Acasă »

Despre. Concluziile lui Pustan cu privire la divort si recasatorire. A doua concluzie

Continuare de aici.

A doua concluzie preluata din materialul video ar fi, dupa Vladimir Pustan: „Nu exista in Biblie ideea divortului fara posibilitatea recasatoririi”.

Ce intelege el prin aceasta? El explica: nu era pe vremea aceea asistenta sociala; o femeie care ramanea fara barbat ajungea muritoare de foame. El spune ca, atunci cand Biblia pronunta divortul, Biblia pronunta „automat” si ideea recasatorirea pentru persoana „ramasa pe nicaieri”. Si, dupa ce spune aceasta, el zice: „dau un exemplu, din nou, sa gandim”.

Ei bine, daca tot am fost provocati, haideti, atunci, sa gandim.

1. A doua concluzie a lui Pustan contrazice „automat” prima lui concluzie. Adica, el, Pustan, nu poate sa aiba concluzia divortului daca numai Dumnezeu poate sa „desparta” si nu omul. In plus – si e esential – Scriptura nu spune ca numai Dumnezeu poate sa desparta, ci spune ca omul sa nu desparta ceea ce Dumnezeu a unit.

2. El vorbeste despre „divort biblic”, ceea ce este o contradictie in termeni. Divortul nu e biblic, ci doar relatat in Biblie (separarea, ruptura familiala). Scriptura nu da invatatura, in nicio parte a ei, cu privire la cum sa fie divortul atunci cand oamenii il fac. Nu exista, asadar, „divort biblic”. Aceasta expresie este fortata si denatureaza invatatura Bibliei, in special a Noului Testament.

3. Nu doar ca Biblia nu pronunta divortul in dreptul nimanui (probabil ca omul acesta isi doreste sa pronunte el divortul si nu judecatorii si avocatii care dau „foi”), dar nu exista niciunde in Scriptura o invatatura despre cum sa fie recasatorirea. E adevarat, o persoana care devine „libera” prin moartea partenerului de viata, omeneste se poate recasatori. Totusi, mai degraba nu este o recasatorire, ci este o casatorire (fiindca este o persoana libera). Notiunile sunt oarecum alambicate. Totusi, sa presupunem ca avem de-a face cu o „recasatorire”. In acest caz, nu vorbim de divort, deci nu vorbim de recasatorire in urma divortului. Deci, linia argumentului adus este franta, prin urmare fortata si argumentul este ilicit, el urmareste un scop diferit de concluzia corecta, logica.

4. Cand el se refera la „persoana ramasa pe nicaieri” in contextul de atunci, se refera la o femeie care a ramas singura in urma mortii barbatului ei si nu in urma divortului. Daca ne gandim sa extrapolam, nu putem. Ei bine, el vrea sa faca asta si o sa revin mai jos. Acum, sa ramanem la partea aceasta. Daca era o chestiune specifica vremii aceleia, atunci nu se mai aplica acum, aducerea ei in discutie nu prea are sens. Daca e ceva ce se intampla si astazi (se aplica si astazi), atunci o femeie ramane „pe dinafara” astazi daca sotul ei moare. Irelevant pentru problema divortului si recasatoririi in urma divortului. Fiindca, vorbim despre ce spune Biblia despre ce se intampla cu legatura dintre barbat si femeie in urma mortii barbatului si nu in urma divortului. In plus, exemplul pe care-l da el din unele culturi, cand femeile era ingropate cu barbatii lor, tine mai degraba de legatura dintre cei doi, cand unele civizilitatii considerau ca ea trece si dincolo de moarte (Biblia ne invata, dimpotriva, ca legaturile acestea care sunt puternice pe pamant nu trec dincolo – chiar Cristos spune ca in cer „vom fi ca ingerii” din acest punct de vedere, adica NU vom intra in relatii de casatorie).

