Acasă » Biserica si Statul » Biserica si Asociatia

Biserica si Asociatia

Prezentul articol propune discutiei, evaluarii si cercetarii notiunea si insemnatatea Bisericii. O face prin alaturarea cu notiunea de „asociatie” in sens juridic (adica o organizatie non-profit, asa cum este ea in Romania zilelor noastra si nu doar). Aceasta, pentru nuantari si evidentieri a ceea ce este si ce nu este Biserica (Eclesia lui Dumnezeu).

Iata cateva observatii:
1. Biserica si Asociatia presupun, ambele, un grup de oameni

Aceste doua entitati au sens doar atunci cand vorbim despre un grup de oameni. Aceasta este cea mai superficiala acceptiune pe care cineva o poate avea asupra Bisericii si asupra unei organizatii de vreun fel. Totusi, un grup de oameni care spun ca sunt „Biserica” nu inseamna si ca sunt (adica, un grup de oameni nu inseamna automat Biserica, ei pot sa fie un grup de batausi, de politicieni, de hoti, de oameni care au ca scop caritatea etc). La fel si cu Asociatia – un grup de oameni nu sunt o asociatia neaparat, desi ei se asociaza pentru ceva.

Asadar, am putea sa distingem si un alt cadru, in afara celui legal si acceptat la un moment dat, anume asocierea ca atare (orice grup de oameni poate fi considerat o asociatie in sensul de asociere; dar nu orice grup de oameni poate fi considerat o Biserica in sensul de adunare fiindca notiunea de „adunare” nu are impactul asupra „Bisericii” pe care-l are „asocierea” asupra „asociatiei” in sensul termenilor).

La nivel practic, a face o Biserica si a face o Asociatie, legal sau nu, sunt chestiuni foarte diferite. Mentionez, insa, ca exista posibilitatea ca acelasi grup de oameni sa formeze o Asociatie si o Biserica, la un moment dat. Am facut referire si la timp, fiindca sensul Bisericii depaseste (dupa o vreme) timpul si se constituie in eternitate, conform cu definitia ei. Asociatia are scop in timp si se stinge, ca atare.

2. Biserica este urmarea lucrarii lui Dumnezeu asupra umanitatii, in istorie; Asociatia este urmarea implementarii unor concepte ale oamenilor in ce-i priveste pe ei si interactiunea dintre ei, in contextul legilor unui stat

Incep, asadar, sa apara diferentele si nuantarile. Acestea sunt importante si trebuie intelese. Cu cat intelegem mai bine ce inseamna Biserica, cu atat intelegem mai bine aceste nuantari.

Ambele se constituie in spatiu si timp. O diferenta substantiala este ca Biserica este urmarea lucrarii lui Dumnezeu asupra istoriei. Dumnezeu poate influenta niste oameni sa se asocieze, dar nu ca Biserica. Totusi, sporadic. In general, insa, Biserica este consecinta lucrarii divine absolute si generale, aplicandu-se ca o selectie asupra umanitatii indiferent de timp, loc si complexitatea contextuala. Ea este urmarea faptul ca Dumnezeu exista (expresia „pentru ca Dumnezeu” are sens si este singura care are sens fara sa fie o exprimare ironica la adresa unor agramati), a ceea ce numim „planul Sau” (impactul vointei Sale explicite), lucrarea Sa si, intr-un mod foarte direct, a interventiei Duhului Sfant in istorie si umanitate.

Se naste, asadar, in ce priveste Biserica, o complexitate multicolora si vasta a ceea ce aceasta presupune si implica.

O asociatie generata de oameni, indiferent de nobletea scopului sau puterea, impactul si valoarea actiunilor, nu este decat o asociere trecatoare si in niciun caz nu este Biserica lui Dumnezeu.

Biserica este, asadar, o institutie, fiindca a fost instituita de Cineva. Ea, in vremi, poate fi si o institutie a unui stat, se poate institutionaliza excesiv s.a.m.d., dar ea ramane „a lui Dumneze” sau nu mai este deloc Biserica. Asadar, Biserica, daca exista, ea este de la Dumnezeu, iar daca nu exista (fie ca-si spune asa, fie ca nu), este cel mult o asociatie (dar, din pacate, este ceva mai putin de-atat).

