Acasă » Apologetica » Islamul si incompatibilitatea sa intrinseca cu ceea ce-i ofera Vestul

Islamul si incompatibilitatea sa intrinseca cu ceea ce-i ofera Vestul

Este o tendinta in Europa si SUA, probabil nu in aceeasi masura din aceleasi motive, incercarea de acomodare a credintelor credinciosilor musulmani in contextul societatilor democratice liberale post-moderne ale populatiilor majoritar crestine.

Efortul provine din mai multe cauze, pe care nu le voi discuta acum. Scopul, insa, este unul iluzoriu. Cel putin, ar trebui macar sa fim in stare sa intelegem aceasta religie, mai intai! Abia apoi sa alergam la niste metode pe care sa le abordam dintr-o dorinta de a ajunge undeva. Mi se pare ca statele lumii occidentale incearca sa cladeasca o structura care se vrea solida pe o fundatie imaginara.

Este posibil dezideratul unei lumi moderne pluraliste religios, prin controlul religiilor? Nu cred! In occident, s-a cladit pe implicatiile naturale ale teologiei crestine aplicate. Democratia nu are sens altfel. Separarea Bisericii de stat a determinat o tensiune ca stare, in care e posibil oricand ca una sa doreasca sa o controleze pe cealalta, daca nu chiar natural.

Daca statul incearca sa controleze Biserica, entitate care a sustinut aceasta separatie, in special in Vest, se va lovi, mai devreme sau mai tarziu, de o puternica opozitie de valoare si identitate. Statul, in organizarea lui actuala, gandita si aplicata de oameni, s-a vrut un garant al drepturilor omului. Din pacate, insa, intelegerea puerila a religiilor si a umanitatii in genere, a condus la ingradirea acestor drepturi prin oferirea lor. Fiindca, ideea ca se poate face o societate pluralista cu integrarea tuturor este o utopie.

Crestinismul, de exemplu, nu poate fi ingradit. Nici inchis in temnite reci. Acceptarea altora, consecinta a iubirii crestine, a fost confundata cu toleranta prost inteleasa, aceea care lasa usa deschisa hotilor, in speranta ca si acestia vor intelege nevoia convietuirii si nu vor intra sa fure ceva. Din pacate, hotii, prin definitie, inteleg prin convietuirea cu oamenii de la care fura insasi elementul care le asigura continuitatea si „slujba”. Caci, evident, fara sa ai de la cine fura, se stinge notiunea de cleptoman.

Islamul nu poate fi asimilat unei societati pluraliste in sensul idealului cosmopolit. El este, prin definitie, asimilator si cuceritor. Si este, desigur, o reactie eretica la crestinismul ortodox (a NU se intelege in sensul ortodoxiei – crestinism de Rasarit). Probabil cea mai puternica si mai mare. Nici nu este scopul crestinismului coerent, adica nu al acelui crestinism care se identifica cu doleantele statale pe linie de politica si directive de partid.

Zaki Badawi, in „Islam in Britain”, citat de Patrick Sookhdeo in cartea sa „Provocarea islamului pentru Biserica si pentru misiunea ei”, pag. 20, spune:

„Istoria islamului ca o credinta este de asemenea istoria unui stat si a unei comunitati de credinciosi care traiesc conform legii divine. Juristii si teologii musulmani au prezentat intotdeaun islamul ca fiind deopotriva o guvernare si o credinta. Aceasta reflecta faptul istoric potrivit caruia musulmanii au trait, inca de la inceput, conform propriei legi. Teologii musulmani au scris, in mod natural, o teologie din aceasta perspectiva – ea este o teologie a majoritatii. Statutul de minoritate nu a fost luat in considerare cu seriozitate si nici macar contemplat.”

Omar Ahmed, condatorul celui mai numeros grup musulman din Statele Unite, citat in aceeasi lucrare, afirma:

„In America islamul nu trebuie sa fie egal cu alta credinta, ci sa devina dominant. Coranul, cartea scripturala musulmana, ar trebui sa fie cea mai inalta autoritate in America, iar islamul singura religie acceptata pe Pamant.”

Prin natura lui, islamul este cuceritor, atat in sens religios, cat si in sens concret, teritorial. Inteleg prin sistemul occidental, islamul nu este cel real, ci doar o dorinta a unora de a nu fi asa cum este de fapt. El niciodata nu va fi ceea ce nu este, chiar daca cineva, animat de o dorinta sa fie cum vrea el, si-l imagineaza ca atare. Iluzoriul se va disipa odata, realitatea va ramane. Tocmai de aceea este gandirea aceasta paguboasa si periculoasa. Ea nu rezolva o problema, o ascunde intr-o speranta desarta de rezolvare.

Totusi, se mai poate observa ceva, in spatele acestei abordari. Formatorii noii ordini mondiale par ca-si doresc cetateni perfect controlabili, care sa fie de acord cu toti. Astfel, toti, mai putin formatorii, vor fi de acord cu toti, in acceptiunea acestei ideologii politice, speudo-seculare, de interes in sfera de putere si economie (bunastare). O noua forma de opresiune si conducere a maselor. Caci, in afara teoriilor conspiratiei, alt motiv care sa fie? Binele comun? Omenirea, in numele acestei cautari fantasmagorice, a esuat de nenumarate ori in gunoaiele poluate ale golfurilor limitelor sale vesnic nerecunoscute.

„Nu toti musulmanii sunt asa…”, spun unii. Unii cred ca cei mai multi nu sunt, de fapt, ca extremistii… Probabil ca unii nu vor ucide pentru a face din islam religia globala, dar asta nu inseamna ca nu vor face altceva pentru obtinerea acestui statut, scopul fundamental si central al acestei miscari socialo-politico-religioase. Extremismul nu este solutia pentru multi musulmani, dar scopul extremistilor este impartasit, prin definitie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s