Acasă »

Despre. Concluziile lui Pustan cu privire la divort si recasatorire. A doua concluzie pe intelesul celor mici

Continuare de aici si de aici.

Concluzia a doua, exprimata altfel, mai direct: „In momentul in care se poate pronunta divortul, si unul e liber, celalalt a plecat, celalalt e liber s-o faca, ma, sa se recasatoreasca, eu asa vad.”

1. Pai, prima lui concluzie a fost ca „nu se poate pronunta divortul”. Poate ca a zis-o doar asa, cu referire la judecatori si la avocati, caz in care e problema lui ce respect are fata de autoritatile statului si daca el crede ca e mai in masura sa pronunte divorturi. Poate crede ca divort e cand cei doi se separa (exemplul dat de el: nu-si tin banii impreuna…). Deci, altii nu au voie sa separe ce Dumnezeu a unit, doar cei doi casatoriti? Sau, drept de divort are cel care pleaca? Oricum, se contrazice aici, vrea sa dovedeasca ceea ce nu poate, sa justifice ceva ce nu iese prin argument, dar omul incearca.

2. Unirea prin casatorie, faptul de a fi un singur trup, mai ales in context bisericesc, unde se pune accentul pe sensul acesta al casatoriei, cand cei doi aleg aceasta ei pentru ei si impreuna, nu este ceva cu care sa ma joc apoi din vorbe. In practica e o tragedie, dar nu una care se repara cu o greseala. Libertatea, biblic, vine prin moartea partenerului. Unii i-au otravit sa scape de ei… Dar, despre altceva vorbim… Cum sa ramana liber cel care e casatorie ca… i-a plecat partenerul. Biblia spune clar ca, cine ia in casatorie pe cea lasata de barbat, preacurveste.

3. Oare conteaza cum vede Pustan sau eu? Nu conteaza mai degraba ce zice Dumnezeu? Am ajuns sa ne spunem parerea fara teama, chiar in Biserica. Si, nu degeaba sunt bisericile cum sunt si generatiile de acum experimenteaza divortul mai mult ca niciodata. Pentru ca au luat unirea aceasta ca pe ceva usor, nu ca pe o unire in Domnul, chiar daca au avut pretentia ca au „crescut in Biserica”. Tocmai de aceea ar fi bine pentru oameni sa isi educe copiii, nu sa faca multi si sa-i lase in „plata Domnului” sa se ingrijeasca de ei altii. Sunt situatii grele, cand altii se ingrijesc de copiii altora, dar nu trebuie cautate. Ele sunt nedorite, nu cautate… Daca vrem sa platim cu o proasta educatie dorinta de a avea multi membri in biserici, atunci vom ajunge sa platim si cu o invatatura deplasata, odata, cand vine factura lipsei de educatie sanatoasa crestina in familii.

Este problema fiecaruia ce face in viata si, social, congregational, si a gruparii din care face parte. Dar, nu putem face o doctrina pentru exceptiile proprii, sa iesim bine, sa fim mantuiti ca suntem prosti si fraieri. Nu cred ca Dumnezeu cauta asa ceva printre oameni, dimpotriva. Nu degeaba zic unii oameni ca bisericile protestante din Romania promoveaza prostia si incultura… Stiu ei ce stiu… au vazut si au auzit destule.

Alta afirmatie: „nu poti sa-i tai la om dreptul la fericire si sa astepte 25 de ani ca sa divorteze ea de italian”.

1. Inca odata, nu biserica taie dreptul la fericire omului; imi pare rau ca exista conceptia aceasta gresita;

2. Nu dreptul omului la fericire este important aici (ca, la urma urmei, omul despre care-i vorba e „prost” – vorba citata – el nu stie ce-i aia fericire). E important aici Cuvantul lui Dumnezeu. Daca omul crede ca-i fericit sa aiba doua neveste, ii putem „taia” dreptul la fericire? Dar daca, pe viitor, ala „prost” si „fraier” crede ca e bine sa se culce cu un barbat cum se culca un barbat cu o femeie? Dar daca ajunge sa creada ca poate sa faca lejer sex in grup si ca asta-i fericirea lui? Observati, va rog, valoarea argumentului adus si cum gandeste „logic” Pustan, asa, de unul singur, impreuna cu cei pe care-i influenteaza prin aceasta cuvantare.

