Acasă » Comentarii biblice » Religie, traditie si datina. Binele rau si raul rau

Religie, traditie si datina. Binele rau si raul rau

Textul biblic: Marcu 7: 1 – 23. Continuare de aici.

O delegatie speciala vine, dupa multa cale strabatuta (si, ganditi-va ce mijloace de transport aveau ei atunci) tocmai din Ierusalim. Era formata din farisei (partida foarte stricta in cele privitoare la Dumnezeu) si carturari (care cunosteau bine textele evreiesti, gramatica, cuvintele in original…). Ochiul lor era foarte atent. Comisia aceasta nu da gres niciodata. Si, invatati cum erau, imediat au observat ceva gresit, vazand contextul in care se afla, in acel moment, Domnul Isus si ucenicii:

Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mânile necurate, adică nespălate. (Marcu 1: 1, 2)

Mare problema. Toate ca toate, dar asta a fost prea de tot. Fiindca se incalca tocmai datina batranilor! Moment in care, comisia de audit trebuie sa dea si o rezolutie si il ia la intrebari pe Invatator. De aici incep raspunsul lui Cristos si dialogurile care urmaza.

Vom mai facem doua observatii:

1. Cristos nu vrea aici sa ne invete ca ceea ce este in afara nu conteaza, ci doar ce este in inima omului

Auzim, prea des, astazi, argumentul acesta. In destul de multe situatii (daca nu toate, fiindca cei care au o asemenea linie de argumentare tind sa aplice argumentul lor principal – si singurul, ca oricum e mult si unul – la tot pasul) auzim ca nu conteaza ce-i in afara, ci ceea ce este in inima omului. La asta sa se refere Cristos aici? In niciun caz!

Daca la asa ceva s-ar referi Cristos, atunci:

– invatatura Lui ar fi pentru noi sa nu ne mai spalam pe maini;

– sa nu mai inchinam nimic Domnului;

– orice obicei este rau (deci, orice lucru care se repeta).

Influenta carismatica determina si ea o asemenea argumentatie bazata, pana la urma, pe nimic. Urmariti, va rog, ca cei care va invata astfel de „principii” nu le aplica asupra lor. Chiar despre ei este vorba in acest pasaj, dar nu doar despre ei.

Atunci, la ce se refera Mantuitorul? Sa ne oprim asupra contextului profetic, fiindca Domnul Isus citeaza din Isaia:

2. Intre „fara revelatie” si „cunoastere prin descoperire” – Isaia 29 (va incurajez sa cititi tot capitolul, inclusiv partea istorica de la inceput)

Gasim doua stari antagonice in contextul profetic al textului din Isaia:

(1) lipsa intelegerii descoperirii din partea lui Dumnezeu sau cunoasterea lui Dumnezeu prin puterea si capacitatea omeneasca

„Rămîneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi!” „Ei sînt beți; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, și v-a acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească, și-i zici; „Ia citește!” El răspunde: „Nu pot, căci este pecetluită!”Sau dacă dai cartea unuia care nu știe să citească și-i zici: „Ia citește!” El răspunde: „Nu știu să citesc.”Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decît o învățătură de datină omenească. De aceea voi lovi iarăș pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.”Vai de ceice își ascund planurile dinaintea Domnului, cari își fac faptele în întunerec, și zic: „Cine ne vede și cine ne știe?”Stricați ce sînteți! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?”

(Isa 29:9-16)

Observati cum nu exista acces la Cuvantul lui Dumnezeu (din diverse motive: unii nu stiu sa citeasca, altii nu inteleg ce citesc, altii cauta in intelepciunea lor pe Dumnezeu, prorocii au ochii inchisi si nu primesc descoperire – suntem in perioada in care Dumnezeu lucra in felul acesta (si) prin proroci, era scris si o parte din VT). Intr-un asemenea context poporul se apropia de Dumnezeu cinstindu-L cu buzele, dar avand inima departe de El – aceasta este ceea ce citeaza Domnul Isus.

