Acasă » Familie » Poezie: lui Mihai Sârbu, predicatorul iubit al lui Dumnezeu

Poezie: lui Mihai Sârbu, predicatorul iubit al lui Dumnezeu

Motto: „Noi oamenii, chiar dacă știm că cei dragi nouă vor pleca într-o zi, lăsându-ne singuri față de ei, tindem să închidem această realitate în cel mai ascuns loc la inimii noastre, de unde, cu resurse inepuizabile de durere sfârșitoare, aceasta iese atunci când inevitabilul nu mai poate fi amânat. Ceea ce este incredibil, totuși, este faptul că, chiar după zeci de ani de izolare, acolo mai există speranța revederii.”

 

Plâng după tine, frate Mihai,

Căci și tu ai plâns după mine

Când, de la amvon, predicai

Să mă pocăiesc – Domnul vine.

 

Plâng după tine, cum plânge un om

Care mai are doar lacrimi

Un dor trecător, un dor de atom

Răzbind din lumea de patimi.

 

Aș vrea să mai aud pironit

Mesajul iubirii eterne,

Spus de dumneata, lămurit,

Celor pe care satana îi cerne.

 

Mesajul iertării cel al lui Cristos,

Rostit prin puterea smeririi,

Când vorbeai despre Omul cel mai frumos

Și-ți curgeau lacrimile iubirii.

 

Predicatore, ești spre Domnul acum,

Plecați toți, rămân singur pe lume?

Voi rămâne cu plânsul pe drum –

De ce-mi mor cei dragi nimeni nu-mi spune.

 

Mult aș vrea, o clipă, în cer,

Să-ți sărut mâna, ca slugă,

Drept mulțumire, cred, sper,

Să rostim amândoi sfântă rugă.

 

Frate Mihai, mult ai plâns…

Din lacrimi ai scos rod, cu trudă,

Spic după spic, snopi ai strâns;

O nouă sămânță noi lacrimi o udă.

 

Pe Domnul tău drag l-ai iubit,

Tot greul acum e doar scrum.

La Domnul te-ai dus, te-a primit,

Lăsându-ne singuri pe drum.

 

Acum, slabi, ușori, părăsiți

Te plângem cu lacrimi șiroi

Vom fi, oare, noi pocăiți

Ca-ai noștri prieteni eroi?

 

La revedere? Te-ai dus?

La marea-nviere, de-apoi!

În marea mulțime,-n apus,

Știu, te vei uita după noi.

 

O, Doamne, cu lacrimi Te rog,

Mai lasă-l o vreme cu noi

Evanghelist, iubit pedagog,

Întoarce-l, din drum, înapoi.

 

O dată doar să-l mai vedem

Aici, în necazul de jos,

Fiindcă-l iubim și îl vrem

Cu dorul de frați, de Cristos.

 

Iar dacă alt plan vei avea

Sfințească-se Numele Tău

Facă-se doar voia Ta

Căci gândul meu este rău.

 

Mai bine la Tatăl ceresc

Mai bine cu Domnul Isus

Că l-am cunoscut, aici, mulțumesc,

La revedere! În casa de sus!

 

14.04.2017, 12:00 dimineața (între cele două zile, Joia Mare, 13.04 și Vinerea Mare, 14.04.2017)

Scrisă în timpul unui post, în urma rugăciunii și a lacrimilor. După ce am terminat-o, m-am uitat la ceas. Arăta ora 12:00.

Anunțuri

4 gânduri despre „Poezie: lui Mihai Sârbu, predicatorul iubit al lui Dumnezeu

    • Ba chiar deloc. Jalea nu este la adresa mortului, suferinta are legatura cu omul, nu cu mortul. Intelegeti diferenta? Daca nu, v-o explic. Am mentionat cand a fost scrisa poezia. Nu ati citit? Daca ceva nu intelegeti, intrebati.

