Acasă » saptamana mare » Joi – ucenicii apropiați. Iuda și Petru

Joi – ucenicii apropiați. Iuda și Petru

În prima zi a Praznicului Paștilor evreiești, Domnul se concentrează asupra ucenicilor Săi, asupra celor despre care a spus: „nu v-am ales Eu pe voi?”.

Cu câteva zile în urmă, El S-a concentrat pe mulțimi, pe afaceriști etc., făcând ordine în Templu. Conducătorii religioși ai vremii, care în primă fază păreau că sunt ocoliți, rămânând în umbră, au fost ținta Domnului în următoarele zile. Acum, însă, Domnul pare că încheie aceste dialoguri și se axează asupra ucenicilor Săi, asupra celor 12.

Aș vrea să subliniez doar câteva elemente din toată această zi, făcând referire doar la o parte din textele aferente și doar dintr-un evanghelist sinoptic, Matei.

  1. Suveranitatea care îl grăbește pe delator

1 Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 ,,Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!„

3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului s’au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; 4 şi s’au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare. 5 Dar ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.„ (Matei 26)

Un mesaj esențial, care primează, adresat ucenicilor, este mesajul suveranității Fiului Omului în fața evenimentelor care urmează să se întâmple.

Comitetul religios din Ierusalim are treabă. La sfatul comun, pe ordinea de zi era un singur punct – cum să facă ei să-L prindă pe Isus. Dar nici nu voiau să-L prindă oricum, ci trebuia să fie cu vicleșug. Bun. Odată stabilită ordinea de zi, înaltele fețe purced la discuție. Și aceasta, discuția, are loc sub motto-ul: „nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor”. Ideea principală, pentru cine nu se pricepe care-i chestiunea cu „praznicul” este aceasta: după Paști. Idee bună, hotărâre luată. Facem cum facem, dar e clar – după Paști.

În același timp, în altă parte, Domnul are și El o întâlnire. Cu cei 12 ucenici ai Lui. Acolo, la această întâlnire nu e niciun sfat. Nici măcar o încercare de sfat – cum să facem să dejucăm planurile celorlalți. Nu. Aici, Domnul le spune pur și simplu cum vor fi lucrurile. Prieteni, le zice El, vă spun, să știți, că ceilalți nu știu: Fiul Omului va fi dat să fie răstignit de Paști.

Într-adevăr, Fiul a fost dat la moarte de Paște. S-a întâmplat, până la urmă, cum a zis Domnul, nu cum s-au sfătuit cei cu autoritate din Ierusalim. Practic, ei, cei care plănuiau asasinatul, habar nu aveau când are loc. Cel asasinat știa mai bine ca ei când călăii Lui îl vor executa.

Asta este suveranitate. El, Domnul, știe ce se întâmplă și știe ce face. A venit să moară pentru iertarea păcatelor noastre.

Ce nu știau ei – elementul Iuda. Iuda, trădătorul. Știa Domnul, cel „trădat”, în schimb. Și ceea ce face Domnul, când se întâlnește pe Iuda și când îl confruntă, în ziua aceasta, este să-l grăbească. La cină, când moaie bucățica îi spune – fă ce ai de făcut, grăbește-te. În noapte, când Iuda vine cu mulțimea să-L prindă pe Isus, Domnul îi spune: ce ai de făcut, fă repede. Pentru Iuda nu este timp. Iuda este tot pe fugă. Și, incredibil parcă, Domnul este Cel care-l fugărește. Hai, Iuda, hai odată… Astfel se face că Iuda pare un delator leneș, mereu ajungând cu o secundă după. Prea târziu – este și mesajul preoților când Iuda se duce să rupă târgul, să dea banii și să-L ia pe Domnul înapoi. Prea târziu… Iuda n-a mai ajuns nici învierea și nici slujba apostoliei la care a fost chemat. S-a sinucis nebunește și locul său a fost luat de altul. Prea târziu.

Mesajul pentru Iuda a fost acesta: prea târziu. Autorul epistolei către Evrei avertizează:

1 Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. 2 Căci şi nouă ni s’a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le -a fost propovăduit, nu le -a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credinţă la ceice l-au auzit. (Evrei 4)

 

2. Suveranitatea care îl temperează pe omul dedicat

Petru este primul apostol dedicat. La polul opus față de Iuda, Petru ajunge mereu primul. Chiar dacă e bătrân. E plin de zel, plin de râvnă. El e primul, când e vorba de Domnul. Și la moarte e gata să meargă pentru El.

La cină, Petru refuză să-i spele Domnul picioarele. Cum să facem așa ceva? Era prea de tot. Când află că doar așa poate să aibă parte cu Domnul, acceptă și, dacă așa stau lucrurile, vrea să fie spălat pe tot corpul. Domnul îl temperează – e suficient pe picioare. Și îi explică de ce.

După o zi grea, încărcată, cu multă mâncare, cu cântare și multe deplasări pe jos, Domnul vrea să se roage. Îi ia cu Sine pe câțiva, pe trei mai exact, dintre cei 12. Le cere să se roage cu El, cuprins de fiorul paharului pe care trebuia să-l bea – metafora paharului se referă la suferințele care urmau să fie asupra Lui. Domnul se duce de trei ori într-o parte să se roage. Cu fața la pământ, de trei ori cere Tatălui să se îndepărteze de la El paharul, dar să se facă voia Acestuia. Se pare că aud ucenicii rugăciunea, că e relatată. Dar, de fiecare dată, când se întoarce la ei, aceștia dorm. E târziu. Domnul, adresându-se întâi lui Petru, îi întreabă de fiecare dată – Ați adormit? Un ceas n-ați putut? Dormiți de acum… Petru, ziceai că tu ești gata să vii cu mine la moarte, să stai lângă mine grele ore care urmează să vină, incomparabil de intense în comparație cu aceste momente și tu nu poți nici măcar o oră să te rogi cu mine? Deci, cum e, Petru?