3. Omul este si responsabil pentru faptele lui. Tocmai de aceea, revin la aceeasi subliniere – educati-va fetele si baietii, cresteti-i cu responsabilitate! Educati-va tinerii la biserica, faceti intalniri cu ei, spuneti-le de pericolele care sunt in viata. Educati-i sa umble cu Dumnezeu, sa nu se joace de-a credinta si sa isi intemeieze o familie cu intelepciune de sus, sa nu se joace cu aceste lucruri, sa fie oameni ai lui Dumnezeu si nu „oameni de lume”.

4. Omul poate sa fie „fericit”, daca vrea, si in afara Bisericii. Va inchipuiti ce usa a deschis Pustan prin afirmatia asta? Adica, putem sa tinem in Biserica pe oricine, indiferent ce face. Aceasta este o teologie practica total gresita, din mai multe puncte de vedere. Unul dintre motive e sa fie multi membri in registru. Ne intereseaza oare atat de putin ce zice Dumnezeu de noi? Suntem atat de naivi? Daca voi vreti sa fiti, nu vreau sa va tai dreptul la fericire…

Alta afirmatie: „Pavel zice sa le maritati iute”. Argumentul e adus pentru a sustine ideea, concluzia. Versetul e citat aiurea, scos din context si fara vreo relevanta de argument.

1. Pavel zice si sa ramana asa cum au fost cand s-au intors la Dumnezeu. A, veti zice, alt context… Corect. Iar ce zice aici Pustan nu are de-a face deloc cu subiectul. E vorba de vaduvele tinere, cu totul altceva.

2. Amestecul de idei nu inseamna si argumentare. Logica presupune ordine si valoare de adevar.

Pana acum, pe langa un amestec de idei lipsit de ordine, cand invataturi dintr-un context sunt prezentate in alt context intr-un mod incorect, pe langa parerea personala si vederea proprie, invatatura nu este buna.

Dar, totusi, ce facem intr-o situatie prezentata ca mai sus?

1. Incercam sa prevenim prin educatie. Parinti, fiti responsabili pentru copiii vostri!

2. Ne rugam pentru copiii nostri si pentru cei din jurul nostru, in vederea unor familii sanatoase;

3. Promovam prin exemplu valoros, in familiile noastre, ce inseamna o familie biblica, cu toate problemele ei inerente contextului pamantesc decazut, dar in rezolvarea duhovniceasca a prezentei Duhului Sfant (daca nu vorbim doar teorii despre Dumnezeu, credinta si Biserica);

4. Nu am primit DELOC mandat sa rezolvam orice problema si sa impacam pe toata lumea. Noi suntem chemati sa aducem invatatura simpla a Bibliei. Cine o intelege si o accepta, se alatura, nu e obligat. Nu e jihad si nici crestinism cu forta sau cu inselaciunea. Poate ca unii practica asa ceva, dar nu e de la Dumnezeu. Exempul vietii lui Cristos nu lasa loc de interpretare in acest sens. Oamenii trebuie sa stie ca trebuie sa suporte si consecinte ale greselilor lor. Avem nevoie sa ne stim limitele.

5. Du-te la tribunal si spune ca nu ai stiut legea… Conteaza? Nu cred. Si pe Dumnezeu vrem sa-L mintim, totusi. Ni se pare ca Judecatorul Cel Drept e mai corupt decat judecatorii dintre oameni… Ce gresit… Deci, avem nevoie de o gandire sanatoasa, corecta, biblica, dreapta.

6. Condamna divortul explicit, dar nu rece, ci cu parare de rau. E ceva trist, cu adevarat, ca doi oameni sa nu se inteleaga. Casatoria ar trebui sa fie un loc binecuvantat. Ce-a ajuns? O bataie de joc, pentru unii! Sa nu fie asa intre noi!

7. Sa cautam solutii pentru pace in familii. Separarea nu vine de azi pe maine. E o decadere usoara, in timp. Ar trebui veghere si partasie intre familii, in Biserici.

Suntem oameni, suntem slabi. Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne ajute sa fim oameni ai dreptatii, care sa aparam valorile bune, frumoase, folositoare. Iubirea, bunatatea, iertarea, rabdarea si multe alte valori ne pot ajuta sa cladim tot mai mult o familie sanatoasa. Sa nu ne lasam de valorile acestea si sa credem ca altele pot aduce fericire in caminul nostru… Sa nu fim fraieri si prosti, sa fim intelepti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s