Sa revenim la exemplul pe care-l da Vladimir Pustan. El vorbeste despre doi tineri casatoriti care, dupa ce fac nunta si tot ce tine de aceasta in biserica, se separa – unul pleaca. Pur si simplu (din varii motive, ex: vine italianu’ si ia femeia si o duce la Roma). El ramane acasa cu copiii (desi, sincer, intr-un an de zile e destul de complicat sa ai mai multi, dar sa zicem ca exemplul este super exceptional si au fost gemeni, tripleti s.a.m.d.).

Intrebarea: „Ce facem cu asta?”. Raspunsul lui, vrut ironic: „O sa-l tinem in biserica pentru ca s-a insurat prost”. Ideea pe care o urmareste, evident: sa ii permita sa se recasatoreasca. Si argumentul biblic: „oare vei pedepsi Tu pe cel bun impreuna cu cel rau?” (un citat despre Dumnezeu, scos total din context). Ce vina a avut el, in afara de-a fi fost fraier, intreaba vorbitorul Pustan Vladimir?

Sa discutam asupra chestiunii:

1. Argumentul ajunge in zona recasatoririi dupa divort plecand de la notiunea (fortata) de racasatorire dupa moartea partenerului (ceea ce este o argumentatie falacioasa doar logic vorbind). Apoi, este o greseala teologica fundamentala, fiindca invatatura Scripturii opreste casatorirea cand partenerul traieste.

2. Argumentarea se face pe un caz exceptional si particular, cu exceptii care nici macar nu pot fi cuantificate si demonstrate in realitate (noi cunoastem in parte realitatea vietii unui om, cu atat mai putin complexitatea unei relatii). Invatatura Scripturii este ceva general si nu s-a dezvoltat pe observatii particulare exceptionale, ci pe revelatia lui Dumnezeu. Chemarea noastra, a crestinilor, este sa ascultam de ceea ce ne-a invatat Dumnezeu, ca absolut pentru noi. Aici este, de fapt, testarea credintei noastre.

3. Noi nu suntem Dumnezeu sa vedem cine-i bun si cine-i rau. Nu ne-a fost dat noua sa stim cine-i bun si cine-i rau din lumea aceasta. Va fi o judecata, iar judecata aceea se va face dupa dreptate. Nu avem de unde sa stim noi daca personajul negativ nu e, de fapt, barbatul „fraier” ramas acasa, care a reusit sa-si indeparteze nevasta cu italianu’, ca-i spihopat sau prea inteligent pentru Pustan, ca sa se culce „legal” cu alta. Daca tot vorbim de exceptii, de ce sa nu ne imaginam si exceptia asta. Cine stie cate exceptii pot fi in lumea asta? Fiecare relatie este exceptionala in dreptul ei (oamenii relatiei sunt exceptionai, sunt diferiti prin definitie, unici). Ca atare, cum ar fi sa formam o concluzie plecand de la acest exemplu? Am incuraja-o pe femeia plecata la Roma sa se duca linistita, i-am trimite si bani de la biserica… Vedeti ce gresita este abordarea aceasta? Ei bine, specificul „invataturii sanatoase” despre care vorbeste Scriptura este in esenta in contextul unei revelatii din partea lui Dumnezeu (nu a unui inger) si nu in contextul unei concluzii omenesti.

4. Cam aici se opreste consecinta popularitatii lui Vladimir Pustan si aici ar trebui sa se opreasca si increderea oarba din partea unora in acest om – cand invatatura devine periculoasa, apoi gresita, apoi mincinoasa. Chiar un inger de-a propovadui o „alta Evanghelie”, zice Pavel, Apostolul, „sa fie anatema” (blestemat, daca nu era clar). Iar aceasta in contextul in care Pavel cheama direct si clar sa binecuvantam si sa nu blestemam… Spun aceasta ca sa se observe gravitatea situatiei. Asadar, argumentul nu devine puternic fiindca e spus de un vorbitor popular, care si-a dobandit popularitatea pe ceva bun, in trecut, ci este puternic daca este ancorat in Scripturi.

