Acasă » Comentarii biblice » Săptămâna Mare – Luni. Matei 21: 12 – Catedra pierdută a oamenilor din umbră

Săptămâna Mare – Luni. Matei 21: 12 – Catedra pierdută a oamenilor din umbră

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei.” – Matei 21: 12

Printre personajele acestui verset se numără și cei care nu sunt nominalizați: cei care dețineau autoritatea în Templu. Despre ei vorbesc evanghelicii sinoptici, fiecare parcă mai adăugând o categorie: preoții, cărturarii și bătrânii poporului.

Evident, nu putea o asemenea afacere să înflorească în Templu fără acceptul acestor „oameni din umbră”. Ei ar fi trebuit să păstreze destinația Templului, dar au avut alte gânduri. Înainte să se vândă porumbei în Templu, acești oameni au vândut destinația Templului. Înainte să se schimbe banii, s-au substituit valorile…

Când Matei ne relatează această scenă, folosește un cuvânt special pentru a desemna scaunele celor care făceau afaceri în Templu. Acest cuvânt a trecut și în limba română („cathedra” – catedră). În limba greacă, catedra desemna un loc de autoritate. Pe acest scaun (cathedra) stăteau oamenii care „ocupau” în societate o poziție de autoritate însemnată, cum ar fi: judecătorii și învățătorii.

Mai-marii Templului și-au declinat responsabilitățile unor negustori. Scaunul de autoritate (cathedra) a ajuns sub greutatea celor care cântăreau produse în piață. Valorile s-au schimbat, totul a luat-o razna.

Când locul sfânt nu mai este sfânt, înseamnă că a fost vândut de cei care ar fi trebuit să-l protejeze celor care nu ar fi trebuit să fie niciodată acolo. Responsabilii, oamenii din umbră, pentru că au fost dați pe față, au avut o singură năzuință în această săptămână – să-L omoare pe Isus Cristos.

Iată de ce Iosif, cel asemănat cu Cristos, este exemplul bun de om responsabil, care nu fuge de responsabilități, ci de păcat. Și, da, plătește, dar numai cât trebuie înainte să fie ridicat și mai sus. Iosif, fiul lui Iacov, nu se vinde, chiar dacă a fost vândut, și râmăne de referință, ajungând salvator de vieți. Acești preoți, acești cărturari și acești bătrâni ai poporului s-au vândut și au ajuns în derizoriu, doar niște criminali notorii dar ale căror nume nu mai au nicio semnificație. Degeaba au fost acolo, și-au ratat ținta.

Banii au rămas și astăzi atracția fatală a multor oameni care sunt în funcții importante…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s