  1. 1 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece vii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
    2 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră,îndeamnă si invata cu toată blândeţea şi învăţătura.
    Despartirea de obicei, produce in inimile celor ce vin asupra lor o intristare, fie ca se petrece in randul unei familii sau unor simpli prieteni; si cu atat mai mare, in functie si de imprejurari, mai ales, pare intradevar tare nefericita si produce jale cand pare a fi si nedreapta.
    Aici intervine Dumnezeu, acum, dar si in ziua de apoi, la judecata.
    Acum, ori de cate ori, cand cineva isi pune nadejdea in Domnul si aici sa nimiceasca puterea nedreptatii savarsite; Si atunci cand „am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
    13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
    14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
    15 Orice n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.”
    Totusi pentru toti oamenii, chiar din ziua venirii lor la credinta, avem nadejdie mult mai buna in Dumnezeu pin Isus, Hristos Domnul, in ziua venirii Lui ca Mantuitor, odata ce (rom cap 5)ne-am bucurat de venirea lui ca Rascumparator: Vestea buna ?
    9 Iată un cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit!
    10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
    28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.
    Cu regrete si jalind spunand : nu pentru toti „ziua de apoi” este aceiasi!
    Bucuria depende de tine totusi, de acum.

  2. Cartea Înţelepciunii lui Solomon

    [ Cap. 5 ] CAPITOLUL 5
    Drepţii şi păcătoşii la judecată.

    1
    Cel drept, plin de’ndrăznire, va sta atunci în faţă,
    de faţă cu aceia ce i-au făcut necazuri
    şi pentru-a cărui trudă a n’aveau decât dispreţ.
    2
    Văzându-l, tulburare-i va scutura, şi spaimă,
    uimiţi, ca’ntr’o poveste, să-l vadă mântuit.
    3
    Şi-or zice între ei, plini de păreri de rău,
    gemând amar, cu duhul cuprins de strâmtorare:
    4
    „Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream,
    spre care noi, nebunii, ţinteam doar cu ocări
    crezând că viaţa-i este o pură nebunie,
    iar moartea, fără cinste.
    5
    Cum de-a ajuns să fie la număr printre fii
    lui Dumnezeu, şi parte să-şi aibă printre sfinţi?
    6
    Noi ne-am ţinut departe de calea adevărului,
    nu pentru noi lumina dreptăţii a lucit,
    iar soarele nu nouă ne-a răsărit de sus.
    7
    Sătui suntem de căile nelegiuirii şi ale pierzaniei,
    pustiuri neumblate-am străbătut,
    dar calea Domnului n’am cunoscut-o.
    8
    Ce folos ne-a adus trufia?
    La ce ne-au slujit bogăţia şi înfumurarea?
    9 Totul a trecut ca o umbră,
    ca o veste ce vine şi zboară;

    10 ca o corabie ce străbate marea’nvolburată
    fără să poţi să dai de urma trecerii ei
    şi nici de şanţul chilei, săpat adânc în valuri;
    11
    sau ca o pasăre ce zboară prin aer,
    al cărei zbor nu lasă nici un semn:
    loveşte aerul uşor cu aripile în mişcare
    şi-l spintecă în şuier ascuţit
    şi-şi taie drum cu ele,
    dar, după-aceea, nici un semn
    c’ar fi trecut pe-acolo;
    12
    sau ca săgeata’mpinsă către ţintă:
    aerul rupt se’ntoarce unde-a fost,
    iar urma ei nicicum n’o poţi afla.
    13 Aşa şi noi: de-abia veniţi pe lume,
    am şi plecat din ea
    făr’să-arătăm o urmă de virtute,
    ci’n răutatea noastră am pierit“.
    14
    Da, nădejdea celui nelegiuit e ca praful spulberat de vânt,
    ca negura subţire topită de furtună:
    se risipeşte precum fumu’n vânt
    şi trece ca un oaspete de-o zi,
    firav în amintire. 15 Dar drepţii vor trăi în veci;
    răsplata lor este la Domnul,
    Cel-Preaînalt îi are’n grija Sa.
    (răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe’nţelepciunea,
    ca nu cumva’nşelarea să-i amăgească sufletul;(caci la acea judecata nu-i)
    12
    căci vraja răutăţii întunecă ce-i bun
    şi ameţeala poftei subjugă mintea clară;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s