Este foarte bine ca oamenii se asociaza. Este foarte bine ca ei se unesc pentru a face bine, pentru a ajuta copii, pentru a strange bani pentru burse scolare pentru copiii care pot invata dar nu pot fi sustinuti pentru aceasta, pentru a sustine misionari in tari animiste s.a.m.d. Si intr-o Biserica oamenii se asociaza, dar ei devin membri intr-o „entitate” deja existenta. Ea este existenta nu pentru ca este multiseculara, ci fiindca a fost „generata” de Dumnezeul Cel care exista prin Sine Insusi („Eu Sunt Cel Ce Sunt”).

De multe ori vedem o imagine gresita, a unor grupari de oameni care se erijeaza in Biserici sau care se comporta de parca ar fi Biserici. Miscarile contemporane globale au insistat in unele cazuri pe o lucrare bisericeasca a unor organizatii, la un nivel foarte mare, numeric. Din varii motive (printre care si faptul ca unii au considerat ca Bisericile nu fac ce ar trebui sa faca), oamenii s-au grupat pentru a evangheliza, a ajuta financiar, a face scoli etc. Cum spuneam, este ceva normal ca oamenii sa faca asta si sa lucreze inspre binele semenilor lor, asa cum inteleg ei mai bine.

Plecand de la cartea Faptele Apostolilor, observam ca cei care erau in Biserica din Ierusalim (prima Biserica locala din istorie), datorita unei prigoane, au ajuns in diverse locuri, unde au facut ucenici. Asadar, nu putem nici sa mergem in extrema de a considera ca doar ce face o Biserica locala, institutionalizat, este lucrarea Duhului Sfant. Din lucrarea acelor crestini ai primului veac, s-au nascut multe Biserici, in multe locuri. Dar, nici nu putem sa consideram ca oricine, oricum, poate sa formeze o Biserica. Cand exista un context care sa admita asa ceva, cum a fost prigoana primilor crestini din Ierusalim, prin lucrarea Duhului Sfant (si stim ca a fost lucrarea Lui fiindca vorbim, cum spuneam, de ce ne spune cartea Faptele Apostolilor), atunci, da, oamenii Bisericilor locale pot sa aiba un impact in a forma alte Biserici.

Cand, insa, lucrurile stau altfel, normal este ca o Biserica locala sa aiba autoritatea de a „planta” Biserici, iar nu indivizi sa faca asta, de capul lor, ca si cum oricine ar putea sa faca orice in acest sens. Ca oricine poate, practic, sa faca orice (daca poate) e una, dar ca Dumnezeu e de acord cu asta e cu totul altceva. Cineva poate sa formeze un grup si sa-i zica „Biserica”, dar sa nu fie de la Dumnezeu.

3. Biserica poate avea o acceptiune statala, ca institutie aprobata si organizata conform cu legile unui stat; Asociatia nu poate avea acceptiunea de Biserica in niciun caz (daca vorbim despre o Biserica adevarata, atunci aceea nu e Asociatie non-profit sau de vreun alt fel, ci, simplu, Biserica)

Este gresit sa fii Biserica si sa fii recunoscut de stat? In China, cu cativa zeci de ani in urma, exista, conform marturiilor celor care au trait acolo si au scris despre starea lucrurilor, o „Biserica” recunoscuta, dar vanduta autoritatilor si una „subterana”, a celor prigoniti pentru credinta si care traiau Scripturile. E un exemplu. Asta nu inseamna ca toti cei din institutiile recunoscute erau falsi, dimpotriva, nu putem noi sa apreciem aceasta. In acelasi timp, nu stiu daca toti cei din „catacombe” erau autentici. Nici aceasta nu putem aprecia. Dar, conceptual, ideea este ca nu putem sa spunem ca o Biserica nu mai e Biserica daca e acceptata de autoritatile unei vremi…

Aici, vom nuanta ca o Biserica locala poate sa fie prigonita de autoritatile unei vremi, la fel poate si o asociatie. Dar, oricat de nobil ar fi scopul unei organizatii omenesti, el este intrecut cu mult (fiind vorba de un cu totul alt nivel) de martiriul sfintilor din Bisericile prigonite, fie ca e vorba de primul secol sau de cei ai zilelor noastre.

O asociere a unor oameni, daca este Biserica, atunci nu mai este asociatie, desi este, intr-un sens (si am discutat asta) o asociatie. Invers, insa, e posibil. Iar aceasta este esential pentru intelegerea diferentelor dintre cele doua.

Ca aplicatie, o asociatie nu poate migra in Biserica, nu poate sa-si faca „upgrade”. Nu asa merg lucrurile. Biserica este cu totul altceva. Printr-o abordare superficiala, se bagatelizeaza sensul si rostul Bisericii si aceasta e ceva gresit si rau, indiferent de intentii.