La rugăciune, cine să se înghesuie? Până și Petru adoarme…

Resursele lui Petru par nelimitate. Nu se lasă, totuși. Când vine Iuda cu gloata pentru arestul lui Cristos, Petru scoate sabia. O avea, că nu s-a dus atunci s-o caute prin cetate. O pregătise din timp, pentru orice eventualitate. Și eventualitatea nu s-a lăsat așteptată prea mult, deși s-a lăsat așteptată ceva timp. De-asta și adormise Petru: din lipsă de acțiune. Dar, a venit și clipa de acțiune. În sfârșit.

Cu o precizie de samurai, Petru taie urechea robului marelui preot. În acel moment Domnul îl mustră, îl ceartă public: bagă-ți sabia în teacă, cine scoate sabia, de sabie va muri. Și Domnul vindecă urechea robului aflat la locul nepotrivit, adică primul în calea lui Petru.

Îmi imaginez ce greu a fost pentru Petru să priceapă. Numai ce-L auzise pe Domnul spunându-i lui Iuda: „Prietene, ce ai de făcut…”. Adică, pe Iuda, care-L vinde cu o sărutare, el, care a fost cu ei în toate zilele, unul de-al lor, acum trădător din interior, îl numește prieten, și pe el, care e gata să-L apere, îl ceartă și-l oprește de la acțiune? Ce să mai fie și asta?…

Ce-l oprește pe Petru să nu se apuce la luptă? Bătrânețea, nu pare. Lipsa virtuozității în mânuirea sabiei, nici atât. Poate numărul mare de îngeri gata de luptă, despre care vorbește Domnul – către 100.000, gata să se plece la unison la porunca lui Isus. Poate i s-a părut și lui nepotrivit să fie singurul cu sabia scoasă pe când 100.000 de îngeri stau liniștiți.

Apoi, la foc, la căldură, Petru se leapădă de Domnul, cum îi zisese Acesta, de trei ori. Se jura și se blestema că nu-L știe. Din întâmplare, acel tip de întamplare specifică suveranității lui Dumnezeu, iese Domnul în curtea unde era Petru, dus fiind de călăii săi pe la judecăți. Și privirea Domnului o întâlnește pe cea a lui Petru chiar după ce a cântat cocoșul, chiar în clipa aceea. Și Petru își aduce aminte cuvintele Domnului spuse mai dinainte. Domnul tace, dar, în mintea lui Petru, se aude: Ce ziceai, Petru? Vei muri cu Mine? Tu te vei lepăda de Mine, de trei ori… Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar…

Și, iată, află Petru că nu el e primul… Că Cristos e primul, că Domnul e suveran. El, numai El știe ce urmează, fiindcă e deja acolo unde noi abia acum ajungem, chiar dacă suntem primii.

Tot în Evrei 4, Scriptura spune:

11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare. 12 Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Joi – ucenicii apropiați. Iuda și Petru

  1. Si este vrednica de crezut fiecare cuvant din aceasta poveste caci Hristos a INVIAT DIN MORTI pe oricine a crezut AMIN! SLAVA LUI DUMNEZEU in VECI! ALELUIA!!! AMIN!!!

  2. Sa nu analizam realitatea scapand scopul, Harul Adevarului si nadejdea ce ni s-a dat in cele petrecute, cat si semnele si minunile ce Domnul le-a savarsit prin puterea si virtutea jertfei de Rascumparare:trupul si sangele Sau !
    Cine poate nega totusi faptul ca pe cand majoritatea poporului lui Israel se retragea in sine, fiecare in casele lor, punandu-se la adopost impotriva prigoanei ce venise impotriva tuturor celor ce marturiseau Numele lui Isus, totusi numai unii dintre ei isi puneu viata in primejdie si aveau indraznela sa isi dea trupul si viata pentru mantuitorul si Invatatorul lor ?
    Si apoi ce are a face ca unii din acestea au gresit in incercarea lor de a urma pe Domnul lor pana la o vreme hotarata de Dumnezeu, pana cand avea sa se pregateasca si sfarseasca mantuirea lor? Si ce daca au gresit , va renunta Dumnezeu si ii va lepada dela mantuire cand rabdarea lui era in asteptare pana se va „construi corabia ca in zilele lui Noe”? Desigur ca nu, ci El insusi se va inalta si va venii asupra lor si ierta desavarsi si mantui ca rasplata pentru ostenela si dragoste lor ce au avut-o pentru mantuitorul lor!
    Prin puterea Sa Dumnezeu i-a atras prin Isus catre El si prin dragostea lor pentru mantuitorul lor au suferit si ei la randul cetei lor moartea pentru oile, oitele si mielusei turmei Domnului. Toate acestea trebuiesc mentionate si greselile au fost iertate!
    Apoi ucenicul nu este mai mare decat invatatorul sau, nici robul mai mare decat Stapanul.
    Dumnezeu rasplateste pe fiecare pentru ravna si dragostea lui fata de Stapanul si Invatatorul Lui ! Mantuire aceasta ne mantuieste acum pe noi …! El insusu v-a veni si ii v-a aseza la masa si le va slujiii ! Cand v-a zice : Vino sluga buna , intra in odihna Stapanului
    Tau !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s