(2) va veni vremea cand, prin voia Domnului, prin descoperirea Lui, oamenii vor putea sa-L cunoasca pe El cu adevarat:

În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții, și ochii orbilor, izbăviți de negură și întunerec, vor vedea. Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți ceice pândeau nelegiuirea vor fi nimiciți: ceice osândeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. De aceea așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. Căci când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mânilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfântul lui Iacov, și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere, și ceice cârteau vor lua învățătură.”

(Isa 29:18-24)

Pe de alta parte, asadar, surzii aud „cuvintele cartii”, orbii inteleg si vad. Cei nenorociti, saracii vor pricepe. Lucrarea lui Dumnezeu este inteleasa, revelatia primita si priceputa ca atare. Cei rataciti cu duhul primesc pricepere, cei care carteau ajung sa ia invatatura.

Se face o trecere de la starea de oameni care au o frica de Dumnezeu care vine din datina omeneasca la starea de oameni care au o teama sfanta, autentica fata de Dumnezeu.

Asadar, de unde face parte pasajul citat de Cristos in vremea Lui si redat de Marcu? Din bucate de versete de la (1). Asadar, contextul in care Domnul Isus vorbeste in Marcu devine mult mai clar.

NU este vorba, asadar, de pseudo-tensiunea exterior-interior (predicata de multe ori in vremea noastra, nu din cauza Scripturii, ci datorita altor considerente: postmodernism, carismatism s.a.), ci de cunoasterea lui Dumnezeu cu adevarat, prin revelatie si credinta in opozitie cu datina omeneasca (religia facuta de om) nascuta tocmai in vidul creat de necunoasterea lui Dumnezeu prin descoperire din partea Lui. Istoria religiilor, privita din acest punct de vedere, este plina de religii care s-au nascut in astfel de vremi! Problema cu care ne confruntam este ca suntem pe cale, astazi, sa alunecam tocmai intr-o astfel de zona a „nesimtirii” fata de Cuvantul lui Dumnezeu…

Avand in vedere acestea, sa ne indreptam atentia asupra invataturilor directe ale Domnului Isus, anume asupra a trei dintre ele:

1. Cinstirea lui Dumnezeu prin datina omeneasca este inutila (nu are nicio valoare)

„Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături cari nu sunt decât niște porunci omenești” (Marcu 7: 7)

– pe Dumnezeu nu-L cinstim daca ii invatam pe oameni parerile altor oameni;

– pe Dumnezeu nu-L cinstim daca ii invatam pe altii sa tina obiceiurile noastre (chiar daca sunt obiceiuri bune)

Va trebui sa intelegem ca daca-i spunem unui tanar sa se tunda ca-i si dam o palma – cum vine el asa la Biserica?!!! in timp ce nu ne intereseaza, de fapt, de el si de tensiunea vietii lui (care se petrece in el), gandindu-ne ca asa il vom cinsti pe Dumnezeu la intalnirile noastre, NU conteaza in ochii lui Dumnezeu!

2. Nimic din afara, intrand in om, nu-l spurca pe acesta

În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă. ”Dupăce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

(Mar 7:14-19)

– in cazul particular referit aici, invatatura Domnului Isus este ca toate bucatele sunt curate si cineva nu trebuie sa-si faca vreo grija ca mananca ceva si ca acea mancare ii poate aduce o stare care sa nu fie dupa voia lui Dumnezeu (evident, pasajul nu se refera la imbuibare); daca cineva va sugereaza sa mancati fara carne (de porc, de exemplu), poate ar fi bine sa-l ascultati, mai ales daca va recomanda aceasta si doctorul, dar, daca persoana aceasta leaga mancarea aceasta de curatia sufletului si mantuire sa fie corectat rapid cu aceste cuvinte: „A zis astfel, facand toate bucatele curate.”

– este intelept sa ne spalam pe maini inainte de masa!

3. Ceea ce iese din om, aceea il spurca pe om

Ei bine, dupa toate discutiile acestea, Cristos se indreapta spre ceea ce vrea sa spuna, de fapt, oamenilor in acest context: ceea ce-l spurca pe om vine din om, din inima omului!

Noi, in ce priveste evlavia si viata de credinta, trebuie sa identificam acele realitati care sunt in inima omului si care-l spurca pe acesta pentru a le da afara de acolo; cand facem aceasta, nu avem o religie a omului, ci umblam cu Dumnezeul cel viu!