Biblic, cei care cred in Cristos, in urma cunoasterii invataturilor Evangheliei, intra intr-o Biserica locala, in general vorbind. Exceptiile exista si se pot discuta separat (de exemplu, convertirea unui detinut, cand cel care i-a spus de Cristos a murit, el ramanand singurul din inchisoare care e credincios). Ioan, cand era exilat in Patmos, era din Biserica? Era! Dar, nu avea frati intr-o Biserica Locala, langa el, in sensul partasiei, zidirii sufletesti etc. Conditiile era de asa natura, iar aceste conditii nu au fost alegerea lui.

[va urma o continuare]

4. Asociatia nu poate sa se erijeze intr-o entitate asemenea Bisericii sau peste aceasta; Biserica nu se poate face Asociatie;

5. Biserica si Asociatia pot interactiona, dar intr-un context foarte bine definit, context care rezulta din intelegerea corecta, simpla si evidenta a acestor entitati mentionate;

6. Desi cele doua nu sunt interschimbabile, exista anumite „lucrari” pe care ambele le pot face sau pe care nu le poate face niciuna;

13 gânduri despre „Biserica si Asociatia

  1. Draga Sandu,

    Ti-am citit articolul referitor la Coresi, iti scriam un comentariu, insa cand am vrut sa il expediez, am primit restrictie, si apoi am constatat ca ai parolat articolul. Cred ca este util totusi sa ajunga la tine observatiile mele. Le redau mai jos, incepand cu urmatorul paragraf. Evident, nu mai pot fi postate la acest articol, asa incat nu este important ca ele sa fie postate, e mai important sa le citesti.

    Nu stiu de ce afirmi ca esti un „no name”, pentru ca, uite, lumea te citeste, existi in lumea aceasta „virtuala”, si esti, vrei sau nu, un formator de opinie. Unii pot sa fie de acord cu tine, altii se vede ca nu prea, deci nu esti „no name”. No name ai putea sa te consideri cand nu te baga nimeni in seama.🙂

    N-am sa judec aici continutul postarii tale, nu asta ma ingrijoreaza cel mai tare, ci voi analiza, si daca ai bunavointa, as vrea sa discutam in acest context, aspectele care tin de modalitatea de abordare si de tehnicile utilizate de tine in aceasta confruntare.

    In primul rand, trebuie sa remarc ca nu se vede o consecventa in felul cum abordezi aceasta situatie. Poate ca este din cauza ca esti frustrat (in sens pozitiv, sa zicem, din cauza asocierii bisericii tale cu o chestiune la care, sa zicem, ar fi nedrept sa fiti asociati) de faptul ca biserica ta ar fi fost pusa la comun cu altele, si ai considerat tu sa tratezi situatia nu cu argumente, ci folosind tehnica de „character assassination”. Nu suna deloc bine pentru profilul unui formator de opinie care pretinde ca este obiectiv, echidistant, calm, care vorbeste argumentat, s.a.m.d.

    Pentru mine este o dezamagire sa citesc – pentru prima data – pe blogul tau o luare de pozitie in acest registru. Recunosc, nu iti citesc toate postarile, asa incat constatarea mea se poate sa nu fie in realitate o chestiune de unicat in istoria postarilor tale. Asta numai tu stii. Si Dumnezeu, evident. Insa tehnica de „character assassination”, as vrea sa iti spun, este utilizata in majoritatea covarsitoare a situatiilor, ca unealta de iesire dintr-o situatie jenanta OCOLIND argumentele (pentru ca stii ca nu poti iesi invingator, sau cel putin asa evaluezi situatia ta), si caracterizand opozantul in baza unor lucruri care nu se pot dovedi.

    De pilda, eu cred ca n-ar trebui sa ne permitem sa judecam atitudinea cuiva referitor la o disputa sau la niste oameni daca nu avem in fata persoana in cauza. Apoi nu putem prezenta fata de altii care nu sunt sau nu au fost de fata ceea ce noi percepem ca fiind atitudinea acelei persoane. Tehnica aceasta de a judeca atitudinea, mai ales in relatie cu persoane care fac lucrare apologetica, este vecina cu „character assassination”, si este folosita eminamente de profetii falsi, sau invatatorii falsi.

