Acasă » Avertismente » Solemnitatea lumii musulmane si frivolitatea lumii crestine [2]

Solemnitatea lumii musulmane si frivolitatea lumii crestine [2]

(Acest articole este continuarea celui de aici. Sugerez sa fie citite in ordine.)

Motto:

„In vremea aceea Occidentul trecea prin Evul Mediu intunecat, islamul cunoastea Epoca de Aur”

Citatul de mai sus este din cartea „Cautandu-l pe Allah, L-am gasit pe Isus”, de Nabeel Qureshi, pag. 52.

Am prezentat gestul Papei, in articolul anterior cu un scop – acela de a sugera cititorului ca lumea are nevoie de crestini care traiesc cu adevarat ceea ce a fost si ne-a invatat Cristos. Din pacate, in decursul vremurilor, lumea crestina a devenit de multe ori decadenta, ajungandu-se acolo prin multe cai, la care nu mi-am propus sa ma refer acum.

Au fost in istorie mai multe momente de grava decadere in lumea asa-zis „crestina” care au coincis cu un accent important pe aspectele pozitive ale lumii musulmane expansioniste.

Islamul este un sistem complicat, atat politic, cat si religios, al carui scop este ducerea credintei proprii peste tot pe pamant, moment in care isi va fi implinit scopul, dezideratul. Crestinismul are o misiune similara, aceea de a duce „Evanghelia pacii” pana la marginile pamantului (adica, tuturor oamenilor). O diferenta majora este, insa, modul de operare. Mahamed a luptat, Cristos, nu! Desi Mahomed a dat dovada, asa cum arata scrierile despre el, de mila si iertare fata de cei care l-au prigonit, el a dat dovada si de cruzime in anumite campanii militare. Isus, insa, nu a luptat niciun razboi si este de remarcat, in acest context, atitudinea Lui fata de Petru, unul dintre cei mai devotati ucenici pe care i-a avut, atunci cand acesta a scos sabia si, in pornirea lui razboinica, a taiat urechea unuia dintre cei care venisera sa-L aresteze pe Isus. Atunci, Domnul l-a mustrat pe ucenicul sau si i-a poruncit sa-si puna sabia in teaca de indata – cei care vor ucide cu sabia, de sabie vor pieri (cu referire evidenta la judecata si dreptate).

Ne-am astepta, asadar, la crestini care alearga sa duca vestea cea buna a iertarii lui Dumnezeu, prin jertfa Domnului Isus (si toate celelalte invataturi crestine), dar fara razboi si fara opresiune. Si ne-am astepta la un islam militant si activ in ce priveste cuceririle. De multe ori, asa a fost.

Numai ca nu atunci cand se intampla normalul apar problemele, ci atunci cand anomalia dicteaza.

Acest set de articole se adreseaza, evident, crestinilor. Ar fi fost normal ca lumea crestina sau crestinii unui veac sau ai unei generatii sa fie exponentii iubirii lui Dumnezeu in lume, pe cand s-a ajuns in anumite vremuri sa se generalizeze starea de promiscuitate in moralitate si de omucidere in activitate. Niciodata crestinii nu au fost chemati la a ucide pe altii si nici la a trai vieti imorale. Totusi, conceptia celor mai multi musulmani cu privire la lumea crestina (pe care, din pacate, ei o asociaza cu occidentul in sine, cu America si cu Europa, ba chiar cu lumea alba) este foarte puternica in acest sens si nu s-a format ieftin – crestinii sunt caracterizati de frivolitate si de ura.

Crestinii trebuie sa-si inteleaga menirea lor, de crestini, in contextul modern al expansiunii musulmane, dar decizia lor de a fi crestini autentici nu trebuie sa se nasca din morala islamica fata de ei, ci din iubirea lui Cristos. Crestinul trebuie sa fie crestin din proprie convingere, pentru ca intelege dragostea lui Cristos fata de sine, nu pentru ca musulmanul i-a dovedit o viata mai inalta in moralitate si o atitudine mai respectuoasa fata de semeni.

