duh”

Baptistii si vorbele lor „de duh”

(1)Problema majora a baptistilor pare sa fie… peticostalii. Uite, domle, ca la ei vin oameni la Biserica. Ii deranjeaza, nu ca s-ar gandi ca se „intorc” oameni la Dumnezeu, ci ca nu vin la ei la biserica… E vorba de ciuda, nu de dragoste de oameni si de dorinta ca si altii sa fie mantuiti.

(2)Numar mare, lucrare mai importanta. Daca suntem mai multi, inseamna ca e mai bine. Cine sa mai si aiba treaba cu logica. Ce-i aia? Ucenicii au fost chemati sa faca ucenici. Ei fac repetitii de cor si de fanfara, ca e o lucrare mai importanta. Si cum sa creasca Bisericile, ne strangem sa fim multi si ne incordam (tare)?

(3)Cativa vin sa „conduca” in inchinare Biserica. E vorba de cantare, dar sa lasam confuziile, tot ce fac e sa ne provoace dureri de cap, prea multa gandire… Sau, „intram in prezenta Domnului”, de parca suntem samani. Gata, pocnim din degete, bagam doua cantari cu ritm alert si apoi cateva lacrimogene si face atmosfera. O rugaciune si e gata, suntem in prezenta Domnului. Suna a ce a incercat Nebucadnetar… (de fapt, sunt niste termeni si tactici carismatice, dar ce mai conteaza, nu?)

(4)”Ma duc la bise, ca vine X”. De-asta am ajuns noi sa mergem la Biserica… Ca si cum ar fi o sala de spectacole si venim cand ne place de X. Ca, orice ar spune altii, nici X nu-i oricine… Crestere spirituala, apropiere de Dumnezeu, partasie frateasca dorita, slujire si „dezbracare” de sine? Ce-s alea? (a nu se intelege ultima intrebare in sensul ca se cauta un raspuns)

(5)”Ce bine o vorbit fratele”. Nicio schimbare in viata, dar, important e ca o vorbit bine… Nu tradeaza asta motivul pentru care am mers? Sa auzim oratori? Ce legatura o avea cu bunul Dumnezeu toata aceasta tarasenie, nu stiu…

(6)Mare suparare, mare, cand predicatorul vorbeste ceva „de tine”. Mare suparare. Dar, despre ce ai vrea sa vorbeasca, stimabile, despre non-omul si gastele de aur? Unde e dorinta de schimbare, dorinta de a veni la Biserica sa auzi ce mai spune, prin Duhul, Domnul, sa te schimbi, sa nu mai fii rau si artagos, plin de ura si gol de Dumnezeu? Dorinta aceea sfanta de a respinge ce-i „firesc” si a pune in loc ce-i din Dumnezeu? S-a dus pe „apa duminicii”. (ca noi nu suntem sambatari…)

(7)Zecile si sutele de expresii tip care-ti garanteaza apartenenta religioasa dar nu si autenticitatea, ca: „pragul casei tale”, „slava Tie”, „amin”, „pace frate” (sic!) si multe altele. La scoala zici: „Slava Domnului” cand iei nota mare? Zici ca te aude si te intelege aproapele sau ca chiar te bucuri de ce ai si consideri ca e doar de la Dumnezeu si vrei sa-L maresti prin laudele tale explicite?

Lasam sapte, conform traditiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s