    Mai apoi este un lucru care tine de abordare pe care il vad prima data la tine, si care este surprinzator – anume ca tu pui la stalpul infamiei o persoana (sau mai multe) in baza unei conversatii private, fara sa dai continutul original al acesteia, asa incat ii lipsesti pe cititorii tai de posibilitatea de a evalua ei insisi daca tu ai dreptate, sau daca nu cumva induci in eroare in mod intentionat audienta ta, pentru a-ti sustine cauza. Iar faptul ca unii din comentatorii de aici pun la indoiala echidistanta evaluarii tale, sau ignora ceea ce tu ai scris, este una din dovezile in acest sens, anume ca i-ai lipsit de posibilitatea de a evalua ei insisi situatia. Pune cap la cap asta cu tehnicile de demolare a adversarului pe care le-ai folosit si le-am amintit mai sus, si vezi unde ajungi. O sa zici, bun, dar de ce nu analizati si partea opusa cu aceeasi masura? Simplu – nu avem acces la materialul original care este, sa zicem, sursa ta de inspiratie, anume conversatia privata in cauza.

    Mai pune peste cele de mai sus si faptul ca dai senzatia ca e mai important CINE zice decat CE ANUME zice, pentru ca in articol iti exprimi o frustrare/nemultumire foarte mare vis-a-vis de lipsa de transparenta, sa zicem, a celor de la Coresi, in a-si dezvalui identitatea. Asta mie imi sugereaza ideea ca, daca ai fi stiut numele persoanei, ai fi cautat rapid pe internet sau prin diverse surse, orice situatie, circumstanta, sau informatie pe care sa o folosesti in „asasinarea” respectivilor sau respectivului. Apoi, tu insuti ai reluat, intr-un comentariu, faptul ca, in esenta, nu Coresi este autor, ci Coresi doar „endorse”, ca sa zic asa, concluziile autorilor. Asadar, pentru mine supararea ta suna a supararea „magarului pe sat” (iarta-mi, te rog, abordarea metaforica). Sau poate – te-ai intrebat asta? – poate ca omul sau oamenii aceia nu vor ca focalizarea sa se mute pe CINE sunt ei, ci pe CE spun ei. Mie mi se pare, in lumina acestor lucruri, ca mai degraba ei vor sa ramana niste „no name” decat vrei tu.

    Pe de alta parte, eu ceea ce vad la tine in special in ce priveste comentariile, este un soi de incercare de a naviga prin niste ape tulburi, in dorinta de a scapa de un cartof fierbinte. Nu judec articolul tau, iti spun transparent, este descalificant si dezamagitor din orice punct de vedere. Am urmarit indeaproape postarile pe Facebook ale Coresi, si n-am vazut o luare de pozitie fata de acest articol al tau, lucru care le aduce „voturi” lor (sau lui), nu tie. Ba mai mult, am vazut ca au venit cu niste corectii privitor la un anume pastor, care ar fi fost initial introdus dintr-o „regretabila eroare”, ca sa ii citez, in lista. Asta mie imi sugereaza ca nu sunt niste extremisti, asa cum tu vrei sa ii caracterizezi (si o faci cu un zel demn de o cauza mai buna), ci niste oameni dispusi sa te asculte, si, daca ai argumente, sa corecteze. Ma intreb daca ai facut lucrul asta inclusiv in conversatia ta privata cu acea persoana. M-as mira sa imi spui ca „da”, judecand dupa ce postezi si comentezi aici cu insistenta. Simplul fapt ca ei au facut cel putin o corectie (de fapt doua, asa cum ai remarcat si tu), ii disculpa automat de orice acuzatie de rautate, dezbinare, intentii rele, ura fata de frati, acuzatii generalizate si asa mai departe. Vezi tu, ei par ca sunt dispusi la dialog, si par sa faca corectii, in timp ce aici tu pari ca evaluarea ta, postarile tale sunt corecte, tot ceea ce ar trebui sa faca cititorii tai este sa INTELEAGA diferit postarea ta. Practic, iti jignesti cititorii, spunandu-le „sunteti prosti, ati inteles gresit”. Sunt constient ca e o cale mai usoara de a scapa de cartoful fierbinte, dar ma tem ca nu ar trebui sa faca parte din registrul unui credincios, nu mai zic ca foarte probabil ai scazut in ochii cititorilor tai, daca nu cumva ti i-ai pierdut pe cei care au simt fin, si care altfel ti-ar fi cel mai utili, pentru ca sunt cei care te atentioneaza in caz de iesire in decor, lucru care trebuie apreciat, nu demolat.