Din pacate, musulmanii, despre care multi crestini vorbesc critic in contextul atentatelor, sunt oameni care le dau lectii de moralitate si viata traita corect in contextul statului in care vietuiesc. Mi se pare normal ca musulmanii sa fie asa, oricui i s-ar parea la fel daca ar fi citit macar putin din ceea ce invata copiii musulmanilor acasa cu privire la moralitate. Ce nu mi se pare deloc normal este ce se intampla in lumea crestina, in timp ce oamenii care fac acele lucruri insista ca ei sunt crestini – o decadere morala grava, comparabila mai degraba cu lumea pagana a placerilor si o ura si rautate pe care le repudia Cristos cu cel mai mare avant.

Nu e de mirare ca, in istorie, atunci cand au stralucit musulmanii, crestinii pareau ca nu exista. Fiindca au fost generatii precare in moralitate si gata sa se razbune in razboaie. Nimic mai departe de invatatura si modelul de viata al lui Cristos.

Cred ca traim un astfel de moment istoric. Lumea crestina este cufundata intr-un somn care a permis in sanul ei cele mai variata si mai scarboase pacate, promovate si prezentate in piata, fara nicio rusine. In tot acest timp, islamul nu poate sa de degradeze, prezentand lumii o imagine impecabila in practica vietii.

Crestinii sunt de vina fiindca nu au trait ce au spus, altfel, de mult i-ar fi convins pe musulmani de puterea lui Cristos de a ierta pacatele oricarui om, prin moartea sa. Si, aceasta, din doua motive: (1) viata lor ar fi dublat argumentul verbal pro-Cristos si (2) Dumnezeu ar fi cercetat vietile multora, interesat fiind de transformarea lor (ori, Dumnezeu nu ar aduce un om intr-o congregatie a pacatului, care-si duce existenta sub insemne sfinte). Degeaba vorbim de mantuirea oamenilor, cand noi acceptam imoralul. Scopul crestinilor este sa duca, in pace, cu ravna si dragoste, iubirea lui Cristos, prin fapte si Cuvant, pana la marginile lumii, ajutand pe tot mai multi oameni sa fie buni, curati, demni, asa cum a fost Cristos. Scopul acesta este o iluzie, atunci cand in mijlocul crestinilor sunt pacate din cele mai murdare, prezentate fara rusine in public.

Lumea crestina isi pune acum problema scoaterii musulmanilor din Europa… Pentru ca nu vor sa rezolve adevarata problema – ei trebuie sa scoata pacatul din Europa. Dar, in schimb, agenda promiscuitatii este in grafic.

Da, sunt musulmani care comit atentate. Si aceasta este foarte rau. Numai ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat. Traian Basescu a avut curajul sa spuna, intr-un interviu recent, ca liderii politici ai lumii sunt, in prezent, depasiti de situatie. Si asa si este. Au dus Europa pe marginea prapastiei, luand bani pentru a promova agendele imoralitatii. Oamenii lumii vestice nu ar mai trebui sa accepte promovarea imoralitatii.

In contextul atentatelor, sa spui ca un musulman e solemn si inalt, iar un crestin e promiscuu si frivol este o absurditate agramata. Dar, oare nu traim vremurile in care crestinii au renuntat de multa vreme sa mai fie ce ar fi trebuit? De exemplu, in loc sa dezvolte proiecte insemnate de evanghelizare, in care sa verse resurse importante, bisericile baptiste se framanta in lupte interne fara finalitate, acrestine si ofensatoare la adresa lui Cristos care S-a dat pe Sine Insusi pentru fiecare credincios.

Nu de exploziile bombelor extremistilor suniti sa se teama Europa „crestina”, ci de judecata Dumnezeului drept cu care-si lauda superioritatea „religiei” lor in fata „barbarismului” islamist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s