5. Sa-l tinem, asadar, pe tipul asta „fraier” pe scaun in biserica, necasatorit, doar pentru vina asta, ca-i fraier? Pai, nu-l tinem noi… Noi nu suntem nici Dumnezeu si nici vreo forta capabila sa treaca peste hotararile lui Dumnezeu. De ce s-au despartit cei doi? De ce s-a ajuns aici? Poate fiindca a fost fraier „el”. Poate fiindca a fost lumeasca „ea”. Poate fiindca vorbitori ca Pustan nu au fost ceea ce ar fi trebuit si nu i-au educat cum se cuvine, nu i-au consiliat premarital cum trebuie, nu au vegheat la biserica lor si la oamenii ei. Poate fiindca parintii „pocaiti” i-au lasat sa creasca singuri in fata televizoarelor, la filme cu italieni si la telenovele cu povesti de dragoste de un episod. Si cate alte posibilitati… Asadar, nu noi il tinem pe „fraier” necasatorit, el a ajuns asa. Ca il ajut dupa, ca imi pare rau de el, ca-l iubesc si ma rog pentru el, ca fac ceva sa se impace cu sotia (desi-i greu), e cu totul altceva.

6. Sa presupunem ca el e tipul pur alb, fara greseala, lasat singur acasa cu pruncii. Ea, in Italia, ajunge, intr-un moment al vietii de rascruce, cum se intampla adesea, la o Biserica de romani (cum sunt multe pe acolo) si Dumnezeu o cerceteaza. Prin predicarea Evangheliei, ajunge sa inteleaga ca ea traieste in preacurvie fata de sotul ei, ca si-a parasit fara temei copiii acasa. Se pocaieste si se hotaraste sa vina in tara, sa se duca la sotul ei, sa cada in tarana pamantului in ograda parasita si neingrijita, si sa planga cu amar cerand iertare si sperand ca poate o va primi, cu gandul sa vina inapoi la sotul ei, cu care s-a unit si de care a crezut ca s-a despartit cu de la sine putere. Acasa, gaseste un tip linistit, de mana cu alta femeie, bucurosi, la un pahar de bere cu pastorul, cu Pustan poate, ca… ce sa faci, viata e amara… Si mai e si alungata de pastorul care „gandeste” si trimisa in Italia: „Ia lasa, fata, pocainta, ca trebuia sa fi stiut dinainte, nu sa vii acuma si sa zici ca te-ai pocait… Auzi, fa, s-a pocait… S-a intors la familie, la sot, la copii… Sa fi ramas acasa, nu sa fi plecat curva la italieni, sa ne strici neamul miseleste”.

7. Stim noi ca s-a insurat „prost”. Ne spune Biblia ceva cu privire la asta? Eu cred ca ne atentioneaza foarte intens. Cred ca tinerii nostri trebuie sa primeasca o buna educatie in acest sens. In primul rand, in familie. Apoi, la Biserica. Cred ca e ceva de pus inaintea lui Dumnezeu, cu post, cu rugaciune, cu interes si dedicare. Va lasa, oare, Dumnezeu, pe cel credincios sa fie prada unei greseli de asemenea anvergura? Eu cred ca nu! Tanarul are invataturile Scripturii, pe care sa le ia ca adevarate valori si sa primeasca, astfel, „agerime de minte” si sa stie lucrurile, sa se coaca si sa se formeze avand o minte sanatoasa, biblic. Daca el nu a crescut in Biserica, e cu totul alta discutie cu privire la educatie. Problema este ca, in acest material video, vorbitorul incearca (fara sa reuseasca) sa ia apararea celor din bisericile cu care el intra cel mai adesea in contact. Din pacate, educatia deficienta sau lipsa ei poate duce usor la asa ceva. De ce lipseste educatia din biserici, fratilor? Asta ar trebui noi sa ne intrebam, nu sa alergam la scuze ieftine si la solutii nebiblice sa ne aparam lipsa de eficienta si capacitatea de impact asupra generatiilor tinere!