    Alta chestiune pe care o vad problematica este aceasta ipoteza a unei conspiratii innegurate si a lipsei de profesionalism in abordarea autorilor materialului in disputa. Si aduci in fata cazul pastorului Condrea si spui ca „uite, dovada ca au lucrat neintelept, fara deontologie, ca sa dea la numar etc”. Ok, bun, sa zicem ca ai avea dreptate. Totusi, explicatia pe care a dat-o atat langa material, cat si o postare imediata, a fost ca au folosit exclusiv informatii publice, verificabile, dar ca, in cazul respectiv, eroarea a fost aceea de a asocia unei biserici cu implicare in Summit un pastor care nu are de-a face cu Summitul, ci dimpotriva. Bun, dar explicatia lor mi se pare pertinenta, biserica (ca institutie, nu inseamna fiecare individ, e o chestie pe care chiar daca n-ar fi reparat-o, tot s-ar fi inteles de la sine, chit ca tu bati moneda pe treaba asta pentru a muta focusul de pe cartoful fierbinte in alta parte) a fost implicata in trecut, pastorul de acum, care nu era atunci, acum a scos biserica din colaborarea cu Big Impact. Daca a fost o greseala de procedura, e greu de spus, dintr-un motiv simplu – informatiile se gasesc in spatiul public, si de regula in chestiunile apologetice, apologetul in general nu sta la negocieri cu acuzatul, ca sa zic asa. Adica pentru informatii existente in spatiul public si fata de care nu exista reactii tot in spatiul public de disociere fata de asa ceva, esti pasibil sa fii judecat potrivit cu informatia in cauza, si nu te poti supara, chiar daca ai avea alta parere acum. Poti doar corecta si informa. Daca apologetul face corectia (lucru care iata, s-a intamplat), atunci nota 10, problema a fost ridicata, explicatia a fost data, corectia a fost facuta din partea acuzatului, corectia a fost insusita si facuta la randul lui din partea apologetului. Peste Ocean lucrurile asa se rezolva, si nu se supara nimeni. A propos de procedura, tu ai discutat cu Coresi inainte de publicarea articolului tau (care mai si trateaza chestiuni discutate in privat)? Le-ai trimis un „draft”? Din nou m-as mira sa raspunzi afirmativ. Asadar, vezi tu, intr-un fel ai procedat similar. Ba, eu as zice, cu mult mai multe complicatii.

    In final as vrea sa mai spun doua vorbe referitor la comentariile tale, care pun in cu totul alta lumina toata dezbaterea.

    Repet, nu judec articolul, insa comentariile tale merg cumva impotriva ta. In articol spui ca aceia care te cunosc stiu ca esti impotriva nu stiu caror erezii si invataturi (desi, daca e sa o luam dupa comentariile celor care, iata, te cunosc si te citesc, ei par mai degraba sa dezagreeze cu tine), insa eu constat ca, subtil, introduci ipoteza ca, in fapt, n-ai avea, nici tu, nici pastorul bisericii tale, o asa mare problema cu a tolera o conferinta de acest gen in adunarea ta. Mai intai, spui de acel disclaimer al BIG IMPACT, pe care il folosesti evident pentru a construi un caz in favoarea ta si a adunarii tale. Apoi, vorbesti despre faptul ca „nu exista doar alb/negru aici”, si ca „Cineva poate sa fie de acord cu organizarea conferintei si [din] multe alte motive diferite de cel al ereziei”. Pentru mine asta se intelege asa: Coresi (ma rog nu Coresi, ci autorii) au dreptate cand spun ca Biserica (ca institutie) este implicata, pentru ca, uite, tu spui ca exista motive justificate, si pentru tine, si pentru pastor, sa accepte gazduirea unei astfel de conferinte. Hmmm. Ai putea spune ca sunt eu, cititorul, idiot, cand citesc negru pe alb faptul ca, in esenta, voi stiti sau stiati de ereziile si neroziile vorbitorilor, dar mergeti inainte din „alte motive” (fara ca aceste alte motive sa fie devoalate)? Care ar fi, de exemplu, in cazul vostru, motivele „acceptabile” pentru gazduirea conferintei? Banii? Influenta? Celebritatea? Relatiile? Parteneriatele? Obligatiile? Care? De ce, in loc sa arunci cu noroi in autorii acestor dezvaluiri, nu scrii un articol prin care sa explici motivele pentru care Biserica sau pastorul, sau prezbiterii, au luat decizia de a accepta colaborarea asta?

