Acasă » poezie » Sâmbure

Sâmbure

Armia poveștii noastre,
Fără glorie de luptă,
Doar un sâmbure mai poartă,
Uscățiv, cu fața suptă.
Iară el, în fala vremii,
Ostenit de-atâta stare,
A rămas pe grundul rece
Și uscat, în depărtare.

Cu speranța de mai bine,
Mor atâtea generații…
Mor, lăsând nimic în urmă,
Nici răscoli, nici afirmații.
Căci de-atâta amețeală,
De făcând mai tot – nimică
Nu deprind nici rod, nici muncă,
Nici curaj, nici preț, nici frică.

Și,-n deșertul amintirii,
Despre vremuri culminante,
Bate vântul răscolirii,
Peste movile gigante.
Peste reci statui de slavă,
Ale altei omenire,
Peste nisipoase dâre,
Alte vremi, de altă fire.

Poate că, prin dorul vremii,
Bobul strâmb, uscat,
Va-nvia, în ape tainici,
În pământul vechi, stricat,
Și, din namila nimicăi,
Va sui, în falnic țel,
Către vechile suite
Cu armure de oțel.

Și,-nviind spre nemurire,
Cum au fost așa, cândva,
Vor ieși, din dânsul, drepții,
Nimicindu-și glia grea;
Armie din nou străluce,
Coifuri de iubiri vioi,
Însoțite de splendoare,
Peste plete de eroi.

Săbii, iarăși lustruite,
Mâini bărbate, frunți,
Ochi albaștri către soare,
Peri, pe merite cărunți,
Admirație reală,
Plecăciune, nunți,
Cum au fost cândva, în seară,
Peste goluri, punți.

Dară visul e o spaimă,
Omul s-a stricat;
Vremea înălțării sale
S-a tot micșorat.
Astăzi, o nălucă sumbră,
Fără conținut.
Doar cu drepturi, pe nimică:
Nu pot, n-au putut.

(scrisă în 8 noiembrie 2016)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s