O alta afirmatie: „Nicaieri in Biblie nu poti da afara un om numai pentru faptul ca-i lipsit de minte. N-ai ce sa faci cu el.”

1. Adica, doar cei lipsiti de minte raman divortati? Deci, predicatorii nu au nicio vina, nici parintii! Ce usor, ai iesit bine. Dar, stai ca vine si Judecata cea dreapta… Prieteni, peste tot in Biblie cei lipsiti de minte intru pacat sunt osanditi de Dumnezeu! Si, oamenii ajung sa nu aiba minte, nebuni, fiindca nu au acceptat invatatura sanatoasa, fiindca nu au iubit lumina fiindca faptele lor erau rele, fiindca nu au inteles sfintenia si chemarea lui Dumnezeu impotrivindu-se lui Dumnezeu.

2. Nu e vorba de dat afara oameni din Biserica. Scopul nostru nu e asta, sa vedem, mai apoi, pe cine putem da afara si pe cine nu. Era o vreme, totusi, cand Bisericile erau pastrate curate de astfel de oameni, care ajungeau in asemenea stari. Cine crede ca divortul e o intamplare sau ceva neasteptat, se inseala. Este de datoria Bisericii lui Cristos sa vegheze la cei pe care-i accepta in sanul ei si sa nu lase madulare false acolo. Nu e vorba de excluderi din cer, ci de pastrarea curata a Trupului. E o durere pentru credinciosi, dar sanatate pentru trup. Doctorii nu sunt nemilosi si cruzi cand amputeaza un brat al unui om ca acesta sa ramana in viata. Totusi, in Trupul lui Cristos, e mai mult decat atat, fiindca trupul spiritual nu e ca acesta fizic si nu stim noi care sunt, de fapt, adevaratele madulare. Deci, problema nu e chiar atat de simpla.

3. De fapt, argumentul ajunge aici la inima omului, incercand sa convinga audienta prin sentimentalisme. Oare asa vor intra oamenii in cer? Asa intra oamenii in Biserica lui Cristos?

4. Trebuie sa intelegem ca scopul Bisericii lui Cristos nu e de a avea multi membri in registru, ci sa fie infatisata „fara pata, fara zbarcitura” inainte lui Dumnezeu Tatal, iar aceasta slujba o face Cristos Insusi. Noi nu suntem chemati sa rezolvam problema membralitatii numeroase, ci sa fim sfinti inaintea lui Dumnezeu.

O alta afirmatie: „Sa fii sincer”, conditie suficienta sa ajungi in cer. Afirmatie este cunoscuta in mediul evanghelic contamporan (nu chiar la toti evanghelicii), dar este prea simplista si prea egoista. In cer, daca nu ai haine de nunta, poti sa fii sincer si chiar prost, nu ramai… Mie mi se pare chestiunea un fel de joaca cu Dumnezeu, care o sa-i coste pe unii foarte mult. Tot aici el afirma ca nu trebuie sa fii „destept” sa ajungi in cer… Adica, el daca a ramas despartit ca nu a stiut cu cine sa se casatoreasca… Adica, el e de vina ca nu a stiut cu cine sa se casatoreasca, dar Pustan nu e de vina ca nu i-a zis. Ca, din ce spune el, Pustan, el e destept si tipul e prost si nu s-a stiut casatori bine… Daca el era destept, atunci sa-i fi spus, nu? Adica, ce vreau sa spun, daca l-ai vazut ca-i prost, nu trebuie sa-l lasi sa se casatoreasca. Daca l-ai lasat, e problema ta, de ce acum ii inveti si pe altii o teorie gresita, ca sa-ti acoperi lipsurile? Facem din invatatura biblica o optiune a omului, prin relativizare, sau predicam Cuvantul lui Dumnezeu?

Un gând despre „Despre. Concluziile lui Pustan cu privire la divort si recasatorire. A doua concluzie

  1. Pingback: Despre. Concluziile lui Pustan cu privire la divort si recasatorire. A doua concluzie pe intelesul celor mici | Ascultarea Credintei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s