Acasă » Crestinism » Adepti sau ucenici

Adepti sau ucenici

Lumea crestina se ocupa, din pacate, mult prea mult cu a face adepti. In detrimentul uceniciei biblice (a acelei ucenicii la care se gandea Cristos cand le-a poruncit apostolior: „faceti ucenici!”).

Am spus „prea mult” nu fiindca e normal ca un crestin sa caute sa faca adepti, ci fiindca exista o astfel de mentalitate in orice sistem, oricand si oriunde, dar gradul in care se intalneste ea astazi este mult prea mare, anormal.

In crestinism, vorbim despre o valoare extrinseca omului si umanitatii, o mantuire care nu poate sa vina prin om si prin ceea ce face el, cu implicatiile de rigoare. In acest context, Cristos le-a spus ucenicilor Sai sa faca si ei, la randul lor, ucenici. Aceasta presupuna o viata dupa viata lui Cristos, si din El, si prin El, dar care sa fie un exemplu permanent inaintea celor care urmeaza exemplul si invatatura.

A face adepti aduce neofitilor doar o asemanare in sens omenesc.

Ce vreau, de fapt, prin acest articol, este sa subliniez diferenta esentiala intre ceea ce face Dumnezeu si ceea ce face omul. Exista un crestinism al lui Dumnezeu si unul al omului.

Am asistat la un priveghi condus de evanghelici unde oamenii aceia au exagerat foarte mult incercand sa convinga audienta ca trebuie sa se „boteze”, fara sa inteleaga prea bine ce inseamna asta. Botezul este o consecinta, ori ei ii chemau pe oameni sa dobandeasca o consecinta, fara sa vorbeasca de o cauza. In puterea argumentatiei aparea botezul lui Pavel si al lui Petru ca dovada ca omul trebuie sa se boteze adult. Ori, Pavel si Petru nu aveau cum sa se boteze de mici, pe cand astazi se poate aceasta. Pavel nu s-a nascut in crestinism, el a fost apostol al crestinismului (daca intelegeti ce inseamna apostol).

Multi ortodocsi se limiteaza la obiceiurile populare de a aruca bani in raurile de la manastiri, a inconjura vreo cladire sau a spune niste rugaciuni invatate. Apoi, ne intoarcem la ale noastre – glume proaste, rautate, ura, viata stricata, curvie, dezbinare…

Acestea toate nu au de-a face cu adevaratul crestinism, acela intentionat de Dumnezeu. Si nu ma refer aici la o religie, ci la o realitate schimbatoare.

Ce trebuie sa inteleaga crestinii este ca un crestin real e chemat sa faca ucenici nu prozeliti, nu adepti. Oamenii nu au nevoie de alti oameni, ei au nevoie de Dumnezeu. Daca era posibil ca omul sa fie izbavit din starea lui decazuta prin lucrarea unui om, fie el si un mare om, atunci nu mai era nevoie de Cristos, Fiului lui Dumnezeu si de moartea Lui in locul oamenilor, pe cruce.

Cate resurse nu se epuizeaza in incercari lamentabile sau reusite de a face adepti… Cata tensiune si mirare, ca nu se schimba oamenii, intr-un efort lipsit de intelepciune de a-i face pe altii ca tine, in lucruri lipsite de substanta. Pierdere de timp, care duce la un dezechilibru serios in relatii. Oamenii cu care vorbesti nu sunt nici prosti si nici nu cred ca trebuie sa-ti ofere timp sa le spui despre camasa ta roz in detrimentul celei mov pe care ei o poarta. Ei cauta, probabil, ceva de alta natura decat aceea a unui tricou, care are culori. In alte cuvinte, nu e nevoie de o alta religie, ci de Dumnezeul cel viu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s