    Si daca totusi voi considerati acceptabil (tu, pastorul, cu siguranta nu biserica in intregime) sa gazduiti asa ceva in adunarea voastra, din „alte motive”, atunci de ce atata discutie? De ce asasinezi pe autorii acelor documente, daca, in esenta, voi nu vedeti o problema in asta? Aveti motivele pentru care ati acceptat situatia, trageti consecintele (ca sa te citez).

    Te rog mediteaza la lucrurile acestea.

    Multumesc pentru intelegere si rabdare (am scris mult),
    Rares

    • Rares, nu am dat drumul comentariului, cum ati cerut. Aveti dreptul sa aveti ce parere doriti. Primesc ce mi-ati scris.

      Totusi, am vazut ca, in toate, conform argumentelor pe care le aduceti, doar eu sunt cel care a „gresit”. Eu am avut o reactie. Deci, la ceva anume. Cititorii nu inteleg tot fiindca nu stiu tot. Eu rezist presiunii de a spune tot ce stiu fiindca nu trebuie sa spui tot ce stii ca sa dovedesti ceva. Nimeni, in nicio conversatie, nu spune tot. Daca am stii totul, nu am putea gresi intr-o interpretare.

      Nu am „asasinat” pe nimeni, nu am urmarit asta, nu e tactica mea. Cine a pus Biserica mea intr-un context, sa fie gata sa-si asume. Altii poate se uita ca la film. Eu nu. Daca vrea cineva sa vorbeasca de rau o Biserica, s-o vorbeasca. E responsabil de ceea ce face, nu mai poate sa pledeze nevinovat dupa.

      Apologetii, ca Pavel, au avut curaj sa scrie despre falsii invatatori. Cum incepe Pavel epistolele? Scrie el in anonimat. Veti spune ca Pavel e Pavel. Drept! E exemplul biblic. In anumite situatii se impune anonimatul. Eu consider ca nu e cazul acum.

      Am discutat, am fost respins. Asa, pur si simplu. Toate cuvintele mele au fost interpretate dupa voie, fara sa aiba nicio relatie cu realitatea asa cum o vad eu. Nu am pus discutia, desi am vrut s-o pun. Nu am pus-o fiindca nu imi place ideea de a scoate in spatiul public ce s-a discutat in privat. Daca nu ma credeti, e optiunea dvs. Evident, va pot minti! Va rog sa fiti atenti, sa nu va lasati mintit!

      Articolul a fost parolat. E prea personal. Cred ca abordarea trebuie sa fie mai larga si voi scrie cateva articole in acest sens.

      Va multumesc pentru ce mi-ati scris.

  2. Pingback: Biserica si Asociatia – continuare | Ascultarea Credintei

  3. Curios lucru sa scrii in vant, asa. Ma intreb cum si ce anume citesc si ce inteleg cititorii cand te razboiesti cu un comentator caruia nu-i accepti comentariul…E pur si simplu hilar si raspunzi unui comentariu care asteapta sa fie acceptat…N-am mai intalnit asta niciodata, pe nici un blog, crestin sau necrestin. Faptul ca nu dai drumul comentariului, arata ca ai lucruri de ascuns. Si confirma constatarile pe care le-am facut cu privire la tine.

  4. Nu dragule, nu e nici o problema ca nu l-ai publicat, e o surprindere ca ai raspuns in public la un comentariu pe care cititorii nu il vad. Asta e uluitor. In rest, toata libertatea, evident.

      • Tot nu intelegi ca nu conversatia dintre noi nu e problema. In fine, las-o balta, ca n-ajungem nicaieri asa, pare ca vorbim pe limbi diferite.

          • se poate sa fie mai util sa dai drumul comentariului meu, pentru ca e posibil ca ai tai cititori sa devina mai interesati de schimbul de replici din comentarii decat de articolul in sine. Baremi facem ceva vizibil, altfel toti o sa ramana confuzi, ca de ce te certi tu cu un nene pe un comentariu pe care ei nu il pot vedea. Mie mi s-ar parea cel mai cinstit, si am incheia dialogul asta care pare al surzilor. Nu ca as tine eu mortis, dar ai avea poate ocazia sa arati ca n-ai nimic de ascuns.

          • Sincer, ii pot da drumul. Dar, ca sa fiu inteles, pe mine nu ma intereseaza sa fac plusuri pe net prin comentarii si discutii. Scopul blogului meu e altul. In plus, eu nu ma cert, discut. Dvs. face ce considerati ca trebuie sa faceti.

            Inca odata, nu trebuie sa demonstrez nimic, nimanui. Uite, poate am ceva de ascuns. De ce n-as avea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s