Ce il spurca pe om?

  1. Gandurile rele, argumentele rele, rationamentele rele (kakoi dialogismoi)
  2. Curviile (porneiai – in limba romana: pornografie)
  3. Furturile (klopai, vine din klepto – cleptomanie, impuls patologic de a fura obiecte fara urmarirea vreunui profit)
  4. Crimele (phonoi)
  5. Adulterul (muicheuo)
  6. Lacomia, avarismul, castigul prin frauda si silnicie, cupiditate, sete de castig (pleonexia – in limba romana avem: pleonexie)
  7. Rautatea, depravarea, pacatele (poneriai, poneros)
  8. Inselaciunea, subtilitatea, frauda (dolos, prin limba latina, dolosus, avem dolos=fraudulos)
  9. Depravarea, senzualitatea (aselgeia, avem in limba romana: aselghie = coruptie, decadenta, depravare, desfrau, destrabalare, dezmat, imoralitate, perditie, perversitate, stricaciune, viciu)
  10. Ochiul rau (oftalmos, oftalmologie), ochiul, prin implicatie: invidie pe ceea ce vezi la celalalt
  11. Blasfemia (blasphemia), vorbirea de rau, defaimarea lucrurilor sfinte, hula
  12. Mandria (huperephania)
  13. Prostia (aphrosune), usuratatea, lipsa de sens, egotism (atitudine individualista, care provine din acordarea unei importante exagerate propriei persoane)

Cand Cristos a venit in lume, l-a gasit pe om intr-o religie a lui, inventata de el, cu intelepciunea lui. Dar, ne-a adus o religie a lui Dumnezeu, una adevarata si neintinata, dupa intelepciunea lui Dumnezeu, una revelata si curata. Cand va (re)veni Cristos, ce fel de oameni va gasi El? Noi – ce fel de oameni suntem noi?

 

Binele rau si rau rau

Asadar, binele nostru, cand incercam sa facem ceva bun spre a-L cinsti pe Dumnezeu, daca nu este asa cum vrea Dumnezeu, asa cum ar trebui sa fie (iar Dumnezeu ne-a descoperit cum, fiindca fara revelatia Lui si cercetarea Lui ne-am rataci), nu este decat rau. Dar exista un rau care e cu adevarat rau, iar Domnul Isus il adreseaza aici si provocarea este pentru noi sa facem acelasi lucru. Crestinii de astazi sunt chemati sa fie autentici si sa nu cada in capcanele oamenilor si a religiilor pe care ei insisi si le-au facut.

2 gânduri despre „Religie, traditie si datina. Binele rau si raul rau

  1. Isus a zis: „În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. ”

    insa stim ca in VT erau multe lucruri necurate care atingand un om il faceau si pe acesta necurat, fiid nevoie de un ceremonial de curatire (legi ceremoniale)..
    Oare prin ce a spus Isus era o schimbare de la vechi la nou, de la Lege la har?

    • In VT multe dintre lucrurile pe care trebuiau sa le faca evreii erau o „umbra a lucrurilor viitoare”, aratand spre ceva dintr-o sfera superioara a realitatii. Curatarea trupului arata spre curatarea sufletului. Cu mentiunea ca nu o anuleaza in sensul imediat, practic. Trupul trebuie ingrijit (alta discutie).

      Era si o trecere de la vechi la nou si una de la Lege la har. Dar, esential este ca Cristos face asta. E vorba si de planul lui Dumnezeu si de revelatie ca atare.

      Pe de alta parte, in contextul pasajului citat de Isaia, e mai degraba o situatie de ipocrizie, in incercarea omului de a face ceva in legatura cu Dumnezeu fara sa inteleaga ce vrea de fapt acest Dumnezeu si ce este important sa faca el, ca om. Unde sunt adevaratele probleme? Exista o diferenta intre sferele cu care intra omul in contact. Vopsim pe dinafara mormantul sau aducem viata in mormant mai intai si abia apoi ii dam si un aspect exterior potrivit, daca e cazul (fiindca mormantul si-ar pierde sensul, daca nu mai tine „moartea”)?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s